Comoara din padure
Era o vreme cand poiana din spatele blocurilor era cunoscuta drept “Poienita”, in lumea interlopa a mafiilor puternice din Sinaia, mafii ce aveau media de varsta undeva pe la 10 ani. Aveam in mine pe atunci o tinerete de vreo 11 ani cred. Eram printre cei batrani. Capo di tutti capi! Fan infocat al desenelor “Piratii apelor negre”, “Sailor Moon”, “Bambi”, si altele la fel de barbatesti.
Stiu ca eram in vacanta de vara, acea perioada in care pur si simplu o frecai aiurea trei luni de zile. Bah dar nimic nu aveai de facut. Temele de la scoala erau optionale. Daca nu le faceai aveai nota 4, nu pateai nimic rau. Deci erau optionale. Sa revenim. Eu ca un frecator de cimbru inrait, tocmai terminasem de vazut alt episod de desene, nu mai stiu care, ca erau multe rau. Multe desene in zilele alea. “Nu mai e ca pe vremea lui Ceausescu”, ma gandeam eu uneori. Asteptasem ceva ani sa treaca era comunista sa pot baga desene intensiv. Taiasem stema de pe drapelul Romaniei de pe la 4 ani, prin ‘88.
Sa revenim. Am obiceiul sa o iau aiurea prin buruieni de cimbru. Si cum terminasem de vazut episodul, mi-a venit in minte sa fac eu o schema in cartier. Sa rad de fraieri. Am pus intr-un ou Kinder de plastic (nu se mai fabrica acum) niste cuie, hartii si alte prostii. M-am dus in padure, le-am ingropat langa un copac, asa cum am vazut eu in filme ca doar langa copaci se ingroapa comorile, si m-am pus pe marcat traseul. Era o arsita dementa afara de ti se topeau plombele din gura, eu fiind singurul pitac prin preajma. Restul o dormeau aiurea. M-am dus in Poienita si vreo 2 ore am marcat-o cu tot felul de indicatoare, mesaje ascunse sub pietre, sageti din pietre, si alte prostii de genul asta. Asta dupa ce facusem un mic foc in care arsesem pe margini foile cu indicii.
Doar asa era in filme.
La sfarsit eram un pic de tot mai rosu ca un rac bronzat. Nu conta, traseul era facut. Am desenat si o harta, pe care am ars-o normal. Asa era in filme. Am aruncat-o in fata blocului, sa o gaseasca pitacii in timp ce se jucau aiurea pe-afara. Normal ca au gasit-o si au inceput sa se bucure. Isi imaginau probabil cum o sa isi cumpere mii de acadele si bomboane. I-am urmarit pana in padure timp de vreo ora, timp in care ma spargeam de ras. I-am vazut sapand langa copacul comorii, dupa care au zis: “Bah au gasit-o altii inainte! Nu e nimic aici”. “E cacat”, m-am gandit eu. Cum dreacu sa o gaseasca, doar eu am pus-o acolo in urma cu jumatate de zi. Au plecat dezamagiti, iar eu am zbughit-o afara din tufis sa vad ce au facut gresit plozii. Cu nimic nu gresisera. Descoperisera locul, dar comoara nu mai era acolo. O gasisera altii.
Asa e si-n filme!
Poate vrei sa mai citesti si:
=)) tare…nu mai shtiu sigur dk e vb d aceeashi komoara la kre ma gandesk shi eu dar sigur e aceeashi zona: d la marginea padurii mergi maxim 100 d m p dreapta.mai rau e ku kopakul k nu mai shtiu kre e:)) vremuri… bafta;)
si knd ai crescut mai mare te-ai facut scout