Se pare ca o sa merg singur la intalnirea cu robotul. Colega ce trebuia sa ma insoteasca nu mai poate merge. E ok. Am incredere in talentul meu innascut de a dialoga cu bastinasii. Abia astept.

E prima intalnire. Trebuie sa merg pregatit. Mi-am facut o lista pentru asta:
- Ghid de conversatie roman – francez, francez – roman
- Dictionar de buzunar RO – FR, FR – RO
- Foaie cu intrebari si raspunsuri in franceza scrisa de colegele mele
- Almanahul de ieri. Are 1kg. E bun daca iese cu bataie.
- Si desigur trebuie sa memorez fraza asta, sa fiu sigur ca totul o sa mearga perfect:
“Parlez vous Anglais?”

Pot spune ca imi place orasul foarte mult. Este exact cum l-am auzit fiind descris in povesti. Sau pe google. Sunt aici de 4 zile si 4 nopti. Am vazut pana acum cele mai interesante obiective din Paris:
- Cele 4 statii de metrou
- 1 super magazin si cele 2 magazine
- Floraria
- Cele 2 cantine din Est
- Cafeneaua si hostelul

In weekend poate reusesc sa vizitez si suburbiile. Am auzit ca au un turn fain, niste manastirii si ceva parcuri. In functie de timp. Am observat pe colt un magazin de electronice. Pare interesant. Poate merg acolo intai.
Vise faine!

Simt ca sunt intepat de stat. Sau de conducerea super magazinelor.
Am niste bonuri de masa de la servici, si de 2 zile incerc sa mananc ceva cu ele. Nu reusesc.

Cumpar ieri, dintr-un super magazin, diverse alimente. Pui, rosii, ceapa, bulion. Ajung la casa si scot bonurile sa platesc. Incepe tipa cu proverbe frantuzesti. Nu inteleg nimic. Dau din umeri. Se prinde ca nu sunt francez si incepe: “Mangé, mangé”, ducand mana la gura incontinuu. Da doamna mangé, ca doar nu am cumparat puiul sa fac sex cu el. Ce dreacu. N-a vrut bonurile. Lasa ca invat eu franceza.

Azi intru intr-un magazin. Daca super magazinele nu imi vor super bonurile, poate astea mici le vor. Cum intru, le scot sa fiu sigur ca merge. I le arata la mosulet. “Nooooooon” zice el. Parca am venit sa ii cersesc mancare. Asta e. Tot $$$ e la putere. Poate maine.
Sanatate!

Mai multi m-ati intrebat de ce nu pun si poze pe blog. O sa pun in curand. Nu ma pot acomoda cu Paint.Net momentan, iar la folosirea Photoshop-ului online am ceva erori.

Intre timp puteti accesa blogul meu foto. Stiu ca nu e updatat de un an. Rezolv in curand si ‘problema’ asta. Click, click!

In fiecare joi apare aici aici un ziar in care se gasesc cele mai multe oferte de cazare. De inchiriat, de cumparat, de vazut. Cum azi e joi, ma duc de dimineata la prima ora la metrou, sa caut si eu ziarul. Ce ziar frate? Almanah. Format A3, 288 de pagini. Are lejer un kilogram. Doar 3 euro.

Ajung la birou si ma apuc de rasfoit si subliniat. Il analizez aproximativ o ora. In tot acest timp primesc consultanta gratuita de la colegele de birou. Fiecare vrea in alta zona. De parca ne mutam impreuna. Pe final, decid sa contactez 3 proprietari din cei 452364243. Ma ajuta o colega. Pe mine nu ma intelege lumea asa usor.

La primul numar raspunde mesageria vocala. Doamna in cauza zice ca a primit 250 de telefoane in 2 ore si ca nu vrea sa mai raspunda la niciunul. Foarte bine!
La al 2-lea numar raspunde un robot care imi face programare sambata sa vad apartamentul. Interesanta tehnologie. Sambata la 16.00 am intalnire cu robotul deci.
La al 3-lea numar nu raspunde nimeni. Trimit mail.

Daca vreti almanahul pentru colectie vi-l aduc in Romania contra-cost. Altfel il arunc. Salut!

Stiti cum e cand razi de cineva/ceva sau cand faci misto de un lucru. Te simti bine. Parca iti place. Iti mai relaxezi muschii fetei. Treaba e ca nu razi de raul acelui cineva, ci doar razi. Ce poti face altceva?
Mi-am cam dat seama recent ca de multe ori de ceea ce razi, ajungi sa faci. Hai sa vedem de ce:

Capitolul 1.
Pe vremea cand eram tanar, in liceu, imi placea franceza la nebunie. Asa mult, incat in fiecare an o luam de la capat. Nu doar eu, ci toata clasa. Ma amuza extraordinar. Numai accentul acela era de vina. Parca fiecare vorba era o lauda. La fiecare ora de franceza faceam misto de limba asta si o stalceam in toate felurile.
Iata-ma acum. In Paris. Amuzandu-ma inca, pe strada, de oamenii care o vorbesc. Probabil ca in curand ma voi amuza si de mine.

Capitolul 2.
Sunt fan Photoshop. De vreo 7 – 8 ani. Nu ma vad jucandu-ma in alt program de editare foto. E o manie de-a mea probabil. Nu stiu. Acum un an tin minte ca vroia Costi (membru BEST Bucuresti) sa instaleze Paint.Net (parca asa se numeste) pe calculatoarele din sediul BEST. Tare. Nu ma puteam privi lucrand in Paint.Net. Ma bufnea rasul. Costi no offense. E vorba de PN nu de tine.
Acum la birou am un singur soft licentiat. PN da. Nu PS. Nu am licenta la el.

Capitolul 3.
(special pentru membrii BEST, ei il pot intelege din prima)
Cu totii facem misto de Educo. De asta a si fost infiintat comitetul. Sa se distreze si membrii BEST. Si eu la randul meu am facut asta. Respectam ceea ce faceau ei, dar ma si distram pe seama lor in acelasi timp.
Acum sunt nevoit sa fac cercetare pe diverse teme educationale si chiar sa merg la conferinte si simpozioane pe teme de educatie. Incepe sa imi placa. O sa apelez la ei pentru ajutor. Hai sa rad si de mine acum.

Capitolul 4.
Am uitat ce vroiam sa scriu in capitolul asta. Sigur vroiam ceva. Il scriu in alt post daca imi aduc aminte.
Nu rade!

Merg azi la cantina. Curata, ingrijita. Imi place. Multe feluri de mancare, salate, deserturi. Ca la noi in Regie. Singura diferenta e ca pretul nu este indicat de ochiul stang al casierei.

Cum nicio mancare nu merge fara un pic de branzica, ma apuc sa caut. O gasesc la deserturi. Imi aduc aminte ca si in prima zi am gasit-o tot la deserturi in prima cantina in care am intrat. Cred ca este o problema nationala. I-a lovit criza economica si pe francezi. Nu isi mai permit sa serveasca branza decat portionat.
Omlette du fromage careva?

Am un mouse-pitzi la birou. Luminitele din imagine sunt rosii, verzi, albastre, mov, roz. Clipesc in continuu. Te ia ameteala daca il/o privesti prea mult.
Are un loc unde te poti juca cu degetul aratator inainte si inapoi. Clasic.
Pe suprafete fine aluneca aiurea. O ia in toate directiile. Nu prea conteaza reactia mainii mele.
Dar ma amuza, e ok

Asta e un subiect interesant dupa parerea mea, deoarece imi este necesar.

Imi caut cazare de ceva vreme in Paris (sau in suburbii) si gasesc printre cele mai interesante oferte:
- 9m/2, etaj 7 fara lift, dus pe hol: 400 euro (fara taxe)
- 11m/2. etaj 2 cu lift, dus in camera, baie pe hol: 350 euro
- 15m/2, etaj 1, baie in camera, internet, TV, parcare: 1000 euro

Mai caut si maine. Unde-i graba?

Mah ce sa zic, e interesant. Ca la noi. Imi plac statiile in care poti schimba 1, 2 sau 6 linii. E ca si cum m-as plimba pe Lipscani. La fel de mult si de incet.

Ei sunt mai moderni ca noi in privinta ziarelor gratis din statii. Nu le tin in cutii special amenajate ci pe jos, sa faci putina miscare daca vrei sa citesti.

Ce mi s-a parut tare azi! Foarte tare chiar! Ajung in statie si vad metroul oprit. E parcat la vreo 20m de intrarea pe peron si zic sa nu ma grabesc, ca oricum nu il prind. Oricum vine repede urmatorul. Mecanicul se benocleaza la mine cum pasesc agale spre sarpe (ma strang pantofii). Ajung la 10m si imi dau seama ca de fapt ma asteapta, asa ca incep sa alerg sa nu il fac sa astepte si mai mult. La 1m imi inchide usa. Sa traiesti!