Nu suport trollerele. Toti prietenii mei stiu asta. Le consider (pe ele, pe trollere) niste inamici ai calatoriei, niste dusmani ai rucsacului.
Sunt incomode atunci cand te afli in multime. Sunt incomode atunci cand ai de urcat niste scari. Sunt incomode (si fac ca dreacu) cand le tarasti pe piatra cubica sau pe peronul garii. Sunt incomode pe zapada, pe noroi, pe nisip, pe iarba, pe zgura, pe … -ii. Destul de incomode nu?
Exemplu
Imi aduc aminte ziua in care o prietena m-a rugat sa ii duc trollerul din Regie pana la Automatica. Sau cel putin asa fusesem informat. Era o zi frumoasa de vara, era sfarsit de sesiune. Multumita soarelui eram cufundat intr-o mica Niagara ce imi siroia pe ochi, nas si urechi. Pe langa cei 3 studenti care se intorceau din campus cu cate o mapa in mana, eram eu, transpirat ca ultima maimuta, tragand un troller dupa mine si inaltand praful in urma mea ca un toreador focos.
Mergeam agale pe ne-asfaltul din Poli, injurand de zor porcaria cu 2 – 4 roti din spatele meu. Nu facusem mai mult de 200 de metri cand chestia a naparlit. Si-a lasat rotiile in urma mea, obligandu-ma sa o (pe chestie) iau in brate. Pe el, pe troller. Nici nu va imaginati cate pozitii am incercat impreuna pana la destinatie. Cand sa ajung, telefonul a sunat si am fost informat ca tinta se modificase. Era la Leu acum. Resemnare. Cand am ajuns acolo chestia neagra era mai multa moarta decat vie. Eu deja aveam alta culoare si alt limbaj. Limba romana deja se redusese la 4 – 5 cuvinte foarte relevante pentru situatia creata. sfarsit de exemplu
Multi au incercat sa ma convinga sa folosesc trollerul, dar fara succes. Nu consider ca este mai incapator, mai folositor, mai “atragator” decat un rucsac. Daca ma vedeti vreodata ca trag vreun troller si este al meu, sa imi dati o palma va rog. Nu am nimic cu cei ce le folosesc, dar eu unul nu as cumpara asa ceva vreodata. Gusturile nu se discuta, dar se pot comenta. Salut!
Am iesit si eu din casa de ziua Frantei dupa cum ziceam. Pe la statia de metrou niste romantici aveau ceva chef de scandal cu politia. “Kum-fu francez” am zis eu, pregatind Canon-ul! Nu, nu are nicio legatura cu restul articolului dar vroiam sa fac legatura cu titlul
Am ajuns la fel de matinal prin centru. Pe la 12.00. Nu prea mai era nici urma de defilare. Elize-ul era insa tot inchis si fremata de omenire. Cum toata lumea se plimba aiurea pe acolo mi s-a facut si mie pofta. M-am plimbat vreo jumatate de zi, numai bine cat sa ma bronzez fara voia mea pe mecla. Am vazut zeci de oameni pozari, multi artisti, multi militari, multa voie buna. Ia vedeti si voi:
Seara am iesit sa vad focul de artificii. Cum langa turn se anunta a fi o gheiala de oameni, am zis sa merg intr-un loc mai retras de unde sa pot vedea artificiile in voie. Alti 1000 de oameni s-au gandit la acelasi loc retras asa ca am admirat spectacolul impreuna. A fost ok pana la urma cu toate ca ma asteptam la mai mult! Daca nu era turnul ala acolo nu prea avea nicio valoare tot show-ul. Aseara Parisul a fost micul Bucuresti. Ii facem praf in fiecare an pe 31 decembrie la ora 00:00 in ceea ce priveste artificiile. Chiar si petardele
Niciodata nu apuc sa iau micul dejun. Si cand zic asta, chiar ar trebuie sa ma credeti. Niciodata inseamna cam 365 de zile pe an. Poate exagerez si sunt doar vreo 364, dar momentan nu imi aduc aminte cand am mancat ultima oara dimineata. Eu merg pe principiul ca mai bine dorm in plus, decat sa ma trezesc si sa mananc linistit. Principiul asta il aplic mereu, chiar daca este destul de ineficient, ca sa nu zic prost.
La birou
In fiecare dimineata lucratoare, pentru unii, ma trezesc cu fix 10 minute inainte sa plec. Deschid ochii, ii inchid, ii deschid iar, fug la baie, fac diverse si plec. Uneori dureaza 11 minute sa fiu gata pentru ca “ma opresc sa urmaresc razele firave ale soarelui cum gadila perdeaua” alias “dorm mai mult”. Treaba nasoala apare dupa vreo 2 ore de munca. Atunci ma ia o foame din aia cu lesin, dar rezist. Am principiile mele.
In hostel
In toate hostelurile micul dejun se serveste de obicei intre 7.00 si 8.30. Uneori chiar mai devreme. Cat de englez sa fiu sa ma trezesc la 7 doar ca sa dovedesc niste lapte cu cereale? Pai nici visul nu mi se termina atunci. De ce-as parasi cetatea pentru o cana de lapte si o felie de paine?
La hotel
Nu stau in hoteluri decat atunci cand merg la vreun eveniment. Cel mai tare este ca mereu apare cate un coleg mai istet care propune sa ne vedem la micul dejun sa planuim ziua. Eu nu planuiesc nimic la ora aia, imi pare rau. Aia e ora de trezit, nu de planuit.
De Sarbatori
E cel mai lejer! Stim cu totii ca trebuie sa ne trezim devreme dar nu o facem. Unde e graba sa mancam la prima ora? E criza, combinam micul dejun cu pranzul.
Poate ca o sa incerc sa mananc si dimineata, dar nu o am de gand sa inlocuiesc micul dejun cu somnul. S-or gasi si alte metode de mancat: pe fuga, in mers, la pranz, un gem (de foame). Suntem romani, ne descurcam. Salut!
Azi e ziua Frantei. Nimic nou. N-am iesit in oras ca nu imi e asa dor de romantici. Alex mi-a zis insa ca pe la metrou deja era o multime de oameni cu pocnitori, torte, bate. Nu cred ca sarbatoreau nimic, aveau doar intalnire cu politia locala sa faca repetitie pentru ziua de maine.
Dimineata o sa dau o tura pe Sanz Elize sa vorbesc ceva cu Sarkozy. Sper sa nu ma puna sa tin vreun speech, ca sigur nu o sa am niciun chef asa cu noaptea-n cap. Spre pranz o sa dau drumul fanfarei militare prin Paris, iar pe seara o sa merg langa turn sa ii imprumut pe baieti cu o cutie de chibrituri, sa aiba si ei cu ce sa aprinda artificiile.
O sa fie faina ziua de maine pentru salamieri. Noroc cu mine ca sunt in Franta. Salut!
Sambata dimineata am avut chef de un parc. De fapt am avut chef de un castel, dar cum parcul se afla in imediata apropiere, am zis sa dau o tura si pe acolo.
Dupa cum v-ati prins din titlu, am fost in Parc Floral de Paris. Cand am vazut ca e cu intrare, primul gand a fost sa il abandonez. La ce sa intru intr-un parc in care mi se cer bani? Mai fusesem acolo in urma cu vreo 3 luni si a fost gratis atunci. La sfarsitul plimbarii am fost incantat insa, si multumit ca am cheltui cei 2.50 euro cu folos.
Parcul este de fapt o gradina botanica imensa. Ca sa nu va plictisesc, o sa enumar cateva chestii ce m-au impresionat:
- are o suprafata de 22.000 metri patrati; cat niste mall-uri din Bucuresti
- au loc concerte gratuite pe scena amenajata in centrul parcului; si nu sunt manele
- mai multe flori ca acolo nu am vazut in viata mea; prea multe totusi pentru gusturile mele
- exista o gradina de fluturi, dar in care am vazut doar gandaci; probabil fluturii sunt in stadiul de vierme momentan
- exista spatii de joaca pentru copii, restaurante, terase, teatre, sali de expozitii/evenimente; de toate pentru toti dupa cum spune o anumita reclama
- exista locuri special amenajate de picnic, de plimbari cu bicicletele; o multime de posibilitati de frecat menta in stil propriu adica
Gandindu-ma la Gradina Botanica din Bucuresti pot spune ca nu exista termen de comparatie. Sunt insa de parere ca si ce avem noi in Romania poate fi cel putin la fel de frumos ca in alte tari. Nu trebuie decat putina vointa, ca bani se gasesc.
Ma gandeam azi cum ar fi sa calatoresc, sa stau in hosteluri, sa vizitez orase, sa scriu articole si sa fiu platit pentru asta. Nu stiu daca este posibil sau daca vreo agentie/site ofera acest lucru, dar eu sunt sigur ca am de gand sa continui sa visez la asta.
In cel mai rau caz o sa platesc pentru aceste lucruri. Ah, stai. Calatoresc singur de ceva vreme si fac si asta. Hai cu jobul ala!
Nu suport biscuitii. V-am spus si aici de ce. Mi se par a fi fratii gurmanzi ai buretilor de munte sau a celor de baie.
Weekendul trecut Adi mi-a introdus in lumea mea anti-biscuita niste minunatii. Biscuitii Pim’s. Poate suna exagerat, dar pentru mine aceasta descoperire a insemnat un pas mare in aceasta lume. Nu concepeam pana acum sa mananc asa ceva, si nu din fite sau astea, ci pur si simplu ca nu ii suportam.
Ei, acum pot spune ca papilele meu au ceva nou cu ce sa se bucure. Sunt super tari biscuitii astia. Sunt foarte fericit alaturi de ei! Pot spune ca dau culoare gustului. Sunt pentru mine cum este calul pentru un grajd, sageata pentru un arc sau Titus pentru Jasmine. Sa biscuim, zic!
