Ne serveste la inceput cu paine si sos de rosii cu seminte. Pareau dubioase. Asa ca aperitiv inaintea aperitivului. Ma invita sa pun pe paine si sa gust. Pare picant, asa ca pun putin. Gust cu teama. Sa imi sara urechile nu alta. Puteam sa scuip 1 2 flacari. Asa de test. Ma intreaba daca imi place. Ii zic, “daaa, e bun. Un pic picant.” Abtinandu-ma sa nu plang. Beau niste apa de sete. Nu de iutime. In timpul ala imi spune sa nu beau asa multa, ca chilly e pe baza de apa si mai mult mi-l intind in gura. Bah, asa e. Am paralizat pentru vreo 2 minute.

Aperitivul consta in niste plante pane. Facute insa fara ou. Faina si iaurt. Interesante la gust dar nimic special. Ma roaga sa pun niste sos pe ele ca au gust mai bun. Siiigur, ma gandesc eu. Sa imi sara iar urechile. O refuz politicos si mai beau niste apa. Felul principal consta in carnati cu usturoi, sos indian, orez si niste fasole mai mica. Tipic indian imi zice. Mie imi pare a carnat polonez. La gust, ca orice carnat. Bun, dar nu asa special. Ospatarita mai aduce o canita de sos. “Vrei?” Ma intreaba. “Nuuu!”. Zic eu, si mai beau niste apa.

Data viitoare mergem la creolienii de vis-a-vis. Poate cei din Africa nu umbla cu trucuri din astea paralizante. Salut!