Francezii se pare ca stiu deja. Mai are rost sa jucam? (Eu zic ca da )

P.S. Blogul este al lui Arhi, bannerul este al site-ului acesta.

Nimic nu este imposibil

EA

Cand te vad in metrou, tu te pensezi.

Cand te vad in autobuz, tu te fardezi.

Cand te vad in tramvai, tu te rujezi.

Cand te vad pe strada, tu pudrezi.

Cand te vad in lift, tu te benoclezi in oglinda.

Pai e frumos? De ce trebuie sa vad eu toate astea? Oare imi pasa ca tu tii neaparat sa te chelesti deasupra ochiului? Crezi ca nu am bani sa ajung la Madam Tussauds si vreau sa te vad pe tine? Ai impresia ca am fetis cu vampiri si te-as lua drept jucarie? Eu zic ca nu.

Daca nu ai apucat sa te “faci” acasa, las-o balta. Nu strica mirosul din jurul tau cu loreal, cafea sau dolce. Niciun barbat nu va aprecia faptul ca tu esti acum mai frumoasa decat in ultimele 10 minute. Lasa oglinda (fardul, rujul, pudra) acolo unde ii este locul: in baie!

EL

Daca am plecat in graba spre birou si am uitat sa folosesc stickul, cu siguranta nu o sa il scot din buzunar si o sa incep sa jonglez cu el pe la subrat.

Daca am ramas fara betisoare de urechi, o sa merg la primul magazin, o sa cumpar cateva si o sa le folosesc in baie la servici. Nu o sa imprumut doua de la colegul, si nici nu o sa imi fac loc in tramvai ca sa descopar caile ascunse din urechea mea.

Daca unghiile mele se iau la intrecere cu cele ale lui Jack (ala de are vrejul de fasole), nu am sa incep sa le propag cu viteza unghierei spre calatorii din jurul meu.

EL & EA

Sunt sigur ca putem ajunge la un comun acord in ceea ce priveste siguranta noastra in natura. Hai sa lasam mirosurile, gesturile si actiune neprielnice sa se desfasoare acolo unde trebuie, in lumea lor. Hai sa respiram bradul fara acetona, sa gustam inghetata fara unghii, sa ne bucuram de vantul din par fara farduri. Ce zici?

Pe langa branza puturoasa, vinul scump si scheletul din fier, romanticii astia mai au cateva obiceiuri iesite din comun. Acestea se pot observa in special in piete, pe trotuar, in magazine, in fata liftului, in p/m%^#@-ii.

Cotul in coaste este cel mai frecvent intalnit. Il poti lua de pretutindeni si nu implica nicio conversatie cu interlocutorul. Nimeni nu isi va cere scuze, pentru ca nu ar avea de ce. Nu ai fost lovit de fapt. Te-ai lovit (vorba lui Teo).

Caruciorul in glezne il poti primi de la femeile trimise singure la piata. Pe langa masa carutului, de vreo 5 kilograme, se adauga si masa plodului, de minim 6 kilograme, in functie de posibilitatile frigiderului. Daca ti-ai imaginat ca o simpla glezna nu poate duce lejer cel putin 11 kile, te-ai gandit bine. Durerea se va instaura fara nicio intarziere, iar scuzele din partea mamiferei vor putea fi doar visate. Acestea nu isi vor gasi menirea verbala niciodata.

Prostul de pe picior e cel mai clasic produs. Nu cred ca este de neam frantuzesc, deoarece se poate gasi oriunde. A nu se confunda cu persoana care te calca din greseala si isi cere scuze. Prostul nu isi va cere scuze niciodata, ba dimpotriva, chiar se va incrunta la tine. Cum de ti-ai perms sa intri in contact direct cu soricul lui?

Leguma in stomac este des intalnita in piete. De cele mai multe ori primesti acel kilogram de legume fix in zona burtoasa, zisa si stomac in termeni medicali. Norocosii primesc un kil de rosii, de piersici prea coapte, de struguri in stare aproape de fermentare. Greii insa, nu se lasa pana lacasul suprem nu interactioneaza cu un kil de cartofi dintre cei mai tari, cu ceapa cea mai inghetata, cu porumbul cel mai al dreacu.

Mana in coa*e este cea de care ar trebui sa te feresti cel mai mult (se aplica la toti barbatii si la unele femei). Niciodata nu stii cand treci pe langa vreun atlet ce merge mai repede cu mainile decat cu picioarele. Ti-o poti lua deasemenea si de la cei ce se opresc subit in mijlocul drumului ca doua capre timide. Cu siguranta vreunuia dintre ei ii va veni o super idee si o va gesticula la tine in oo. Ai grija!

Interactiunea cu oamenii este cea mai importanta pana la urma in aceasta viata. Tot ce conteaza este sa nu iti iei vreo palma-n oo. Restul e miere si lapte. Salut!

Incercati sa cantati melodia pe 2 voci in 2 grupuri. E altfel! E BEST!

Nu cred ca e asa usor sa fii si boem si rapsod in acelasi timp

Primele 3 episoade le gasiti aici. Am cam uitat sa scriu despre Suedia in ultima perioada sa fiu sincer

A venit si ziua de fotbal. Cred ca o planuisera fetele cu cateva luni inainte, caci pe la 8 dimineata am auzit batai in usa. Matinal ca intotdeauna, l-am rugat pe fratele meu sa deschida. Matinal si el, a strigat ca e deschis si a adormit la loc. L-am auzit doar. Tipa a intrat galant in camera, in pantaloni scurti, tricou roz, banda pe cap si o pereche de adidasi albi. Parca era fata lui Rambo si a Panterei Roz. A tras de noi (la figurat, din pacate) sa ne sculam, dar nu a prea reusit, asa ca a plecat. Yey!

Cand raza de soare si urletul jupanului casei au intrat brusc in camera, ne-am dat seama ca era 10. Deja ne gandeam cum or sa rada toti de noi cand om ajunge pe teren. Nu ne prea pasa oricum.

Cand am ajuns la stadion (care parea a fi de rubgy, nu de fotbal) am avut impresia ca ne uitam la un film 3X. In mijlocul gazonului isi faceau incalzirea vreo 15 suedeze usor transpirate, cu niste lejere urme de frig, si un tip (stiti despre ce vorbesc). Ceilalti romani nu pareau a fi insa nicaieri. Gay nu erau cu siguranta ca doar ii cunoasteam. Nu puteau sta ascunsi. La 16 – 17 ani nu faci din astea. Toti intarziasera ca si noi.

In vreo jumatate de ora ne-am strans si am intrat pe teren, cu zambetele dobitoace aferente pe buze. Probabil se putea citi pe fetele noastre un mesaj de genul: “Sa vezi ce le facem … le dam …  sunt transpirate …”. Idiotenii din astea. Ne faceam cu ochiul, ne dadeam coate. Ca-n filmele alea proaste.

Tatal fetei (din episoadele anterioare) era pe margine. Acum era sansa mea sa ii arat ca romanul e frate cu mingea si sa obtin permisul lui sa ies cu ea singur in oras, fara prezenta lui dubioasa. Eram sigur ca pana atunci auzise de Hagi, Piti, astia.

Si-am inceput. Eu nu eram cel mai tare la fotbal, dar nici cel mai prost. Mai jucam si cu fete. Acum probabil va ganditi ca urmeaza faza aia clasica din filme, ca ne-au batut mar, ca erau vikinge, ca ne dadeau numai cu mingea in c**ie. Neah! Le-am facut praf. Eu nu am dat niciun gol, dar nu conta. Fratii mei de dinainte de Prut reusisera. Eram campion. Ma uitam la “patron”, zis si tatal fetei, ca ciobanul la oaie.

Ma privea cu alti ochi acum. El, nu ea. Era cam mandru. Nu stiu daca de ea, ca observase feminitatea din ea, sau de mine, ca nu avea ce face. Drept urmare, ne-a lasat sa mergem in seara aia la mare, pe plaja. Mi-a dat voie sa il iau si pe romantism cu mine. A gresit. Mai bine il lasam acasa. Va urma (si nu dupa 2 luni)!

De fapt nu ca sa il pierd, ci sa vad daca il pot pierde.

Cei care ma cunosc imi stiu pasiunea pentru telefoane. Cei care nu ma cunosc, nu. Logic!

ATENTIE: Textul urmator nu este un pamflet, deci nu trebuie tratat ca atare!

L-am primit intr-o zi oarecare. Era un Ericsson din seria A parca. Ceva cu 26 sau 24. A rezistat aproape un an, dupa care mi-a fost furat. Mi l-au luat din buzunar, dupa care au inceput sa se certe pe el. Mi l-au dat inapoi pentru ca era prea urat. Eram fericit. Mi l-au luat iar, nu stiu de ce. Din ciclul “Ba, asta e”, am plecat.

A urmat un 1100. Era bun. Il luam cu mine peste tot. In special pe munte. Acolo nu prindea semnal, deci il tinea bateria mai mult. Era numai bun sa orbesc ursul cu lanterna lui de 100 de licurici. La o luna s-a stricat. De tot. Cine nu a avut un 1100 nu merita un HTC. Nu ar sti cum sa il foloseasca in padure.

Motorola ala mic si ieftin a ajuns pe masa mea intr-o alta buna zi. A fost primul cu ecran colorat. Paint-ul lui Bill avea insa mai multe culori decat el. A avut un sfarsit tragic. S-a aflat la mine in buzunar impreuna cu 2 bomboane de ciocolata. Era cald afara. S-a dus impreuna cu pantalonii.

Pe 3310 l-am folosit pana tastele i-au devenit mai aerodinamice decat Schumi. Si asta era bun. Pana il scoteam pe masa si eram eu considerat nebun. S-a dus lejer. La vreo 5m sub zapada. Cred ca mi-am zgariat si placa din cauza lui. Nu era chiar asa de aerodinamic.

Momentan am un Nokia 1600. Am dat pe google sa ii aflu modelul. E bun si el. Il am de vreo 2 ani. Mama zice ca e cel mai urat dintre toate pe care le-am avut pana acum. Eu nu cred.

Daca tot am inceput articolul cu o gluma, sa va mai zic una:  Stiti de ce ar trebui sa castig eu HTC-ul ala? Pentru ca in articolul precedent nu am facut referire la Vodafone, chiar daca ii folosesc de 8 ani si uneori ar fi trebuit sa le ascult muzica aia ciudata.

Post scris pentru concursul “Imi doresc un HTC Magic”, organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.

Nu suport cozile. Clasic. Ei, mai rau decat sa stai la coada este sa asculti melodiile alea dubioase, in timp ce astepti sa intri in legatura cu vreun angajat de la vreo multinationala si nu numai.

Astia de la Cosmote sunt fani Directia 5. Cred, nu sunt inca sigur ca ei canta melodia aia enervanta. Formatia nu are nicio vina insa. Au facut-o de 3 minute pentru ca omul sa o asculte si sa treaca la altceva. Nu te poti supara pe ei in 3 minute.

Idiotenia apare atunci cand suni la Help Desk si 30 de minute asculti refrenul ala cu “cat iti e de greu” sau ceva de genul asta. Pai e frumos?  E asa de greu sa pui tot CD-ul daca tot priponesti omul cu jumatatile de ora, conectat la iradiator? Le vinzi si albumul gratis in felul asta si scapi de miile de injuraturi ce se nasc in acele minute de teroare.

Azi am descoperit ceva mai rau decat HelpDesk-ul de la Cosmote. HelpDesk-ul de la Raiffeisen. Astia nu au niciun artist preferat. Il au pe Bill Gates. Am ascultat 20 de minute o melodie .wav din aia, din Windows 95. Gen cand imi pornesc calculatorul sau donwloadez niste pr0n comercial si primesc un pop-up infectat de troieni.

Cu siguranta exista cineva care are jobul asta de “Music Finder”, in cadrul fiecarei companii. E genul care pierde prima luna cu planning, research, analysis, etc. Doar trebuie sa stie ce vrea consumatorul. A 2-a luna seteaza melodia aia idioata. A 3-a luna analizeaza si zice ca e ok. Nu au scris decat 3 bloguri despre ei, deci e ok. A 4-a la fel. Si tot asa.

O fi greu sa puna un radio ceva? Nu cred ca Trubadurul FM nu ar fi de acord cu vreun amarat de contract. Si daca nu ar fi? Un playlist ar ajunge. Salut!

Daca ai chef de aventura si te plictisesti la birou, participa la acest concurs organizat de Facebook impreuna cu Scandinavian Airlines.

Premiul consta intr-un zbor dus-intors de pe un aeroport din Scandinavia, cu un prieten oarecare ce va fi ales in urma jocului. Recomand sa alegeti aeroportul de plecare Copenhaga, deoarece are foarte multe zboruri internationale

E chiar usor sa intri in concurs. Iata ce trebuie sa faci:

• Sa ai cont pe Facebook
• Sa intri pe site-ul competitiei, adica aici
• Sa alegi aeroportul de plecare (Recomandare: Copenhaga)
• Sa invarti roata pana ajungi la un prieten cu care ai vrea sa zbori (Ai 10 incercari la dispozitie. Cu ultimul chiar trebuie sa zbori )

Concursul se termina pe 31 august, asa ca ca fapt divers. Succes!

Am observat ca Goofy poate fi si fericit si trist fara prea mari eforturi. Nu trebuie sa isi foloseasca ochii, nasul, gura, sprancenele. Nu trebuie sa faca niciun gest complicat.

Daca e fericit tine capul sus, daca e trist il lasa jos. Nimic mai simplu