Este o ora de cand a inceput greva in Franta. Sindicatele se unesc pentru a se revolta impotriva reformelor lui Sarkozy. Toata actiunea se cheama “Joia Neagra”. Mijloacele de transport ori nu mai circula, ori circula foarte rar. Am inteles ca si televiziunile si radiourile vor functiona mai putin sau deloc. Parca imi era dor de o greva.

Maine la munca sper sa ajung in timp util, si sper ca francezii sa nu opreasca internetul. Cum ar fi sa fac eu greva? Dupa 10 zile de munca. As fi un model pentru ei. Sa defilez cu un banner si sa fluier in acelasi timp. Poate as aparea in “The Times”. Sper totusi sa pot ajunge la aeroport vineri dimineata. Sa nu ma invart prin gara ca o rata in cada.

Sunt curios insa ce va face proasta maine. Daca si ea face greva, atunci inseamna ca nu Sarkozy are probleme. Ci cativa membri ai acestui popor. Ce se striga cand e greva? Noroc!

Unii schiau, altii alunecau pe sanii. Cu toate ca nu prea era zapada. Si de multe ori partia se intersecta cu soseaua, pe care era doar asfalt. Negru negru. Am intrat intr-un fast-food si am comandat ceva. Nu mi-am dat seama ce era. Putea fi o gogoasa, desi nu arata a gogoasa. Putea fi o paine cu crusta de cozonac. Imi era foame, asa ca nu prea conta.

Am intrat la mosulet in casa si i-am spus ca vreau un pat. M-a condus intr-o camera cu 8 paturi. Mi l-am ales pe cel de langa usa. Era prea cald in spate. Mosuletul parea a fi spaniol. M-am intors apoi in statiune sa ma plimb. Au trecut prea rapid clipele. Cat sa citesc un sms. La intoarcere m-am intalnit cu prietenii mei. Eu stateam cel mai departe. Ceilalti gasisera cazare pe la jumatatea drumului. O haita de caini ne-a taiat calea. Am luat o bucata din gogoasa mea si am aruncat-o pe marginea drumului. S-au indreptat cu totii catre ea, si am trecut.

Restul drumului l-am parcurs singur. Cand am ajuns in casuta mosului, am dat de 4 baieti. Imi pareau cunoscuti, dar nu imi dadeam seama de unde ii stiu. Unul din ei nu intelegea procesul cu roamingul, asa ca am inceput sa ii explic. La un moment dat, a aparut mosuletul. Ne-a spus ca mai vine un grup de studenti, asa ca va trebui sa ne ingramadim. Unul din baieti a iesit pana afara si s-a intors. Ne-a spus ca sunt vreo 50 de masini parcate. M-am uitat la pat si mi-am zis: “Nu pot sa am si eu patul meu oare?”

Cum ziceam in postul anterior, am o intalnire cu o proasta de la agentie. O sa vedeti de ce o numesc asa. La telefon ii spune colegei sa merg la ei, sa vorbim fata in fata, ca imi prezinta ea mai multe oferte din zona unde lucrez. Ma uit pe harta si fixez diagonala. La capatul ei e agentia. In celalalta parte a Parisului. Asta e, merg, trebuie sa ma mut undeva. Ma astept sa stam la o masa, cu o harta in fata (fie ea pe laptop sau pe hartie) si sa analizam diverse oferte. Nu e asa.

Ajung la sediul proastei si intru. Astept 10 minute, ca am 2 persoane in fata. Ea, in spatele ghiseului. Ciudat loc de intalnire. Ii explic cine sunt, dar nu apuc sa ii spun ce vreau. Ea incepe cu o engleza bruiata, si ma intreaba ce vreau exact. Ca la telefon, ii spun ca as vrea ceva in zona M. Nu are. Am ramas mut. O mai intreb o data si ii arat si pe harta zona. Nu are. Ma calmez un pic, si o rog sa caute alte oferte. Si ea, ca si mine, cauta pe acelasi site pe care cautam si eu. De ce oare m-o fi pus sa vin atata drum nu stiu. Trebuie sa fie o explicatie.

Imediat proasta imi propune altceva. O garsoniera la 50 km de Paris. Zice ea (proasta) ca e un autobuz direct spre servici. Bah da-o dreacu. Iar am ramas mut. A 2-a oara in 5 minute. O intreb daca are mai aproape. Proasta fiind, zice nu. Dar in Paris? Intreb eu. Aaa, acolo avem multe. Bun, hai sa le vedem. Ma calmez iar. A 2-a oara in 5 minute. Si atunci arunca proasta cu bomba. Trebuie sa platiti 250 de euro ca sa vi le arat. Politica firmei. Pai f*(* – ii g&* #$^# – ii nu puteai sa imi spui asta la telefon? Calmat, mut cum eram (a 3-a oara) o intreb daca le pot vedea si daca nu platesc. Nu se poate. Ma uit la ea, la proasta, si ma calmez iar. Ea se uita la mine cu ochii ei de broasca si zambeste. Plec, ce sa mai fac. Mut.

Toata povestea asta parca a fost ca un deja vu pentru mine. Sigur mi s-a intamplat undeva in Romania acelasi lucru. Poate nu numai mie. Sper sa nu faca si ea greva maine (imediat vorbim si despre asta). Ii inteleg pe unii ca fac, dar sa fi si proasta sa faci si greva parca e cam mult. Hai noroc!

Merg azi sa vizitez o garsoniera. Ajung in cartierul cu pricina si o gasesc imediat. La 50m de metrou. Bun asa. Blocul are o curte mare, plina cu flori si biciclete. Foarte frumos. Astept in fata cladirii, sa vina agentul. Inca 5 oameni asteapta langa mine. Ce e frate aici, muzeu? Vine omul in negru, ghidul, si ne ia pe toti. Ne zice niste prostii in franceza si intram in cladire.

El incepe sa vorbeasca, in timp ce urcam. Si urcam, si urcam. 7 etaje. Spune ceva cu “sportif”. Incearca sa ne pacaleasca se pare. E sus, faci sport, e bine. Lasa ca fac eu sport si altfel, nu pe scari. Pana la 6, sunt cate 2 usi pe hol. E bine, zic eu. La 7, 30. Niste cotloane inguste, cat sa incapa un om si o plasa. Si multe usi. Garsoniera, mica si urata. El continua in franceza. Ceva de geamuri, de priveliste, din astea. Ce vad: 2 paturi, calorifer, dus, birou, masa, scaune, sertare, resou, cutii, geamantane si 1 metru patrat in care sa stai. Clar. La telefon mi-a zis ca toaleta e pe hol, dar ca e renovata de curand si nu e folosita de multa lume. 3, 4 garsoniere ma gandeam eu. Cand colo, toate 30 o foloseau. Renovata cred ca a fost. De Napoleon, pe vremea lui.

Situatia mi-a adus aminte de vara anului 2006 cand stateam in P18 in Regie. La fel era si acolo. Hol lung, multe camere, si 2 bude. Turcesti. Nu te joci cand ai treaba. Nu le poti folosi. Toata vara nu am folosit toaleta niciodata (cu exceptia problemei minore). De fiecare data cand venea faxul, vorbeam cu colegul de camera si mergeam in Carrefour. Ca vroiam eu, ca vroia el, nu conta. Ne puteam si sincroniza. Invatasem. In Carrefour era frumos, curat, proaspat. Ce vroiai mai mult? Si puteai face si cumparaturile cu ocazia asta. Ei, aici nu am Carrefour, asa ca zic pas si la asta.

Plec acum sa ma vad cu o tipa de la o agentie. Zice ea ca are mai multe oferte bune pentru mine. Sa vedem. Noroc!

Dimineata incepe in metrou. Ca de obicei. Diverse ganduri imi trec prin cap. Nu am vazut niciun roman aici de aproape 2 saptamani. Imi spune un gand. Nici unul. Imi spune altul. Macar sa fi auzit pe vreunul. Imi sopteste al 3-lea. Nici atat. Prin Spania, Italia, chiar si Anglia, auzeam cel putin 1 sau 10 la 2 zile. Aici nimic. Poate se ascund. Poate sunt prin alte zone ale orasului. Un mister. Poate.

Si cum stau eu de vorba cu gandurile mele, ochii mei isi gasesc alta treaba. Dau de un roman. O romanca de fapt. Nu zice nimic. Abia daca respira. E o fata tanara. Maxim 25 de ani. Nu vorbeste cu nimeni. Sta langa o usa, tinandu-se de bara. Citeste o carte. E in romana. O carte de rugaciuni. Coboara la prima, pana sa ii urez o zi frumoasa.
O zi faina atunci!

Ce face un barbat cand isi ia o camasa? O cumpara, merge cu ea acasa si o pune in dulap. Sau pe umeras. A 2-a seara, cand sta cu prietenii la o bere, zice:
“Bah mi-am luat o camasa ieri.”
“Si cum iti vine mah?”
“Habar nu am, ia sa vad”.
Probeaza omul camasa. Nu ii vine.
“Bah nu iti vine”
“Asa e, o vrei tu?”
“Ia sa vad”. Ii vine. Si o ia. Dupa ce pleaca baietii, prietena intreaba: “Si, cum iti vine camasa?”. El ii povesteste folosind diverse metafore, ca nu ii venea, asa ca i-a dat-o la Ion. “Cum, nu probezi hainele cand ajungi acasa?”. Mai draga, in mare, sa fiu sincer, nu. “Nu e posibil”, se gandeste ea. “Cum sa iti cumperi ceva nou si sa nu probezi. E absurd.” O fi.

Ce face o femeie cand isi cumpara chilotei? Ajunge acasa, pac, nud. “Ia sa vad cum imi sta cu ei”. Se gandeste. Se uita in oglinda, in spatele ei (sa se vada si din spate), din diferite unghiuri. Foarte bine ii sta. La fel ca si cu ceilalti. Cum altfel. Daca isi cumpara minim o bluza (prin minim se intelege macar 1 bluza, sau cateva tricouri, pantaloni, sosete) e petrecere. Cheama toate fetele sa probeze ea bluza (minim una). Sa fie sigura ca ii vine mai bine decat in magazin. E ok sa complici lucrurile atunci cand poti. Adaugi vietii a 4-a dimensiune. Sau a 5-a? Salut!

Azi mai dau 3 telefoane pentru 3 oferte gasite pe internet. Nu eu, colega. Pe mine inca nu ma inteleg francezii astia. Niste ciudati.

Una din ele e pe langa Regia Parisului. Loc de shaorme, cluburi, terase. Posibil sa fie si ceva universitati prin preajma. Aproape de viitoarea locuinta a lui Moldo & Adi. Este acceptabila ca spatiu si are si dus. Mare lucru. Am programare maine la ora 12.00. Sper sa gasesc pe cineva acolo sa-mi exersez franceza cu el.

A 2-a oferta pare foarte convenabila. Este la 5 minute de mers pe jos de birou. Viata. Numai ca vorbesc tot cu un robotel care de data asta nu mai imi face programare. Imi cere numarul de telefon. Asa din prima. Poate ma scoate la vreo intalnire candva.

A 3-a e cea mai tare. Are hol, bucatarie, baie cu dus. Este situata la 20 minute de mers cu metroul, intr-un cartier foarte fain. Pretul, mai mic decat la celelalte. Are o singura problema insa. Ma obliga sa schiez in fiecare seara. Sa sprijin peretii sa nu cada. Sa chem pisica la mine. Si toate astea pe hol. Da, are buda turceasca. Pe hol. Nu pleci singur la ski doar. Iti iei si vecinii. Sunt nevoit sa o refuz. N-am nevoie de ski vara.
Vorba unui prieten. Cius!

Eu sunt destul de grabit de felul meu atunci cand ma deplasez. Nu prea imi place sa pierd vremea pe drum, atunci cand nu este nimic de vazut. Mai ales pe drumul de zi cu zi. Cel spre servici, spre facultate, spre prietena. De ce sa pierzi vremea pe acelasi drum banal? Mai bine lucrezi mai mult nu? Sau inveti mai mult. Sau discuti mai mult cu prietena.

Si cum mergi tu asa grabit, facand slalom printre oameni, il vezi in fata. Undeva la 5 metri departare. E el, omul zig-zag. E imbracat in maro. Sau in negru. Uneori are o caciula pe cap. Din aia de blana. Tu incepi drag-ul, prinzi aerul din spatele lui, si o iei la dreapta. O ia si el. Faci imediat stanga. El in fata ta. Mai faci o data la dreapta. Face si el. Mai da-te’n ^&$#( – ii! Te gandesti tu. Imediat faci semi-stanga si il izbesti usor cu umarul in timp ce il depasesti. Iti ceri scuze. El e indiferent. Ca inainte. L-ai facut si pe asta. Esti mai tare ca la NFS.
Ai grija cum mergi! Noroc!

Stand de vorba cu Bofanu, mi-am adus aminte de alte 2 oferte de cazare. Super oferte. Una am gasit-o eu pe un site (nu mai am linkul si imi e cam lene sa il caut), iar a 2-a am auzit-o de la Xavier.

Se facea ca un tip avea un pod. Acel pod se afla in Franta, mai exact in Paris. Intr-o zi s-a hotarat omul sa se mute din pod. Unde, doar el stia. Si ce-a zis: ia frate sa inchiriez eu podul asta. Trebuie sa vina vreun student pe aici si sa il ia. Si podul nu era ca orice pod. Era un pod patrat. Avea latura mare de 2m. Si cea mica de 2m. Si ce-a zis el. Fiind un pod patrat trebuie sa il dau mai scump. S-a gandit, s-a gandit, si a ajuns la suma dorita. 300 de euro. Pe tot podul. A mentionat deasemenea ca are si dus. Da, tot in podul ala. Dupa asta a postat pe net. Mi-e lene sa caut linkul …

Sa facea ca un tip avea un pod. Acel pod se afla in Franta, mai exact in Paris. Intr-o zi s-a hotarat omul ca vrea sa faca niste bani in plus din podul ala. Avea un pod maaare. De 9 metri patrati. Cu ale lui cunostinte in arhitectura, a inchis un ochi si a masurat: de la usa pana la chiuveta sunt 2 metri. Bun. Pun un pat. Vertical. Si a pus. Dupa asta a dat anunt la ziar. Inchiriez loc pe hol cu pat vertical. 350 de euro. Bravo mah!

Sa tot gasesc povesti din astea. Hai noroc!

La pranz merg la un restaurant algerian. Micut, situat la un colt de strada. Pe langa meniul zilei, iti poti alege direct din restaurant salate sau gratar, direct din frigider. In cazul salatelor, iei o farfurie si iti pui in ea cat poti. Ca la Spring. Printre sortimente se afla si oo fierte decojite. Ma gandeam cum ar fi fost sa imi fac o piramida de oo in farfurie. E salata domne. Asta imi place. Fripturile puteai sa ti le alegi. Din frigider, cum am zis mai sus. Cruzi asa. Iei una (pe bat), i-o dai la bucatar si el ti-o perpeleste. Fara nicio problema. Fara certuri ca nu are 200 gr sau ca vroiai pulpa dreapta a oii.

Comand o portie de spaghete cu friptura de curcan si lamaie. Colega o ciorba de miel cu ceva plante si niste carnati de porc. Ea zice ca sunt facuti special. Imi da sa gust. Porc de oltenia. Ca al nostru. De ciorba nu m-am atins. Imi vine si mie mancarea. Un curcan intreg imi este turnat in farfurie. Asa, de neam prost. Il mananc ce sa fac. Delicios. Cu tot cu lamaie. Si el si spaghetele cu sos de curcan (sper ca nu “al curcanului”). Mananca bine astia prin Africa. Ciudat. Ciao!