September, 2009

Diversi idioti

Cand vezi un barbat in toata firea, imbracat la costum, cu ochelari de soare si freza spumanta, aruncand in mijlocul trotuarului ambalajul de la o inghetata, la ce te gandesti?

Cand vezi o domnisoara cu fusta scurta, decolteu de treaba si codite blonde, aruncand cu discretie pachetul gol de servetele, fix in mijlocul aleei, la ce te gandesti?

Va zic eu la ce ma gandesc: la un bou sau la o vaca ce se caca in miijlocul drumului. Ce de asemanari pe lumea asta!

Copilul din autobuz

Ma uitam azi in autobuz la un copil aflat la volanul unui carucior, care avea niste ocupatii cel putin obisnuite, ca in orice mijloc de transport in comun. Saracul se chinuia sa isi stearga nasul, si, pentru ca nu reusea, rupea cate o bucata de servetel, pe care ulterior o arunca pe jos. Si pentru ca ocupatia lui sa fie observabila de catre colegii de vehicul, urla mai ceva ca un soarece lovit in cap cu un stiulete de porumb.

In 2 minute facuse o adevarata balta igienica in jurul lui. Imi era mila de el. Probabil il gadila nasul si, neinvatand inca tehnicile omenesti de reglare a narilor, cauta ajutorul cuiva. I-as fi dat maneca mea, i-as fi aratat cum se inspira si expira, dar na, nu eram ma-sa. Da chiar! Ma-sa era langa el si se uita pe geam. In cele 10 minute de plans nu a intors nici macar o privire spre el. Admira stalpii si tomberoanele de pe margine, ca o mare artista ce probabil nu era.

Sa fiu sincer, nu m-a uimit comportamentul asta. De cand sunt in Franta am vazut foarte multi parinti care isi neglijeaza copii. Prea multi poate. Imi e mila de micutii astia. Sper sa nu ajunga ca si parintii lor. Ar fi pacat de ei!

Delicatese (ne)romanesti

Hamsiile

In Romania
Sunt niste pesti. Uneori put, alteori nu. Pentru mine put frumos, deci sunt delicioase. Hamsiile constituie masa principala atunci cand ajung pe litoral. Chiar si in Bucuresti le vanez. Prin supermarket, pe la terase, pe la prieteni. Nu sunt fan peste, desi sunt peste, dar hamsiile reprezinta o masa copioasa si vesela.

Multi le urasc. Altii le injura. Pitipoancele nu sunt demne sa le manance capul. Capul la peste nu le place. Daca mananci hamsii pari ieftin. Pari student.

In Spania
Hamsiile sunt delicatese. Nu le gasesti la fast-fooduri, nu le gasesti la tarabe. Ti se servesc ca si aperitiv in restaurantele elegante. Lumea le mananca finut, rontaind cu delicatete atat coloana vertebrala, cat si mandibula.

Cand am dat de ele, fiind invitat de o companie la cina, imi ploua in gura cand le priveam si ma gandeam cum as baga cate 5 deodata. Desi trebuia sa imbuc una la cel putin 20 de secunde, am reusit performanta de 1 la 2 secunde. Destul de bine zic eu. Asta da delicatesa!

Pateul

In Romania
Cine mananca pateu nu are bani. Nu conteaza ca are gust bun. Daca mananci pateu esti sarac.Prostie! Nimic nu se compara cu o felie cu pateu, branza si mustar.

In Franta
Pateul este o delicatesa. Nu tot pateul, dar pateul in general. Ti se serveste tot ca un aperitiv. Trebuie sa il mananci delicat cu furculita si cutitul. Cam greu! L-am intins pe paine si mi-am adus aminte de serile petrecute pe munte, cand un ceai cald insotea masa copioasa formata din pateu, slana, branza si rosii.

Concluzie
In Romania lumea nu pretuieste delicatesele. Toti pretuiesc pretul!

Explozie de weekend

Si nu a fost singura.

IMG 286_resize

Se intampla in Suedia (V)

Primele 4 episoade le gasiti aici.

Dupa meciul de fotbal castigat de catre echipa masculina, la propriu, am fost invitati de catre fete la o seara romantica la malul marii. Nu eram toata satra romaneasca, ci doar 4 baieti. Ele erau tot 4. Coincidenta!

Pe vremea aia se purtau casetofoanele alea mari, asa ca ne-am luat unul la noi. Am pus in traista niste casete cu Phoenix si am plecat. Ele aveau vreo 3 papornite cu mancare si alte chestii folositoare unei cine la malul marii, la apus de soare.

Marea se afla la vreo 20 de minute de mers de casa lor. Ca sa ne bagam in seama le-am intrebat la misto cum se cheama marea. Gluma romaneasca. Tot elanul glumei s-a taiat atunci cand ne-au zis ca nu prea stiu. Deci stateau la mare, dar nu stiau cum se cheama. Pana la plaja nu am mai zis nimic. Nu ne venea nicio alta idee mai isteata.

Am ajuns la mare, dupa cum era si normal. Luna se oglindea in valuri, un greiere murmura aiurea sub ponton. Probabil se ineca. Fetele au intins patura, au scos merindele, trusa de machiat si s-au pus la vorba. Noi am dat drumul la Phoenix, ne-am dezbracat si am sarit in apa. Fiecare cu obiceiurile sale. Chicoteam in apa ca niste lei de mare turbati. Ne-am tot chinuit vreo jumatate de ora sa convingem leoaicele sa ni se alature, dar degeaba. Nu le puteai dezlipi de oglinda si ruj.

Am iesit si noi, ne-am pus pe patura, si am inceput vrajeala. Phoenix canta de zor, iar ele se machiau. Nu stii cum se cheama marea de langa tine, dar te machiezi la 12 noaptea. Asta da traditie. Nici nu am apucat sa ne uscam bine, ca ele ne-au sugerat vesele sa plecam. Statuseram deja prea mult. Doua ore.

Cum eram musafiri acolo, le-am urmat spre casa. Noi ne distrasem suficient. Baie, muzica, ras. Ca niste cercetasi voiosi ce eram. Nu reusisem prea multe cu ele, dar eram siguri ca facusem o impresie buna. Haiduci de Romania.

A 2-a zi dimineata, la apel, am fost chemati in fata. Si noi si ele. Stia tot satul ca noi am fost pe plaja noaptea trecuta. Se plansesera vecinii de zgomotul apei, de muzica la maxim si rasetele idioate. Noi eram. Fetele nu au vorbit cu noi toata ziua. V-am zis eu ca facusem impresie buna :)

In ziua urmatoare am fost la unquest nocturn. Va urma!

Masinile vs Natura

In fata primariei orasului Boulogne-sur-mer s-a ridicat un mic parculet pe tema “Masinile vs Natura”. Ideea proiectului este sa ii faca pe vizitatori sa se gandeasca la impactul pe care il au bunurile de larg consum, dintr-o “scurta” viata de om, asupra eternitatii naturii.

Modul in care masinile sunt folosite arata ca in final natura este cea care domina totul, indiferent de actiunile intreprinse de catre oameni. Sau macar asa ar trebui.

IMG 100_resize IMG 098_resize IMG 096_resize IMG 095_resize IMG 093_resize IMG 091_resize IMG 090_resize IMG 080_resize IMG 078_resize IMG 119_resize

Ce inseamna sa fii ecologist pana la urma? Sa faci petitii? Sa strangi gunoaie? Sa cobori peturi de pe munte? Sa creezi “monumente” din pungi de pufuleti? Sa te imbraci in verde? Poate toate, poate niciunul. Pana la urma tot natura va iesi invingatoare. Salut!

Alfabetul blogurilor din browser

Ma gandeam sa fac chestia asta acum ceva vreme, dar lenea si memoria m-au sfatuit sa nu. Azi am gasit la Makavelis leapsa asta, asa ca am zis sa dau un sut in fund lenei si sa nu ma mai bazez pe memorie.

Acestea sunt blogurile care apar la mine in browser la introducerea fiecarei litere din alfabet:

AArhi si Artistick; BBuddha; CCapslock; DDailycotcodac si Dece; EErdal; F – FoodCrew; GGroparu; HHoinarila; IIdaho; JJeg; K – hmm, nimic; L – livescore :) ; MMakavelis; NNenea; OOvi Sirb; PPiticu; RRefresh; S – Ca si la O se pare; TTitus; U – nope; VVisurat; Y – nu nu; ZRaZvan.

Cei ce citesc articolul asta si nu se vad in lista, sa stea linistiti ca sigur sunt in bookmarks si ii citesc :) Cam atat! Salut!

Dimineti in birou – FR vs RO

Cum isi incep francezii diminetile la birou

  • Intarzie intre 10 si 40 de minute, intra in birou, trantesc usa si sar pe scaun. Uneori saluta.
  • Te intreaba daca i-a cautat sefa la telefon, folosind o expresie faciala de parca ar fi vazut un cal dezbracat.
  • Se cearta un pic.
  • Isi reproseaza reciproc faptul ca au intarziat. Una azi, alta ieri. A 3-a va intarzia maine.
  • Trantesc telefonul si orice altceva poate face zgomot.
  • Se mai cearta un pic.

Cum isi incep romanii diminetile la birou

  • Daca nu intarzie, te saluta normal. Daca intarzie, folosesesc moduri de salut proprii pentru a masca intarzierea: “Ce faci cohones?”; “”Hai salut, ce-ti face mama ta?”, etc
  • Se uita in birou dupa sef si intreaba “Iar intarzie asta?”
  • Isi povestesc pe cine-au mai combinat aseara, ce proasta e vecina de la 2, ce headshot au dat la 4 dimineata.
  • Scriu pe blog despre francezi.

Si incepi sa te gandesti …

Nota: Pamflet desigur :)

Portret de weekend

Fara cuvinte.

IMG 284_resize

Femeia in egari

Am intrat joi in cladirea in care lucram. In care lucrez. In fata mea stateau 2 scobitoare umane imbracate in negru si incaltate cu 2 cizme cu cel putin 2 marimi mai mari. Am bagat cheia in usa, ea a bagat un zambet prostesc. Am intrat amandoi in cladire. In cladirea in care lucram. In care lucrez.

Am intrat in lift. A intrat si ea. Eu in spate, ea in fata. Ma tot uitam la ea si nu imi dadeam seama cum a iesit asa din casa. Niste “egari” mulati stateau pe ea ca o lipitoare pe o hamsie. Nu sunt inca sigur ca “egari” ar fi numele ideal pentru ei, dar doar pe ei ii purta. Pantalonii probabil ca ii uitase acasa. Primul gand a fost ca o fi vreo colega noua din cladire. O banuiam a fi pe marketing sau vreo asistenta de sef. Gen secretara. A coborat la acelasi etaj ca si mine. Ea s-a dus in dreapta, eu in stanga.

Dupa vreo ora de munca am iesit din birou sa imi relaxez clapele. Atunci am vazut-o. Era tot ea. Tot cu 2 scobitori. Tot indoite intr-un plastic negru. Am vazut chiar si din ce birou iesea: “Training pentru agenti de securitate”. Ba da-o dreacu. Ea agent? Ea de securitate? Pai un singur chibrit i-ar desfinta intreaga realitate proprie in care traieste. Nu vreau sa stiu ce cauta ea acolo. Poate facea vreun internship. Poate facea pe victima. Poate amandoua la un loc!

Nu exista criza. Exista doar persoane fara imaginatie. Ironic vorbind. Salut!