A 2-a zi a venit, dupa cum era si logic. Despre ce s-a intamplat in timpul zilei o sa va povestesc in alt post. Importanta era doar intalnirea cu blonduta tatalui, suedeza din gradina, pe inserat in lumina stelelor, a lunii si a mea.

Cina o luam de obicei la ora 6. Excelent! La ora 9 eram rupt in gura de foame. Nu prea ii intelegeam pe suedezi cum de se puteau culca cu un stol de broaste in stomac. Intr-o singura seara am incercat sa nu mananc o a 2-a cina la 9, si Mihai Traistariu deja imi canta prin stomac. Dupa cina, au inceput pregatirile pentru seara romantica in oras cu suedeza. Suedeza si eu.

Am facut un dus rapid in baia lor fara usa, m-am spoit pe corp cu gelul de dus cu tetra-clorofila de carbon al mamei suedeze, doar doar m-oi apropia ca spirit de fata din Regat. Ajuns in camera, am dat cu spray pe jos si m-am tavalit un pic de ras, ca sa miros si eu frumos. Aveam ceva parfum romanesc, d’ala la vreo 5 lei pe vremea aia. Brandul nu conta. Eram roman, trebuia sa simta fata cum miroase un roman adevarat nu?

Mi-am lipit o mana de gel in cap, am dat parul intr-o parte, ca asa se purta pe atunci, si mi-am luat hainele de oras. Ceva pantaloni scurti si un tricou cu un mesaj cu glume romanesti, traduse in engleza. Probabil nu erau amuzante decat pentru mine, dar, cum am zis mai sus, romanul adevarat se cunoaste de la distanta.

Gata de atac, am iesit vioi in curte. Tacsu era acolo, se uita parsiveste la mine. Eu i-am zambit si mai parsiveste, pe genul “Ies cu fata ta in oras. Ce zici de asta?”. Radeam unul mai parsiv ca altul.

Am auzit-o coborand pe scari. Pasea tiptil. Imi era putin frica sa nu cumva sa alunece pe vreo haina lasata pe jos de ai ei. Dar ea se descurca de minune, era obisnuita. Avusese training de mic copil in privinta mersului prin casa; “Nu bagi in seama rufele, nu te uiti la haltere, ai grija sa nu calci pe ghivece, vezi sa nu te impedici de pisica”. Si-a iesit. Pe usa. Toata!

Nu stiam ce sa fac. Sa plang sau sa rad? Engleza nu prea imi mai iesea oricum. Pantera Roz ar fi fost geloasa pe ea. Imaginati-vi-o pe Heidi 100% in roz: sandale roz, strampi roz, rochie roz cu funda roz-roscat, poseta roz si palarie roz, din aia pe genul frantuzesc obosit. Mesajul romanesc de pe tricoul meu nu mai avea nicio importanta pe langa ea.

Am inghitit in sec, am luat o gura de aer, si am zis ca asta e. Nu hainele sunt cele mai importante. Oricum nu ma cunoaste nimeni in Suedia. Cu riscul de a ma bufni rasul, am luat-o de mana si am dat sa plec spre tren. Atunci m-a lovit tacsu cu o vorba clasica de-a lui:”Mergem cu masina, vin si eu cu voi!”. Bah da-o dreacu de treaba! Din nou. Nu mai stiam ce sa fac. Ce rost ar fi avut sa mergem noi 3, asa fericiti in oras? L-am chemat si pe fratele meu cu sora ei. Mai bine sa iesim in 5, decat in 3, adica eu, ea si jupanul.

L-am lasat pe romantism acasa, sa doarma, ca il durea putin stomacul de ras. Avusese indigestie. Restul serii l-am petrecut plimbandu-ne cu totii, cand pe langa mare, cand prin parcuri, pe genul aiurea. Uneori eram eu in stanga, jupanul in dreapta, ea in dreapta aia mai departata, alteori doar eu cu jupanul. Super ne-am distrat! Va cam dati seama cum nu? Rar am parte de astfel de intalniri.

Am plecat acasa cu gandul ca a 2-a zis ii arat la tacsu ce tare sunt la fotbal, poate poate se decide sa stea acasa atunci cand ies cu a lui fiica. Hai ca va povestesc in curand cum joaca suedezele fotbal. La propriu, ca la figurat era jupanul arbitru. Salut!

La bani marunti

Din nou la granita feroviara

Romanul (eu) la granita

Unu’ pe treaba lui

Se intampla in Suedia (VI)