Erasmus, academia de bucatari
Cred ca ca orice student Erasmus trece prin aceleasi faze in urmatoarele conditii:
C1: E intr-o tara in care nu poti manca o masa respectabila cu mai putin de 7 euro.
C2: Are la dispozitie o bucatarie gospodareasca dotata cu frigider, aragaz, cuptor cu microunde, mixer, toaster, gratar, oale, tigai, vesela.
C3: E macar un pic gurmand.
Faza 1: Ceva ceva tot trebuie sa iasa!
In cazul meu, cel mai bun exemplu din perioada asta a fost prima supa. Nu era doar prima supa facuta aici, ci si prima supa facuta de mine vreodata. Am pus eu acolo puiul, legumele, le-am amestecat, le-am asteptat si dupa cam o ora, macam supa. Ceva ceva tot iesise! Surpriza a fost a doua zi, cand m-am dus curajoasa cu polonicul spre frigider pentru o a doua portie si am dat peste o budincuta (cum nu am gasit taitei aici, am pus niste paste care absorbisera toata apa peste noapte).
Faza 2: Sa fim sinceri!
E un moment de luciditate destul de cruda: nimic nu e ca acasa, legumele au alt gust, nici nu se gasesc toate ingredientele (malai nu, marar nu, branza irlandeza e de-a dreptul tragic-comica) si pur si simplu consolarile de genul “las’ ca-mi iese mai bine data viitoare” sau “las’ ca merge si asa” nu mai functioneaza. Personal, imi amintesc perioada asta ca fiind perioada pastelor.
Faza 3: Doar nu e “rocket science”!
Nu e. Dar ceva tot trebuie sa stapanesti. Eu am invatat aproape tot ce stiu de pe site-ul asta. Nu as avea un fel reprezentativ, dar ma bucur ca stiu sa fac trei tipuri de clatite (englezesti, frantuzesti si americane) si imi place tare mult puiul meu Kiev. Cred ca pana la urma tine si de dispozitie si de cateva smecherii culinare: de la Alexander, un tip din Letonia care a fost bucatar 20 de ani, stabilit in Galway de 2 ani am invatat ca orice ai praji sau fierbe e bine sa o faci intr-o oala si sa eviti tigaile ( niste mecanica fluidelor de baza pentru curentii de aer cald 
), de la mama am invatat care e cel mai bun moment sa adaugi mirodeniile in functie de cat de intensa vrei sa fie aroma, s.a.m.d.
Si tot din viata bucatarului – student Erasmus fac parte pozele facute cu mandrie fiecarui fel care a iesit gustos, si linistea sincera a parintilor ca “phew, nu moare copilu’ de foame!”.
Abia astept sa le gatesc prietenilor mei!
--
Poate vrei sa mai citesti si:
Ce tare este…Mi-a amintit de perioada in care razbeam de foame si slabisem mult. Cand m-am intors acasa, pentru o saptamana, undeva prin luna noiembrie, nici mai mult nici mai putin decat 5 kg pierdusem din greutatea mica si asa firava. Si de unde a decurs asta?
In primul rand, baiat fiind nu m-am preocupat din timp sa “fur meserie” de la mama, cum sa gatesti niste lucruri elementare.
In al doilea rand, singur prin locuri straine, ce sa “creezi” sa mananci. Doar improvizatie. De la paine cu ou, la oua ochiuri cu sunca si castraveti murati pana la pizza, cartofi la cuptor si nu in ultimul rand, Sandvisurile gustoase cu branza, unt si bacon, rumenite in cuptor pt vreo 10 minute. Excelente. Garantat.
Si sa nu mai spun ca mi-am castigat titlul de cel mai bun bucatar, acordat de colegele mele.
P.S. Si eu am facut poze sa nu uit.:)) Super tare. Bravo.
Tot respectul meu,S.! Sau mai bine, maestre de sandvisuri!
Ar fi fain sa-i gatim lui Rodolfo; eu cateva din feluri le-am invatat de la spanioli sau vorbitori de spaniola asa ca intr-un fel, faptul ca am supravietuit i-o datorez si dumnealui!
Un abrazo,
G.