Peste rau
Am ajuns la lift. Eram impreuna cu 2 prieteni de-ai mei. Liftul era doar de o singura persoana, asa ca a trebuit sa urc singur. Asa erau lifturile in Paris. Am intrat in el, am inchis usile, si am apasat pe buton. Trebuia sa ajung la etajul 9. Nu stiam sigur de ce. Am inceput sa urc, si, deodata, am simtit ca am depasit cladirea. Liftul urca spre cer. La un moment dat, a facut dreapta. Si-a continuat drumul pe niste sine.
M-am uitat in jos si am vazut ca traversam un rau. Mi s-a facut frica. Aveam senzatia ca pot pica in orice clipa. Eram singur in lift, iar liftul singur pe sine. Traversam raul singur adica. Ce straniu!
Cand am ajuns pe partea cealalta, mi-am dat seama ca sunt in Belgia. Steagul Romaniei cu negru falfaia aiurea pe o cladire. Am intrat in receptia primului hotel si am intrebat unde trebuie sa ajung. Mi s-a spus ca trebuie sa merg vreo 3 km intr-o anumita directie. Departe! Nu avea rost sa pierd atata timp. Mi-am luat inima in dinti si m-am intors in Paris. Cu acelasi lift. Singur in el. Singur peste rau. Singur pe sine. Le-am spus prietenilor ca e prea departe destinatia si ca nu pot ajunge la ea. M-au inteles. Pentru asta sunt prietenii!
--Poate vrei sa mai citesti si:
That’s what friends are for!
Ai mancat stricat bai JLo ?
)
Cand s-or facut 100, frate?!? (cu accent de Zadar
)
La multi ani! … solistei, bineinteles. A! si blogului tau, la cat mai multe posturi
LA MULTZI ANI FRATEE;)