Acesta este un “articol” programat.

Sunt cazat intr-un hostel. Youth hostel.

Admir oceanul. Oceanul ma admira pe mine.

Strabat subtil zidurile. Zidurile sunt vechi de cateva secole.

Imi cumpar peste mort dar bun, pe care sper sa il transform in hamsie.

Sunt in Boulogne-sur-mer.

Cand m-am trezit azi dimineata am auzit ceva gen “pic … pic … pic”. Ploua, logic. Nu cred ca mai m-am trezit pe ploaie de cateva luni. Nimic nu se compara cu momentul in care trebuie sa te dai jos din pat, unde e cald si-atat, ca sa iesi si sa te racoresti in ploaie. Nu conteaza ca toate autobuzele intarzie, sau sunt pline de oameni cu cojoace pe ei, care transpira simultan. Nu conteaza ca aceiasi oameni par mai posomorati decat atunci cand e soare. Toate astea nu conteaza atunci cand ajungi la birou cu intarziere, dar nu e vina ta. E ploaia de vina!

In Tenerife e si mai dubios. Am dat acum vreo 3 ani o tura pe acolo si am aflat ca e uscaciune mare prin zona aia. Oamenii sunt asa de mult obisnuiti cu uscaturile, incat o ploaie ii termina atat moral cat si fizic. O ploaie in Tenerife inseamna alerta generala. Masinile se transforma in bumping-cars (stiti voi, masinutele alea mici), oamenii se transforma in zombies, iar femeile in barbati. Cand ploua in Tenerife ori arunci masina pe trotuar si te refugiezi sub un cactus (cu fundul indreptat spre spini logic), ori ii pui o slana/hamon pe masa patronului agentiei de asigurari.

Ca sa trag o concluzie, cand ploua in Tenerife (simtiti repetitia?) straziile sunt pustii si oamenii sunt infipti in cactusi. Cand ploua in Franta autobuzele sunt pline de soferi care miros a branza. Cand ploua in Romania strazile sunt pline de organe plasate strategic in diverse cavitati ale rudelor apropriate, sau nu, ale fiecarui sofer. Oare unde o fi mai bine?

Cred ca m-ar coafa un job din asta asa din cand in cand

Statea in spatele casei de marcat si urla ca din gura de oaie. Urla repede, urla frantuzeste. Nu aveam idee la cine. La mine nici macar nu se uita.

Mi-a luat cardul din mana cu o viteza uimitoare, de parca vroia sa mi-l fure. L-a trecut o data prin PIOS (asa se cheama, nu?) POS cu viteza sunetului. A 2-a oara, cu viteza luminii. Ma asteptam ca in secunda urmatoare saracul card sa se dezmembreze.

Mi-a aruncat produsele proaspat cumparate, cu aceeasi viteza, in peretii de tabla. Cat pe-aci sa-mi sara carnatii din caserola.

Parca o nascuse masa in rollercoaster!

P.S. Apreciez munca celor din magazine, dar tipa de azi era putin sarita de pe trepied.