Serios!

Si pentru ca inspiratia e inca in concediu, sa va zic cum exact mi-am pierdut eu vremea azi. Telegrafic vorbind.

Ca in orice zi obisnuita m-am trezit eroic la 7 si ceva, cu un chef de munca de nu puteam deschide ochii. Am pus pe mine hanoracul, ca de, vara nu e ca iarna si nici in Paris nu e ca in Bucuresti, si am iesit pe poarta. Pana la autobuz curul (sau fundul) a facut schimb de locuri cu nasul, din cauza gunoiului ce siroise din masina de gunoi (logic) cu ceva minute inainte.

In birou era liniste si pace. Asa sunt zilele obisnuite. Altfel nu era nici liniste, nici pace. Un aer proaspat de xerox se asternuse in incapere peste noapte. L-am dat la o parte si am deschis geamul. Pe la 9 deja eram lesinat de foame. Mi-am luat o branzoaica. Eram incantat. Bleah! Romanticii pun in branzoaice branza topita. Cat de “not tru”!

Pranzul l-am luat in memoria lui Stefan cel Mare. Am halit halal la turci. Nimic special. Totul a fost obisnuit. M-a piscat limba de la sosul lor “samurai”. Am savurat apa calda de la chiuveta. Am stalcit lejer franceza in elanul meu propriu de a comanda. Am platit si am plecat.

Martea e zi de piscina, deci nu am mers. Lenea inferioara a muschilor piciorului si a abdomenului a decis asta. Nu eu.

Seara s-a incheiat pasnic. Eu am privit apusul la peptul gol, stand in usa si uitandu-ma la tomberonul din fata geamului. Ea s-a uitat la un film. Pizza s-a incalzit. Eu am scris pe twitter ca “Nu imi gasesc un articol scris de mine”. Ce zi obisnuita! Salut!

Baietii (sau fetele) de la Orange au conceput un nou joc. Este total indicat pentru cei care freaca menta la birou si stau cu mana pe Alt-Tab, deoarece se poate juca doar cu cealalta mana si un mouse. Este deasemenea extrem de indicat si pentru cei care nu fac parte din prima categorie

Nu e nevoie sa deschideti alta fereastra, il puteti juca direct de pe blogul meu. Aruncati o privire in dreapta acestui articol si apasati butonul “joaca acum!”

Succes!

P.S. Daca ajungeti in Top nu ezitati sa va laudati

Daca seful tau conduce un magazin, sau o simpla afacere, si isi doreste ca ai lui clienti (observati cum am evitat subtil cacofonia) sa rada mereu si sa fie intodeauna fericiti de produsele/serviciile oferite …

… atunci cu siguranta va transmite acest mesaj managerilor sai. Deci, daca managerii stiu ca or sa fie concediati daca un client nu este multumit de serviciile oferite …

… atunci cu siguranta or sa le spuna sefilor de raioane ca nu trebuie sa existe niciun client nemultumit sau macar catusi de putin deranjat. Acestea fiind zise, niciun un sef de raion nu va tolera comportamentul unui angajat …

… atunci cand acesta nu zambeste, cand nu spune o gluma, cand nu se face util, cand nu e fericit in preajma unui client.

Cu aceasta “frica” muncesc toti angajatii de la Disneyland Paris. Nu am vazut nicaieri oameni mai veseli ca aici. Nu se poate aplica oare aceeasi politica in toate companiile din Romania (si nu numai)?

Am inceput sa ma uit la ultimul “Merlin” aparut si mi-am dat seama ca nu prea merita. O sa scriu despre asta in curand. Deci, l-am oprit.

Mi-am dat seama ca am mult de lucru saptamana urmatoare. Imi planuisem sa lucrez duminica pentru a termina toate lucrurile la timp, si, drept urmare, sa refuz un gratar.

Am mancat o banana si mi-am dat seama ca nu are rost sa refuz gratarul. Din respect pentru puiul mort desigur. Nu traiesc doar ca sa muncesc. Merita si puiul o sansa. Hei gratare, vezi ca vin!

De vreo 3 zile un soarece mort se afla pe strada mea. As putea spune ca e pe genul afis. Se pare ca cele 3 pisici refuza sa il manance. Oare nu le-o place printul?

Am descoperit ca in spatele hotei exista un geam mic. Gemulet adica. In fiecare dimineata aveam impresia ca acolo se afla un bec ce se aprinde regulat. Nu! Era soarele.

Vedeti ca mi-am dat seama?

Zilele trecute mi-am cumparat un joc nou cu care sa pierd vremea si sa fac putina miscare. L-am luat de la Decathlon. Se cheama Frescobol si e “foarte tare frate”

• se poate juca pe iarba, pe plaja, pe uscat, in casa; oriunde se gasesc niste metri patrati.
• se poate juca si cu reguli (le gasiti pe site) si fara.
• mingiuta este fosforescenta, deci si noaptea va puteti agita pe langa cele 2 palete.
• ideea de baza ar fi ca bila sa nu atinga solul.

Spor la bubuit mingiuta. Salut!

… as fi stiut ca alunele de padure se vand cu 7 euro kilogramul si corcodusele cu 4, eram bogat. Un bogat mai mic.

Copil fiind, toata ziua eram prin copaci, poieni si parcuri. Alergam, suflam cornete, mancam alune, ne strambam la corcodusele verzi (zarzare, dupa cum le numeam noi). Nu ne-ar fi fost greu sa iesim cu ele pe piata frantuzeasca si sa ne imbogatim.

Da stiu, nu ar fi avut acelasi pret, aberez si eu. Oricum, cred ca m-am prins de ce sunt asa de scumpe acum. Nu le mai poti gasi prea usor. Poienitele cu alune au fost transformate in cartiere de vile. Parcurile cu zarzare/corcoduse au ramas doar in pozele noastre facute cu aparatele din plastic. Noi am crescut, dar nu am uitat de ele.

Ce bine ca m-am nascut in ’84 si-am apucat sa fiu copil!

Nu va este dor de ei?

Oare cat primesc tipii astia (din ciclul “Schimbarii garzii”) sa defileze pe o asemenea caldura?

Or fi din cadrul armatei si sunt obligati sa faca treaba asta? Nu cred.

O fi vreo mandrie pentru ei sa fie prezenti acolo? Posibil.

Stie careva mai mult despre ei? Chiar sunt curios.

In super magazinele astea, zise si supermaket-uri, nu ai cum sa te plictisesti. Mereu se intampla ceva nou, total diferit de ceea ce ai vazut ultima oara. Ori aduc pui mort la pret mai mic, ori angajeaza vreo casiera top model, ori se mai bat cate unii, etc. Traim intr-o lume diversa doar.

Azi am dat o tura rapida prin super magazinul de la colt sa imi cumpar un ananas si hartie igienica. Chiar aveam nevoie. Nu mai mancasem de mult un ananas. Cand am ajuns acolo, haosul era deja pornit.

O casiera statea afara si tragea dintr-o tigara. Mi-a aruncat o privire de era sa imi cada telefonul din mana. Parea suparata pe viata. Treaba ei, nu ma deranja cu nimic.

Am bagat repede in rucsac fructul mult dorit si hartia, si m-am indreptat catre casa. Eram pregatit sa termin in 2 minute ca era doar ora 3.30. Cand colo, o coada pana in fundul magazinului se intindea in fata mea. Era o singura casa deschisa. Calm, m-am furisat la alta casa goala unde vazusem o jacheta ce era probabil a tipei de afara.

Unul mai istet s-a bagat in fata cozii interminabile. Francezul de la coada a inceput sa urle la el vrand sa il trimita la capatul cozii. Destul de logic zic eu. Istetul a inceput si el sa urle la randul lui in timp ce isi aseza produsele pe banda rulanta. In momentul ala francezul i le-a aruncat pe toate pe jos. Nu a iesit cu bataie ci doar cu metafore in franceza, m*e si chestii de genul asta. Unul din ei a parasit super magazinul in viteza. Va dati voi seama care.

O a 3-a vanzatoare a aparut la un moment dat si o noua coada s-a format. Ea, nervoasa, i-a alungat pe toti cei care nu detineau un card al magazinului, incepand sa impinga in acelasi timp carucioarele si sa urle aiurea. Era haos, v-am zis. Paznicul se uita la toti si radea.

Cand a venit tipa de la casa goala la care eram eu, deja imi era frica sa mai cumpar ananasul ala. Daca nu il cantarisem bine? Daca nu trebuia sa iau exact hartia aia igienica? Daca nu aveam maruntis si ea nu avea rest? Am avut!

Haos. Ma duc sa imi consum produsele cumparate azi. Salut!

Nu o inteleg. Nu vad de ce as manca ciocolata spoita pe o felie de paine. Mi-a facut ceva painea ca sa ii fac asa ceva? Nu. Desigur ca nu. Atunci de ce as face chestia asta?

De gustat am gustat, ca a aparut combinatia asta si la mine in casa, introdusa de o forta feminina. Totusi, nu sunt de acord cu ea. Nu are niciun gust. Sau are, dar nu bun. Sau cel putin nu pentru mine. Pentru forta feminina cred ca e ok insa.

Cam atat am vrut sa zic Noroc!