Copilul din autobuz
Ma uitam azi in autobuz la un copil aflat la volanul unui carucior, care avea niste ocupatii cel putin obisnuite, ca in orice mijloc de transport in comun. Saracul se chinuia sa isi stearga nasul, si, pentru ca nu reusea, rupea cate o bucata de servetel, pe care ulterior o arunca pe jos. Si pentru ca ocupatia lui sa fie observabila de catre colegii de vehicul, urla mai ceva ca un soarece lovit in cap cu un stiulete de porumb.
In 2 minute facuse o adevarata balta igienica in jurul lui. Imi era mila de el. Probabil il gadila nasul si, neinvatand inca tehnicile omenesti de reglare a narilor, cauta ajutorul cuiva. I-as fi dat maneca mea, i-as fi aratat cum se inspira si expira, dar na, nu eram ma-sa. Da chiar! Ma-sa era langa el si se uita pe geam. In cele 10 minute de plans nu a intors nici macar o privire spre el. Admira stalpii si tomberoanele de pe margine, ca o mare artista ce probabil nu era.
Sa fiu sincer, nu m-a uimit comportamentul asta. De cand sunt in Franta am vazut foarte multi parinti care isi neglijeaza copii. Prea multi poate. Imi e mila de micutii astia. Sper sa nu ajunga ca si parintii lor. Ar fi pacat de ei!
Etichete: prosti, urban--
Poate vrei sa mai citesti si:
Trist.