Un alt anunt interesant era sub forma de grafica. Niste pantaloni scurti taiati. Adica eu nu am voie cu pantalonii mei scurti, rosii cu marihuana pe ei? Aiurea. L-am intrebat totusi pe un salvamar de acolo, si in franceza noastra stricata, am inteles ca nu. M-a condus intr-un loc de unde sa imi cumpar un sort special de bazin. Era un tonomat. Ca la noi in Automatica, doar ca in loc de Chips-uri si Cola, aveau chiloti de piscina. Mi-am luat o pereche, mi-a dat el o cascheta de apa de imprumut si mi-am facut datoria de a intra in apa.

Un bazin de 50m, cu 8 piste. Dupa ora 20.00 luminile principale se sting, ramanand aprinse doar cele din piscina, si cele din zona de copii. Suntem in Paris, deci trebuiesc masuri speciale pentru a acorda oamenilor romantismul cuvenit. Dupa jumatate de ora eram lesinat de oboseala. Asa e cand inoti pentru prima oara dupa un an. La iesire am stat sa caut un salvamar, caruia sa ii dau casca de inot. L-am gasit dupa vreo 5 minute. Mi-a multumit mult de tot. Cred ca era roman, nu se astepta sa o primeasca inapoi.

Cand am dat sa ies, am aruncat un ochi in oglinda si mi-am dat seama ca seman cu cineva cunoscut. Rambo frate. Aveam o dunga rosie pe frunte de la casca aia. Deci Rambo asta era un bun innotator. Cum de nu am aflat niciodata pana acum. Ciudat. La iesire din cladire am vazut un loc in care iti puteai recapata caloriile pierdute la inot. Un bar. Avea un nume foarte sugestiv: “La Piscine”. Interesant. In metrou am vazut ca eram privit ciudat. De mult se asteptau sa il vada pe Rambo in Paris. Iata ca ajunsesem. Ce bine ma simteam!