Barmanita si oglinda
Intram pe usa. Se aude un clopotel. Incet. Abia daca observa cineva. Barmanita se uita cu coada ochiului si isi continua treaba. Are pe cap o palarie frantuzeasca. Parul ii iese din ea in valuri. Valuri frumoase. E sic. Are ochii albastri si mari. Barbatii de la bar par cu totii fascinati de ea. Nu au mai putin de 40 de ani, dar se comporta ca niste adolescenti in preajma ei. Sase lampi ard in incapere, luminand o biblioteca plina de carti. Sunt prafuite dar totusi de vanzare.
Un pahar se sparge si opreste pentru o secunda agitatia din incapere. Era de sampanie. Acum nu mai e. Spre el se uita doi trandafiri de pe bar. Unul rosu, unul alb. Un firicel de sampanie curge pe stica rece ca gheata. Tablourile parca te privesc. Cu ochi la fel de reci ca sticla de sampanie. O oglinda vegheaza asupra camerei, de sus. Parca sunt doua camere de fapt. Dar una e pe dos.
Un cuplu danseaza in mijloc. Nimeni nu ii observa. El ii canta la ureche, in timp ce ea ii asculta bataile inimii. Rad amandoi. Ea parca un pic mai mult. O trage de mana si ies afara sa isi aprinda o tigara. Barmanita umple paharele cu vin rosu. Ochii ei albastri stralucesc in lumina lampilor. Ochii barbatilor sclipesc la vederea lor. Parca sunt doua lumi. Una din ele e pe dos.
--Poate vrei sa mai citesti si:
Comentarii: