Cei care ma cunosc imi stiu pasiunea pentru telefoane. Cei care nu ma cunosc, nu. Logic!

ATENTIE: Textul urmator nu este un pamflet, deci nu trebuie tratat ca atare!

L-am primit intr-o zi oarecare. Era un Ericsson din seria A parca. Ceva cu 26 sau 24. A rezistat aproape un an, dupa care mi-a fost furat. Mi l-au luat din buzunar, dupa care au inceput sa se certe pe el. Mi l-au dat inapoi pentru ca era prea urat. Eram fericit. Mi l-au luat iar, nu stiu de ce. Din ciclul “Ba, asta e”, am plecat.

A urmat un 1100. Era bun. Il luam cu mine peste tot. In special pe munte. Acolo nu prindea semnal, deci il tinea bateria mai mult. Era numai bun sa orbesc ursul cu lanterna lui de 100 de licurici. La o luna s-a stricat. De tot. Cine nu a avut un 1100 nu merita un HTC. Nu ar sti cum sa il foloseasca in padure.

Motorola ala mic si ieftin a ajuns pe masa mea intr-o alta buna zi. A fost primul cu ecran colorat. Paint-ul lui Bill avea insa mai multe culori decat el. A avut un sfarsit tragic. S-a aflat la mine in buzunar impreuna cu 2 bomboane de ciocolata. Era cald afara. S-a dus impreuna cu pantalonii.

Pe 3310 l-am folosit pana tastele i-au devenit mai aerodinamice decat Schumi. Si asta era bun. Pana il scoteam pe masa si eram eu considerat nebun. S-a dus lejer. La vreo 5m sub zapada. Cred ca mi-am zgariat si placa din cauza lui. Nu era chiar asa de aerodinamic.

Momentan am un Nokia 1600. Am dat pe google sa ii aflu modelul. E bun si el. Il am de vreo 2 ani. Mama zice ca e cel mai urat dintre toate pe care le-am avut pana acum. Eu nu cred.

Daca tot am inceput articolul cu o gluma, sa va mai zic una:  Stiti de ce ar trebui sa castig eu HTC-ul ala? Pentru ca in articolul precedent nu am facut referire la Vodafone, chiar daca ii folosesc de 8 ani si uneori ar fi trebuit sa le ascult muzica aia ciudata.

Post scris pentru concursul “Imi doresc un HTC Magic”, organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.

Castiga 2 bilete pe ruta Bucuresti – New York

Zboara cu Facebook

Finala Airbus, ziua I – pe scurt

Azi, maine si poimaine

Povestea de pe strada mea, cu Ion Nemuritorul