Cum internetul e plin de sfaturi de genul asta, iata unul si de la mine. Cred ca este cea mai simpla metoda de a castiga bani din blog:

- te apuci si scrii pe blog despre calatoriile tale prin Europa, zburand cat se poate de ieftin si dormind in cele mai ieftine si faine hosteluri
- ii spui colegei de birou ca tu scrii pe blog despre acest lucru
- colega ii spune sefei ca esti pasionat de chestii de genul asta
- sefa are nevoie de niste detalii legate de logistica unui eveniment (cazare, transport) si te roaga sa cauti pe net mai multe informatii despre zboruri si cazari ieftine, toate astea in timpul programului de lucru

Uite asa am castigat bani din blog

Ieri am avut o zi romantica. Mi-am petrecut-o de unul singur, dar tot romantica o consider ca a fost. Iata de ce:

Ca orice roman in Paris, m-am trezit dupa ora 12. Am deschis larg geamul si am iesit in curte. Soarele era deja deasupra orasului, ca in fiecare zi, asa ca am verificat tomberoanele. Fiind loc destul in ele, am hotarat sa duc gunoiul, neavand rost sa il tin in casa, intr-o asemenea zi frumoasa. Cum tot era asa de frumos afara (stiu exagerez cu frumusetea zilei), m-am bagat la un Prison Break. Mai aveam 2 episoade din ultima serie si nu as fi vrut sa le vad intr-o zi cu nori. S-ar fi pierdut tot romantismul. Nu va spun care e sfarsitul, dar va recomand sa il vedeti intr-o zi cu soare.

Cum shopping-ul are nuanta lui de romantism, am decis sa ii acord o parte speciala din aceasta zi. Mai precis, 15 minute. Asa ca m-am suit in autobuz si am purces spre supermarket-ul pe care il banuiam inchis. Banuiala mea a confirmat, asa ca am intrat in prima alimentara si mi-am achizitionat ingredientele pentru o cina romantica, cu care (super cacofonie ) sa inchei seara: paine, supa de rosii la plic si un suc.

Cum oricarui parizian ii sade bine sa piarda vremea stand la cafenelele de pe trotuar, savurand o cafea delicioasa si o prajitura neagra, m-am decis si eu sa urmaresc acest obicei. M-am asezat la o masa amplasata tot pe trotuar, intr-un local turcesc, si mi-am comandat o ditamai friptura cu ceapa. I-am spart la nari pe aia de langa mine ce-si sorbeau cafeaua cu sete, dar nu m-am putut abtine. Am stat acolo vreo 20 de minute, timp in care zambeam la trecatori, cu ketchup-ul aferent in coltul buzei.

Orice amurg incepe cu un desert in Paris. Ca sa fiu sigur ca friptura isi face efectul asteptat, am tras si o inghetata imensa la 2 euro, ca sa fiu sigur ca am treaba la noapte in baie. Seara s-a terminat tot intr-un mod romantic, fara sa imi iau cina cu supa de rosii si paine insa. Am bagat o salata, sa mearga bine cu inghetata de mai devreme, si m-am jucat Still Life 2 vreo ora jumate.

Iata ca in Paris oricine isi poate crea ziua lui plina de romantism. Trebuie doar sa vrea. Eu am vrut. Ma duc la baie. Salut!

Ne-am dus miercuri seara la o partida de Laser Tag. Jocul este putin diferit fata de paintball sau airsoft, dar are avantajele lui. Merge jucat de pasionatii Quake sau Doom, el desfasurandu-se intr-o incapere intunecata, plina de labirinturi si lumini dubioase (dar fara monstrii bineinteles). Partea buna e ca nu poti obtine in urma lui nicio vanataie de la impuscaturi. Daca esti increzator in vederea ta si rupi vreo scara cu genunchiul sau vreun perete cu fata, deja devine alta treaba.

Ne-am strans la inceput vreo 17 flacai cu privirea vesela si joc de picioare avansat. Adica politehnisti. Am intrat plini de ura si dornici de masacru si am iesit plini de transpiratie si dornici de servetele umede. Asa, barbateste. In timpul jocului am fost nemilosi insa. Ne-am murdarit genunchii de praf, am speriat paianjenii de pe la colturi, am deranjat treptele scarilor cu cate un genunchi bine infipt in ele, am umezit peretii cu broboanele de sudoare de pe fruntea noastra. Adrenalina, ce mai!

Nu este cel mai spectaculos joc, dar este relaxant si merita jucat cu prietenii. Pentru cei ce nu stiu, ai la dispozitie o vesta cu beculete si un pistol cu laser. Actiunea se desfasoara intr-o sala intunecata, unde scopul tau este de a-l atinge pe adversar in diversele locuri ale vestei, pentru a-l “omori” si a castiga puncte.

Am fost acolo cu prietenii de facultate, prieteni ai acestora, si niste prieteni din BEST. E un joc pentru prieteni adica. Multumesc tuturor celor care au participat. Abia astept o noua runda de Laser Tag. Poate intre timp casapesc pe aici niste romantici, desi nu cred ca se distreaza ei asa fain. Salut!

Sau melodia care m-a insotit in vara lui ’08 prin Europa

Si videoclipul desigur.

Cand a intrat in incapere un miros greu l-a izbit in nas, in nari, in ochi. Nu stia daca sa planga, sa stranute, sau sa isi sufle nasul. Ferestrele inchise straluceau sub razele soarelui ce abia isi facuse loc printre stelele ingramadite una intr-alta. Telefoanele stateau linistite in furci. Unde altundeva ar fi putut sta?

A deschis geamul si a lasat lumina sa intre in camera pustie. O raza de soare a inviat incaperea. Marul de pe masa incepuse sa danseze, haina din cui sa vibreze. Pana si soarecele de pe birou incepuse sa roada la tastatura. Ce prost! Tastatura nu e branza. Nici branza nu e branza. Branza e sconcs. Ce bine ca soarecele nu rodea un sconcs!

Orele au inceput sa treaca, nevrand sub niciun chip sa stea. Ce hoate. De ce nu ar fi stat si ele o secunda? Sau o ora poate. El mai casca, mai lua o gura de apa, mai respira o raza de soare. Ce altceva era de facut? Nimeni nu il deranja, nimeni nu indraznea sa ii perturbe starea de liniste si de relaxare. Cand soarele a renuntat sa mai redea umbre, a mancat si el ceva. Trebuia. Asa traiesc oamenii. A vazut el un documentar pe Discovery asa ca s-a decis sa manance. Ce obicei ciudat! Nu ar trebui sa existe mancatul singur. Provoaca singuratate si gandire. Ca si locuitul de unul singur de altfel.

Cand umbrele si-au facut aparitia totul s-a oprit. Sau aproape totul. Telefoanele au incetat, marul s-a oprit din dansat, haina din vibrat. Soarecele era lesinat pe podea. Inghitise tasta R si se resetase. Doar el mai continua sa miste. El, adica nu soarecele. Logic. Era o fiinta umana. Vazand ca nimeni in jurul lui nu mai avea chef de munca, a plecat. A plecat de unul singur ca si cand a venit. Si-a dat seama ce vineri excelenta a petrecut singur in birou. Si-a dat seama!

Am intrat astazi intr-o cafenea sa imi cumpar ceva de mancare si am observat ca tipa de acolo pregatea niste sandvisuri interesante. Punea in ele multa branza. Acea branza provenea dintr-o bucata imensa (pentru francezi), de genul aceleia pe care o gasesti pe tarabele din pietele romanesti.

In principiu, aici in Franta, nu am gasit o branza normala. Toate au maxim 300 de grame, sunt puturoase, sau nu au niciun gust. Am intrebat-o de unde a cumparat-o, cu o sclipire in ochi asemenea unui copil ceausist la vederea unei clatite cu inghetata, sau a unei pitipoance la vederea aceleiasi clatite.

Raspunsul m-a dat pe spate. Bucatile de branza de dimensiuni mari se vand doar cafenelelor, restaurantelor, hotelurilor. Nu orice om poate manca branza buna in cantitati mari. Ce ^&#@-ii? Salut!

Marti dimineata m-am hotarat sa dau o tura pe acasa, in Sinaia. M-am urcat intr-un tren destul de matinal pentru gusturile mele (9.40), si m-am asezat intr-un compartiment cu un mosulet cu ochii mici si lunguieti. Era pe genul japonez.

Statea langa geam si citea o carte cu o coperta invechita, avand un titlu format din semne. Pe cotorul cartii am putut citi “Eastern Europe” scris cu un marker. Dupa ce am terminat de rasfoit FHM-ul am intrat in vorba cu el. Sau el a intrat in vorba cu mine. A inceput cu un “Parle vu franse?”. M-a speriat atunci. De unde se prinsese ca tocmai revenisem din tara romanticilor? I-am raspuns clar ca “non” si am dat-o in engleza. Stia si limba asta. Avea el impresia ca romanii stiu foarte bine franceza si italiana. Eu nu aveam aceeasi parere!

Ajunsese in Bucuresti cu o zi in urma si avea sa stea alte 4 zile. Mi-a spus ca a fost fraier cand si-a rezervat camera la Ibis pentru 4 nopti. Avea de gand sa vada Sinaia, Brasovul si Sighisoara. Avand camera rezervata, a hotarat sa mearga in fiecare zi intr-un oras, iar seara in Bucuresti. Cam pierdere de vreme dupa parerea amandurora, dar daca platise, intentiona sa si doarma acolo. Din vorba in vorba mi-a spus ca are 77 de ani si ca a plecat de unul singur sa viziteze estul si centrul Europei. Fusese in Austria, Ungaria, Serbia, urmand sa plece spre Bulgaria, Macedonia, Polonia. Toata calatoria avea sa dureze o luna de zile.

Era vesel, zambitor si ii placea sa vorbeasca. Mi-a povestit despre Japonia, despre China, despre diferentele si asemanarile dintre ele, facand tot timpul calcule matematice in palma. Ca un copil de clasa a 3-a. A recunoscut ca Romania a evoluat in ultimii 35 de ani, el ajungand pe aici prin anii 80. Era chiar culmea sa nu evolueze. Am fi scris pe bloguri la masinile de scris daca nu ar fi avut loc acea mica (r)evolutie.

Am admirat faptul ca ii place sa calatoreasca. Am admirat faptul ca ii place sa calatoreasca singur. I-am admirat pofta de viata si de aventura. I-am admirat interesele asemanatoare mie. L-am admirat! Ne-am luat ramas bun cu o strangere de mana si un zambet. Poate ne vom intalni candva, pe undeva la mijloc de drum. Nu iti trebuie planuri atunci cand pornesti intr-o calatorie. Nu mereu!

Dupa cum va spuneam saptamana trecuta, am fost plecat acasa cateva zile, unde mi-am petrecut 99% din timp in mediul offline. Urmeaza sa scriu despre:

- O calatorie pe tren cu un japonez de 77 de ani
- Quest-ul BEST prin Bucurestiul vechi
- Noul obiectiv si primele portrete facute cu ajutorul lui
- Seara de Laser Tag cu membrii BEST, colegii de facultate si prietenii lor
- Scurta plimbare prin Sinaia
- Altele (ca sa va si surprind cu ceva )

O seara faina!

Un mic banner de 20×20 pixeli ma va ajuta sa castig un televizor LG LCD LH5000, in cadrul unui concurs organizat de Bobby Voicu.

Imi gasiti pixelii castigatori?

Aseara am auzit una tare in timp ce pierdeam vremea pe un scaun in avion. Insotitoarea de zbor ne explica procedura de evacuare in caz de pericol intern, in limba romana desigur, fiind o companie romaneasca. A sunat cam asa:

“In caz de pericol va rog coborati pe aripa avionului sau pe unde puteti.”

Pe unde putem a? Buna sugestie. Noroc!