Uimit de toata treaba asta, purced spre tren. Vagonul 24. Ma gandesc la el ca la un carnat fara sfarsit. Ca la o omida psihopata. Ma sui in tren, intru in compartiment. Logic. O tipa sta pe locul meu. Cel de langa al prietenei mele (care ma acompaniaza). “Vrei neaparat sa stai aici?” Ma intreaba ea. In timp ce vorbeste la telefon. Mah, in mare, in principiu, sa fiu sincer … da. O deranjez se pare. Si ce? Merg si eu cu bilet o data pe luna. Macar atunci sa stau unde vreau. Sau unde am loc.

Dupa Ploiesti, vin doua tipe in compartiment. Se muta de la cel de langa. Imi spun ca acolo e unul de miroase. Cacat. Cat sa miroasa? Merg la baie si sunt izbit in nara de un suflu. Sunt in stare de lesin. Ce-ai mancat frate? Broaste constipate?

Ajung in gara in Sinaia. Mai am un pic si cobor in Posada. Nu prind peron. Ultima oara cand nu am prins peron m-am afundat in zapada. Acum a fost o coborare banala sa fiu sincer. Si o calatorie banala. Am trait altele mai tari. Cu dat jos din tren, chestii din astea. O sa vorbesc si despre ele. Atat momentan. Noroc!