Prajiturile, preferatele mele
Aveam vreo 9 ani, iar fratele meu vreo 7. Era o frumoasa zi de primavara. Soarele lumina, pasarile cantau, chestii din astea. Am terminat scoala pe la 12, ca nu se facea prea multa carte. Eu in a 3-a, Bogdan in clasa intai. Am ajuns acasa si am gasit pe masa 2 platouri imense cu prajituri. Ne facuse mama o surpriza dulce. Am mancat fiecare cate una. Foarte bune, dar foarte multe. O intrebare ne-a trecut prin cap atunci: “Ce poti face cu atatea prajituri?”
--La scoala invatasem sa raspundem la orice intrebare. Asa ca ne-am raspuns. Am luat toate prajiturile si le-am aruncat pe geam. Una cate una. Incercam sa nimerim o masina. A unei vecine. Folosindu-ne de skillul dobandit de la trasul cu prastia, majoritatea au ajuns pe masina tintita. Pe parbriz, pe capota, pe luneta.
Cand a venit mama acasa, a vazut platourile goale si ne-a intrebat daca ne-au placut. Ne placusera cum sa nu. Mancasem vreo 2. Dupa o ora a sunat cineva la usa. Era vecina. Mai mult nu zic. Salut!
Poate vrei sa mai citesti si:
Comentarii: