Acum cateva zile am primit un e-mail de la GMIT in care mi se cerea feedback-ul referitor la experienta mea ca student Erasmus. Ce am scris in reply plus alte cateva lucruri de avut in vedere, le-am adunat in urmatoarele randuri:
Inainte de a pleca
informati-va (pana la refuz); trebuie sa stiti cum functioneaza bursa, cine sunt persoanele raspunzatoare (oficial) de voi, care sunt drepturile si indatoririle voastre;
luati legatura cu studentii plecati inaintea voastra in tara respectiva; puteti obtine numerele lor de telefon fie de la biroul Erasmus, fie de la coordonatorul de mobilitate;
evitati pe cat posibil intermediarii in comunicarea cu universitatea gazda; nu va lasati indusi in eroare de parul gri al coordonatorului de mobilitate, de siguranta cu care prodecanul pe relatii internationale va raspunde la nelamuriri; la final, cei cu adevarat responsabili de voi sunteti voi insiva si e bine sa intelegeti si sa va asumati asta de la bun inceput;
fiti calmi si increzatori in voi insiva; pregatirea plecarii inseamna o cantitate considerabila de emotii, intrebari, incertitudini, dar cu o strategie bine pusa la punct, le puteti face fata.
Cand ati ajuns acolo
faceti cunostinta cu cei responsabili de voi si faceti-va simtita prezenta; pana una alta ei vor fi cei care va vor sari in ajutor in caz ca aveti nevoie;
fie ca stati un semestru sau un an, nu pierdeti timpul si bucurati-va de experienta in fiecare clipa; fiecare e manat de un motiv sau altul, dar indiferent care ar fi acesta incercati sa savurati cat mai bine “cealalta” cultura (altfel ce rost mai are sa calatoresti mii de km?); am plecat impreuna cu un alt roman, dar pot sa spun ca am prieteni irlandezi mai apropiati decat el; cat despre ceilalti studenti Erasmus, am fost in primul semestru la doua petreceri cu ei, dar fie pentru ca s-au dovedit un pic cam prea cheflii pentru gusturile mele, fie pentru ca din experiente anterioare am ajuns la concluzia ca prietenasii de duzina se gasesc oricum pe toate drumurile si nu fac nici mai mult nici mai putin de doi bani, nu am mai avut rabdarea sa ii cunosc mai indeaproape (unii dintre ei poate sunt oameni minunati, dar prin aburii de alcool si fumul de tigara, mi-a fost cam greu sa-i dibuiesc); multi studenti Erasmus m-ar putea contrazice (si pe buna dreptate) pentru ca ceilalti Erasmusi au reprezentat o parte semificativa in experienta lor, dar indraznesc sa spun ca oricat de tari au fost petrecerile sau nemaipomenite peripetiile, multe din aceste prietenii sunt superficiale si se pierd usor in timp;
calatoriti cat mai mult; fie ca e arhitectura unei cladiri, fie ca e un banc auzit in timp ce asteptati la semafor, fie conversatia cu o vanzatoare de legume in piata, toate va pot da indicii despre constiinta, principiile si credinta unui popor; fiti deschisi si absorbiti cu “lacomie”;
daca aveti un hobby practicabil si in tara in care plecati, continuati-l si acolo; e una din cele mai rapide si eficiente modalitati de a va face prieteni; daca nu aveti un astfel de hobby, nici ca exista un moment mai bun sa va redescoperiti facand ceva ce va va aminti de-acum incolo de tara in care ati fost Erasmus;
doar pentru fete: sigur ca fetele istete stiu asta, dar cu toata plecarea, sosirea, adaptarea, etc. sa nu uitati ca baietii, indiferent de cat de superioara cultural este tara din care vin, tot baieti raman
Cand va intoarceti
fiti pregatiti pentru o forma (sau alta), intensitate si durata a “The Alergaturii”;
acordati-va timp pentru reacomodare; fie ca lucrurile s-au schimbat foarte mult de cat ati plecat, fie ca (tocmai!!!) nu s-au schimbat deloc, acordati-va ceva timp sa va adaptati in noul habitat; ca in orice alte locuri si acasa sunt si lucruri neplacute si lucruri incantatoare de care veti (re)invata sa va bucurati;
fiti pregatiti sa raspundeti si bunicii si pisicii si unchiului si finei si vanzatoarei de paine si cui se mai gaseste sa va intrebe “Cum a fost in…?”; dupa primele doua zile ma astept sa va prindeti daca interlocutorul va intreaba din politete sau chiar vrea sa stie mai multe; ca sa-i multumiti si pe unii si pe altii, pregatiti un short story si un tea story (varianta mai detaliata, bine de spusa la un ceai); ar mai fi o solutie, sa scrieti cateva din impresii pe un blog si sa le dati linkul ;
oricat de dor v-ar fi de cei pe care i-ati lasat in urma, incercati sa nu plonjati in borcanelul cu melancolie si mai degraba sa va bucurati de faptul ca a fost, de ce a fost si de cine ati devenit intre timp
Disclaimer
Toate sfaturile sunt profund subiective. Sper totusi sa va prinda bine.
Diseara ajung in Cannes. Ma duc sa pierd vremea pe acolo vreo cateva zile. Sambata si duminica o sa fiu pe Valea Loirei, luni pe la Disney, iar marti inapoi online.
Nu am laptopul cu mine, dar poate gasesc vreun net cafe sa pun pe share poze cu pitipoance bronzate. Sigur pe acolo se ascund vara asta Distractie faina! Salut!
Un om
Era la casierie la metrou. L-am cronometrat. 5 minute s-a gandit ce bilet sa isi ia. Nu se uitase dinainte pe oferta. Nu avea rost. Dupa cele 5 minute i-a dat casieritei 50 de euro si a cerut un bilet de 1.6 euro. Neavand rest, au mai trecut inca 3 minute pana tipa a gasit prin geanta ceva. Si-a primit banii si biletul si a mai zabovit inca 1 minut in fata casei, ca sa ii numere. Ma uitam destul de mirat la el. Cand de bulangiu sa fii?
Dupa ce si-a numarat banii a inceput sa se caute prin portofel, sa se uite la telefon, sa se scobeasca in nas. Toate astea in fata casieriei desigur. Cum eu sunt un gentleman, gandul meu l-a bagat in #@$@-ii masii. A plecat pana la urma dupa un “Pardon!” in grup de la toata coada si 10 minute de prostie!
Niste banci
In jurul biroului sunt vreo 10 banci. In pauza de masa toate sunt inchise insa. De ce oare? Sunt de acord ca au si ei nevoie de pauza de masa, dar e suficient ca un singur om sa fie acolo sa ajute clientii. Cand sa mergi la banca, daca nu in pauza de masa? In timpul serviciului lucrezi. Sau macar te faci.
Mai mult, azi am intrat intr-o banca, ce era ciudat de deschisa in timpul pranzului, si toti angajatii stateau la o masa mare, in mijlocul bancii, si mancau. Una cu maioneza la bot, altul cu prajitura pe dinti, ceilalti stropindu-se cu suc. Toata gasca bancara era acolo. Eu stateam si ma uitam la ei. Ei se uitau la mine, radeau si plescaiau in continuare. Ce idioti!
Si cu toate astea eu tot nu am reusit sa cumpar niste euro. Din cele 10 banci niciuna nu facea operatiuni de schimb valutar. Toate imi recomandau centrul Parisului pentru asta. Franta!
Jocurile de genul asta imi plac destul de mult. Mai bag cate unul cand nu am ce face. Sunt o groaza pe net dar pe asta l-am descoperit aseara.
Imi place grafica la el. In rest e la fel ca celelalte Masina castigata la nivelul 9, ATV-ul din celelalte jocuri, e cam idioata insa. Vedeti si voi ce puteti face cu ea. Salut!
Iar trebuie sa le cant la astia. Ah, si ce somn aveam in mine. Si mai e si grea chestia asta, uf.
Ia sa pun eu ligheanul jos ca ma dor salele. Stiam ca nu trebuia sa ma scol la 7 ca sa fac jogging. Nu imi e de-ajuns ca umblu cu asta in carca toata ziua?
Fiti atenti! O sa incept sa cant. Dau din degete si muzica iese. Nimic mai simplu.
La la la! La la la! Laaaaaaaaa!
Ia sa stau jos. Ii fac sa creada ca asa e obiceiul, ca asa e cultura noastra. Sunt obosit si eu! Am facut jogging azi dimineata. V-am mai zis nu?
Daca pozele nu ar vorbi, va spun eu ca tipul de sus este din Senegal si ca ne-a cantat jumatate de ora la instrumentul lui, numit Cora. Mi-a placut mult. O muzica ambientala foarte placuta urechilor.
Il puteti gasi la Cite de la musique din Paris, zis si muzeul muzicii. E interesant, merita vizitat. Pe toata perioada vizitei poti asculta muzica mai multor popoare si admira toate instrumentele acestora. Am auzit indieni, chinezi, japonezi, africani, pigmei, germani, etc. Le-am vazut si instrumentele chiar Salut!
Articolul acesta este pentru cei care nu suporta cozile interminabile si carora le place sa se gandeasca de 2 ori inainte de a arunca banii aiurea in calatoriile lor, doar pentru ca “daca ai fost in Paris si nu ai atins fundul calului lui Napoleon, ai fost degeaba”.
Drept urmare, dupa cum zic si Parazitii, am fost azi sa dau o tura pe langa turn; scheletul metalic al lui Gus. Ma asteptam sa vad ditai gloata de oameni sub el. Asa a fost! Stateau la umbra probabil, ca altfel nu vad de ce ar fi stat sub el. Nu ofera o priveliste prea deosebita. E ca si cum ai sta intr-un canal si te-ai uitat in sus la capac.
Ca sa iesi repede si ieftin din toata afacerea asta, si sa simti ca vizita la turn a meritat, recomand urmatoarele:
Urca pe scari. Sunt multe, dar merita efortul. Ce rost are sa pierzi o ora si jumatate la coada liftului? Nu faci decat sa transpiri alaturi de alti 1000 de oameni, sub lift, in lift, la iesirea din lift. Daca iei scarile insa, ai numai avantaje:
iesi mai ieftin: 3.50 euro pentru tinerii sub 25 de ani si vreo 5 pentru cei peste.
transpiri de unul singur pana la etajul 2 al turnului. Sau cu prietena. Ce e mai romantic decat sa transpirati impreuna in turnul Eiffel?
iti testezi cunostintele de matematica. Poti numara cele 800 de trepte. Poti fi sigur ca nu gresesti. Din loc in loc iti reamintesc ei la a cata esti.
afli istoria turnului citind panourile de pe drum. Cu ocazia asta oferi si cate o pauza culturala transpiratiei.
Interactioneaza cu etajul 1. Cei ce folosesc liftul nu or sa se opreasca acolo pentru ca e plasa de jur imprejur si nu se poate face poza clasica de tip IOLA cu Parisul in spate. Perfection, dupa cum spune Chandler in Friends. Ajuns aici poti:
sa intri in cinematograful Eiffel in care poti vedea scurte secvente din filmele in care apare turnul. E un mod de relaxare placut si poti lua notite, ca sa iti faci o idee ce sa iei de pe torrents in seara urmatoare. Doar vrei sa fii romantic nu?
sa admiri holograma turnului. Daca vezi vreun tip ce sta aiurea si isi agita mainile in fata unui monitor, nu te gandi ca e nebun, dupa cum am facut eu azi. Intra in incaperea intunecata si ia in mana turnul. E super tare holograma. Si verde pe deasupra.
sa nu intri in restaurant. La ce sa dai 28 de euro pe un meniu cand poti da 70 la urmatorul etaj? Glumesc, nu intra nici in ala
sa te joci cu chestiile interactive de pe acolo. Mi-e lene sa le descriu, dar sunt interesante.
sa vezi expozitia Eiffel. E gratis si are un covor mai moale decat patul meu. In rest, admira tablourile si farfuriile scumpe.
sa intri la suveniruri si sa iesi. Cumpara acelasi breloc de la baza turnului cu “3 la 1 euro”. Nu o sa ii ratezi pe cei care vand. Sunt vreo 200.
sa admiri dansatorii de la baza turnului. Gratis.
Stai la etajul 2 atat cat trebuie. Acolo o sa gasesti mia de oameni de la baza turnului: 500 aliniati la margine, ceilalti 500 cu aparatul. Daca stai mai mult de 30 de secunde, o sa ii vezi cum fac schimb. Ajuns acolo poti sa:
mananci o inghetata de 4 euro. Sau nu.
te uiti la coada interminabila ce mai asteapta inca o ora sa ajunga la etajul 3. Nu fa asta, exista Montparnasse-ul si e mult mai tare.
te uiti pe meniul restaurantului si fa glume pe seama lui. De ce ai da 70 de euro pentru un aperitiv cand poti cumpara aceiasi carnati 800 de trepte mai jos?
faci poze la pitipoance.
iti faci o poza cu Parisul in spate ca sa fii in rand cu lumea. Stramba-te in ea.
cobori pana la baza si sa citesti panourile cu date despre turn. Sunt interesante. (Ex: stiati ca au fost folosite 2.500.000 de elemente din alea de prins, gen suruburi?)
Cam asta ar fi varianta ieftina a turnului, si cea mai eficienta, fara a pierde timpul la coada, fara nervi si fara agitatie. Relaxare si voie buna. Ce-ti poti dori mai mult de la o zi de duminica?
Nu am ajuns inca in Stockholm, dar cand o sa ajung o sa vreau cu siguranta sa dorm in Jumbo Hostel, un avion transformat in hostel. Pretul unui pat incepe de la 32 de euro in camera de low cost si ajunge pana la 300 de euro in cabina. Adica poti dormi la locul de munca al pilotilor. Nu e drept
Daca ajungeti acolo sa imi spuneti cum a fost. Sunt doar curios. Salut!
De cate tipuri este sexul?
1. Cand ai cu cine si n-ai cu ce – tragic
2. Cand ai cu ce si n-ai cu cine – trist
3. Cand ai cu cine, ai cu ce si n-ai unde – studentesc
4. Cand ai cu cine, ai cu ce, ai unde, dar DE CE? – filozofic
Cred ca exista si o varianta post-studenteasca care apare in momentul in care intri cu fata in campul fortei de munca. Nu atunci cand intri de capul tau, ci cand te izbesti cu acelasi cap de acest zid al muncii. Daca stam sa analizam “poezia” de mai sus munca ar putea fi de 4 tipuri:
1. Cand ai unde si nu vrei – studenteasca
2. Cand vrei, dar nu ai unde – crizata
3. Cand vrei, ai unde, dar “n-ai cu cine, niste tarani” – clasica
4. Cand vrei, ai unde, ai cu cine, dar te intrebi DE CE? – mai mult decat filozofica
Catalogarea este subiectiva desigur. Sunt sigur ca fiecare are parerea lui despre munca. Eu sper sa mi-o schimb pe a mea in curand. Vine concediul
Furnicile indiene sunt peste tot. Nu ai de unde sa stii cand te ataca, nu stii cand te fura, habar nu ai cand te urmaresc. Sunt parsive, lucreaza din ceata si au niste strategii bine dezvoltate si planificate.
De vreo 2 zile un trib de astfel de furnici imi invadeaza baia. Ziua nu le vad. Se ascund perfect. Seara insa, cand ma odihnesc si eu in baie ca tot omul, vad sirul indian cum iese din ceata. Una dupa alta intra subtil in camera, dupa care la fel de subtil si in acelasi sir indian, intra inapoi in baie si evadeaza din cladire.
Nu stiu ce fac la mine in camera, pentru ca nu stau acolo decat cateva secunde. Le-am pandit doar. Intra, arunca o privire si se retrag. Or fi in misiune de recunoastere, or cerceta terenul. Habar nu am. Le mai las momentan, ca sunt inofensive. Cand trec la atac, am arma pregatita: pun un dop la gaurica din perete pe unde se infiltreaza in baie. Va tin la curent oricum. Salut!
