Romani in Paris?
Dimineata incepe in metrou. Ca de obicei. Diverse ganduri imi trec prin cap. Nu am vazut niciun roman aici de aproape 2 saptamani. Imi spune un gand. Nici unul. Imi spune altul. Macar sa fi auzit pe vreunul. Imi sopteste al 3-lea. Nici atat. Prin Spania, Italia, chiar si Anglia, auzeam cel putin 1 sau 10 la 2 zile. Aici nimic. Poate se ascund. Poate sunt prin alte zone ale orasului. Un mister. Poate.
Si cum stau eu de vorba cu gandurile mele, ochii mei isi gasesc alta treaba. Dau de un roman. O romanca de fapt. Nu zice nimic. Abia daca respira. E o fata tanara. Maxim 25 de ani. Nu vorbeste cu nimeni. Sta langa o usa, tinandu-se de bara. Citeste o carte. E in romana. O carte de rugaciuni. Coboara la prima, pana sa ii urez o zi frumoasa.
O zi faina atunci!
Poate vrei sa mai citesti si:
Comentarii: