Livrarea … sau nu

Merg aseara sa iau husa. Pe drum ma gandesc: cum ar fi sa citeasca cei de acolo blogul. Sa vada ca i-am facut vampiri. Poate imi iau si bataie. Ce prostii gandesc si eu. Ce legatura sa aiba ei cu blogul meu.

Ajung acolo, intru la casierie. Surpriza! O prietena de a mea, pe care nu am mai vazut-o de vreo 2 ani, face parte din staff-ul magazinului. O salut, facem un mic chit-chat si cobor in depozit. Intre timp ma gandesc ca e posibil sa citeasca blogul. Il mai promovez pe yahoo din cand in cand. Status, nu mass. Asta e!

In depozit, aflu ca husa nu mi-a ajuns. Nu ma enervez. M-am dus degeaba pana acolo. Macar am cunoscut zona, cainii, bastinasii. Toate astea pe intuneric. Sa fie pericolul mai mare. I-am sunat acum si mi-au spus ca a ajuns. Husa da. Mai dau o tura. Cunosc zona acum. Salut!

--
Poate vrei sa mai citesti si:

Comments

  • Andrei Boboc February 24th, 2009 at 12:41 pm

    Sau poti descrie persoanei iubite, ca e prima oara cand avionul merge cu viteza mare…nu cu motoarele…ci in cadere libera, si ca tot ce e prin camera ta, poate deveni a ei, daca nu pornesc motoarele din nou.

Comentarii: