Cazare – incheiere
Pai sa inchid episodul asta, ca m-a plictisit si pe mine, si probabil si pe voi.
M-am intalnit cu tipul din Grecia fix la ora stabilita. Ma asteptam sa intarziem vreunul din noi ca doar suntem din Balcani. Nu a fost asa. La 10 fix eram amandoi la locul stabilit. Ne-am suit in autobuz si in 10 minute am ajuns in zona cu pricina. Parea desprinsa din filmele americane. Soare, iarba verde, case insirate de o parte si de alta a strazii. Parca am auzit si un ciripit de pasare, nu sunt sigur. Putea fi si o frantuzoaica cu talent pe ea.
Am intrat in curte. Doua biciclete pazeau curtea interioara, in timp ce un barbat lucra de zor la ceva. Ne-am salutat, am zambit. Parea de-al nostru, din Balcani. Am aflat ulterior ca e din Serbia, dar ca lucreaza de foarte multi ani in Atena. Foarte deschis si sociabil. De-al nostru, cum ziceam.
Am pasit in garsoniera. Parca era altfel decat celelalte. Aveai loc sa te misti, sa respiri, sa traiesti. Nu era genul celor frantuzesti in care puteai trai doar tu si bobul de mazare. Eventual si soarecele romantic. Mi-a placut la prima vedere. Era complet mobilata, cu toate accesoriile de care ar avea nevoie un om normal, ne-parizianizat. Avea si baie proprie chiar, ceva atipic frantuzesc. La etaj am aflat ca locuiesc alti doi romani, pe care sper sa ii cunosc cat mai curand.
Cum spuneam si ieri, azi ma duc la piscina. De maine ma mut in noua casa. Sunt fericit! End of story. Cred. Salut!
Etichete: cazare--
Poate vrei sa mai citesti si:
=)))))))))))))))))))))))
cat? cat? fa poze