Kinder, doar amintiri
In primii ani de generala, tin minte ca imi placeau foarte mult oole Kinder. Aveau niste jucarioare interesante inauntru. Imi facea placere de fiecare data cand ma apucam sa construiesc ceea ce gaseam inauntru. Parintii ne faceau surprize (mie si fratelui meu) in fiecare saptamana cate un astfel de Kinder cu surprize. Un ou costa 1000 de lei vechi atunci. Cu toate ca primeam de la ei, investeam si eu in pregatirea mea de viitor inginer. Strangeam acei bani sa imi iau si eu unul. Era ca un bonus. Prin gimnaziu, m-am oprit sa le mai cumpar. Gaseam numai puzzle-uri si jocuri de fete. Schimbasera targetul probabil. Nu mai tinteau ingineri. Eram confuz.
Merg azi in Cora sa cumpar ceva de mancare. Rapid. Ajung la casa. In timp ce stau la coada, observ acel ou Kinder pe care am facut practica in copilarie. Costa 2 lei acum. Imi cumpar unul. Imi aduc aminte de copilarie. Ajung acasa si il desfac. Nu e ou de ciocolata. Jumate e o crema ciudata. Diabetica. Jumate e o jucarie. Banal de construit. Si nu zic asta pentru ca sunt inginer acum, dar are doar 3 piese. Nu 20, ca la 10 ani. Poate ca e un proces de rebranding. Poate ca publicul tinta este format din persoane cu poseta roz, cizme lungi si sclipici pe haine. Habar nu am.
Este clar ca pentru copiii mici de azi, oul Kinder nu mai este o bucurie. Este ceva banal. Poate chiar nu exista. Pentru mine a existat si a fost un lucru frumos din viata mea. Ma facea sa ma simt ca un viitor politehnist. Ma intreb pentru ce te poti pregati acum cand esti mic. Sa fii gamer?
--Poate vrei sa mai citesti si:
Mi-am gasit acum cateva luni bune o cutie destul de maricica de carton plina cu “surprizele” Kinder de cand eram pustan… doamne ce vremuri…