Dulciurile – “viata” mea

Dulciurile sunt “viata” mea. Nu le suport. N-am probleme ca ingrasa sau ca nu sunt sanatoase. Nu le suport eu asa din principiu. E principiul meu deci fac ce vreau cu el. De multe ori se intampla sa fiu intrebat ce vreau la desert. “Branza, orice, doar sa aiba sare!”, ar fi raspunsul meu.

Multi sunt obisnuiti sa rontaie la bomboane toata ziua. Mai vezi cate unul, in special cate una, care desarta basculante de bombonele in cavitatea bucala in timp ce topaie pe strazile orasului. Ei bine, eu prefer sa rontai la masline. Ca sunt sarate de imi fac gura punga, asta e. De aia am apa cu mine. Nu mi-as putea stinge setea daca as inhala o punga intreaga de M&M de exemplu.

Alte prostii as numi rontaielile, in special biscuitii. Bah astia nu au nici un gust. Sunt facuti la misto cred. Molfai la ei din greu, ti-i ascunzi printre dinti, printre masele, si doar vreo 50% ajung in stomac. N-au absolut nicio idee cu lumea gastronomiei. Daca as lua un burete de baie nou, adica nu folosit, si as mesteca la el vreo ora, as ajunge la parerea ca la fel este si cu biscuitele. Sunt frati de sange. Au aceeasi origine, aceeasi compozitie.

Ciocolata este pe primul loc in lume printre dulciuri cred. Uneori mai sug si eu cate-o bucatica din aia mica, dar trebuie sa recunosc, imi ia vreo 3-4 minute sa o termin. Pur si simplu nu o pot inghiti asa aiurea, deci ma chinui sa o topesc. Problema cu ciocolata apare atunci cand gasesti toate prostiile prin ea. Alune, migdale, struguri, rosii, slana. De ce ai face d-astea? Imi plac mult alunele, imi place uneori si ciocolata, dar de ce le-as combina? Mai o fur uneori cand nu vad alunele si ma trezesc cu ele intre dinti, gata gata sa mi-i sparga.

De prajituri nu mai zic. Le gasesc de obicei pe la evenimente, aniversari, petreceri. Cel mai simplu e sa bagi in tine la greu aperitive, si sa eviti cat mai frumos cu putinta desertul. “O prajitura domnule?” “Nuuu, am mancat prea multe sandvisuri, poate mai tarziu.” Adica niciodata. “Dar ce bine arata!”, ii spui ca sa se simta bine. Arata ca dreacu de fapt. Cum tortul e cam greu de refuzat, ca na, s-a chinuit fata sa faca rost de el, trebuie luat cu demnitate si scapat de el cu mandrie. Se gaseste vreo pitipoanca prin zona, innebunita dupa frisca si ciocolata. Te mai bagi in seama cu fetele in felul asta.

Acum imi dau seama de unde mi se trage. Am inceput de mic razboiul impotriva lor. Spun unii ca in timp de maturizezi si iti inchei “luptele” din copilarie. Neah! As declansa un razboi al dulciurilor daca mi-ar sta in putinta. Salut!

--
Poate vrei sa mai citesti si:

Comments

  • Alex March 25th, 2009 at 4:44 pm

    more sweets for me then :)

  • Alienware March 30th, 2009 at 10:25 am

    Recunosc ca, copil fiind, devoram orice era dulce. acum la ……..maturitate, nu ma mai atrag. desigur, am cateva dulciuri care imi plac, cum e crema de zahar ars, dar in general nu prea. eu is fanul semintelor, alea de la Nut Line sau cum le zice, mai frate, daca nu bag 2 pungi pe zi, nu’s om, bag semninte pan mi se umfla buzele.
    nah, fiecare cu piticii lui…unii au o echipa intreaga :D

Comentarii: