La un moment dat una se opreste in dreptul unei farmacii, cealalta continuand sa mearga. Eu raman pe undeva la mijloc, nestiind ce se intampla. Sa stau, sa merg? This is the question! Hai sa merg, sa o las in pace. Poate vrea sa isi cumpere ceva discret ce crede ca nu am vazut in viata mea. Ii propun celeilalte sa o asteptam, ea baga un “non” scurt si continuam. Din cand in cand o vad ca se uita in spate, semn ca ar astepta-o. De ce nu ne-om opri nu stiu. Trec vreo 5 minute de cand mergem, cand isi da seama ca habar nu are unde e localul. Suntem doar noi 2, fara urma de discreta.

Da un telefon si imi zice ca trebuie sa ne intoarcem ca nu mergem bine. No shit! Ne intalnim la un moment dat cu ratacita si mergem la masa. De ce om fi facut toata treaba asta, habar nu am. Niciuna nu vorbea cu mine ceva clar, fiecare cu treaba ei, eu cu cladirile mele. Probabil ca nu ati inteles mai nimic, dar nici eu sa fiu sincer. Sunt mai ceva ca “menajerele” mele. De superbul local nu mai zic. Am mancat o porcarie de sandvis si o briosa. Trag diseara din nou o tura la chinezi, sa imi revansez stomacul. Hai noroc!