De fiecare data cand ajung intr-un restaurant, indiferent ca e pentru prima oara sau nu, imi place sa servesc ceva nou. Traim sa experimentam doar. Citesc meniul de la cap la coada, apoi invers, si apoi il mai citesc o data. Ajung la vreo 3 variante dar, desigur, este foarte greu de ales. Cand apare ospatarul insa, intru in panica. Parca ma pierd asa dintr-o data. Nu mai vreau nimic special. Toate ideile imi dispar si apare una noua: mici. Sunt foarte buni. Stiu ca imi tin mereu de foame, deci nu au cum sa ma insele la gramaj si stiu ce gust au, deci nu pot sa imi displaca. La fel se intampla si atunci cand ajung la niste restaurante mai elegante. Mananc mici. De emotie. Asta e, nu-mi pare rau.

In supermarket se intampla cam acelasi lucru. De cand stau singur, si imi fac singur cumparaturile, parca mananc acelasi lucru zi de zi: branza, masline si pui. Incerc din rasputeri sa cumpar si altceva, dar nefiind decis, pun in cos cele 3 enumerate mai sus, sa fie. Numai ca dupa 10 – 15 minute de plimbat aiurea carutul prin magazin, inspiratia e tot afara pe undeva, si raman cu aceleasi 3 produse. Sunt bune. Am timp sa mananc ceva nou cand merg la restaurant doar. Mici. Salut!