Ca tot romanul, la Versailles
Cum era sa nu ajung la Versailles daca tot am ajuns in Paris? Mi se batea obrazul apoi in Romania. De parca mi-ar fi pasat! Daca nu detinea titulatura de castel, sau “chateau” cum ii zic romanticii, nu cred ca m-as fi dus pana acolo. Nu e chiar aproape de unde stau, si nu as fi vrut sa simt puterea somnului in urechi, ziua in amiaza mare.
Am ajuns la destinatie intr-o duminica frumoasa, in care lebedele se unduiau pe lac, o barza falfaia lejer din aripi in albastrul cerului, si o matza se p*sa langa un pom verde. La intrare am avut un deja-vu din ala idiot din LOTR – The trilogy: armata din Mordor era toata acolo, si inca un pic. Un milion de oameni luau cu asalt castelul si rulota cu inghetata de langa. (Nota: LOTR este filmul meu preferat, a nu se intelege ca fac misto de el).
Instinctul de fata mare ne-a (ca eram mai multi) rugat sa vizitam castelul mai intai. Moca fiind. Avea vreo 3 intrari, dar la fiecare atarnau vreo cateva sute de “pasionati” de arta si design (vorba revistei artistick.ro). Nu avea rost sa ramanem la coada, sa le stam in cale in timp ce vor admira arta cu flashul dat la maxim. Am inaintat spre gradini deci. Alea vestite da. Am intrat pe carnetul de student de acum un an, rupt saracul de atata carte, si am patrus unde nimeni nu a patruns vreodata gratis.
Sunt foarte interesante trebuie sa recunosc. Mie nu mi-au placut dar ele sunt. Asa zice pe brosura aia de ti-o da la intrare, si-am mai auzit si pe altii de pe acolo zicand asta. Au vreo 4 fantani arteziene, in care nu am vazut totusi nicio tipa goala facand baie, ca aici. Pai e posibil asa ceva? Au pus oamenii aia degeaba fantanile acolo? Pe langa aceste “oaze de apa”, mai au niste carari si foarte, dar foarte multi boscheti. Au si denumiri gen: “boschetul Diana”, “boschetul Ion”, “boschetul Tufa”. Arta adica. Din cate un boschet mai sare din cand in cand cate-un sunet suav de 1000 watt. Asa e cand iesi la plimbare.
Au si lac, si rate, si lebede, si restaurant, si biciclete si WC-uri. De toate adica. Nu vi le mai descriu ca va stric placerea apoi de a le descoperi singuri. Merita sa mergeti. In jurul unui castel oricine poate sa creeze o poveste. Poate v-am spus doar aberatii, poate nu. Nu ramane decat sa va convingeti voi insiva de asta. Urmeaza si pozele peste vreo saptamana asa. Unde-i graba?
Etichete: aberatii, castel, fun, Versailles--
Poate vrei sa mai citesti si:
Comentarii: