Iata cateva fotografii din weekendul petrecut in Viena in urma cu doua saptamani. Plec spre Rouen acum. Salut!

In scara blocului. Un obicei strain multora.

Asteptand.

Un prieten: De ce ii fotografiezi? Eu: Pai daca nu ma vad.

Un romanas departe de casa.

Business stradal.

Spectacol, bani, pasiune.

Reclama la peste. Pentru barbati.

Azi dimineata in autobuz, inghesuiala mare. Langa mine o frantuzoaica de culoare si vreo 3 romanasi la vreo 10 ani, de aceeasi culoare. Copii stateau de vorba, nu incurcau pe nimeni. Frantuzoaica isi dadea coate, se impingea in ei, parca o nascuse ma-sa in autobuzul ala.

Unul dintre copii incepe o conversatie intr-o franceza perfecta cu tipa cu pricina, rugand-o sa nu se mai impinga. Auzind acestea, nebuna incepe sa urle ca din gura de vita. Il face pe copil nesimtit, ii spune ca nici macar francez nu e si il intreaba cum de isi permite sa ii atraga ei atentia.

Atunci copilul, calm si cu zambetul pe buze: Pai tu esti din Africa

Azi am avut 10 minute de plictiseala, asa ca:

 

Folositi-le cu intelepciune

M-am urcat in avion si m-am grabit sa prind locul de la fereastra de langa iesirea de urgenta, sa stau comod. Toti treceau pe langa, asa ca am cerut voie si m-am asezat. Au continuat sa treaca, pana cand a urcat ultimul pasager al cursei Paris – Bratislava. Era un tip blond, inalt, cu o moaca sictirita de parca se terminasera reducerile la sapun din Duty Free.

S-a asezat fix langa mine. Nu pe scaunul de langa culoar, ci fix langa mine. Mi-a aruncat un “Howdi”, moment in care am simtit un miros de Ben Ghei cum pluteste in aer. Ma simteam prins la inghesuiala. Avea 5 scaune libere in jurul meu si el tocmai acolo se hotarase sa se aseze.

Cand insotitoarea de bord l-a rugat sa isi puna jacheta sus, in acele 10 secunde de stat in picioare a uitat de mine si s-a asezat la un scaun distanta. Phew, mirosul de Ben Ghei se risipise. Atunci a inceput distractia.

In timp ce stewardesa le explica celor din spate masurile de siguranta, ei aflandu-se la randul lor langa o iesire de urgenta, tipul si-a desfacut o revista in germana si a inceput sa o rasfoiasca cu viteza, de parca era turbat.
“She thinks we’re stupid?”, ma intreaba el cu un puternic accent irlandez.
Ma uit la el si tac.
“Fuck, she’s a faggot. Man, she thinks we’re stupid?”, continua el sa vorbeasca singur.

In secunda urmatoare tipa vine langa noi sa ne explice si noua masurile de securitate.
Ea: “Do you agree to help other people in case of emergency?”
El: “No”, rasfoind cu aceeasi turbare revista.
Ea: “Excuse me? You don’t agree to help us?”, intreaba tipa destul de mirata.
El: “No, I don’t”, continua el in timp ce eu ma chinuiam sa ma abtin sa nu rad.
Ea: “Then I will ask you to move from here”, zice ea cu seriozitate.
El: “No, I mean of course I don’t mind to help”, aproba irlando-germanul.
Ea: “Good. Will you please read the instructions on this paper?”
El: “When I will have some time. Now I’m busy”, si arunca revista pe scaunul din dreapta.

Tipa pleaca, eu ma uit la el gandindu-ma ce ar putea avea in cap omul ala. In cazul in care ar fi avut ceva.

Eram curios cum vor decurge cele 2 ore de zbor in compania lui Ben, dar nu a apucat avionul sa decoleze ca a si adormit. Probabil il epuizasera gandurile din discutiile anterioare.

Spectacolul a continuat chiar inainte sa ajungem la destinatie, de data aceasta doar cu el in rol principal.

Cand pilotul a anuntat aterizarea, Ben a inceput sa isi rupa revista in bucatele mici. Mi-l si imaginam cum le arunca prin avion, rupt de fericire ca a aterizat. Nu a fost chiar asa. A inceput sa le arunce pe jos, si sa le impinga cu piciorul pe sub scaune. Eram in jurul lui vreo 7 oameni, dar el se facea ca da peste ele din greseala, fara a ne baga in seama pe niciunul dintre noi. L-a vazut si stewardesa, dar l-a lasat in pace.

Rar vezi cate un om asa de detasat si retardat in acelasi timp. Unii chiar sunt pe treaba lor!

In cateva ore plec spre Viena la un eveniment BEST. Ajung in Bratislava, iau un autocar (la care sper sa imi fac rezervare cat mai curand) si aterizez fix in centrul Vienei. Daca as fi plecat in martie as fi putut merge direct cu o barca, pe Dunare. Data viitoare.

Stiati ca Bratislava si Viena sunt cele mai apropiate capitale din Europa? Intre ele este o distanta de aproximativ 65 km, ceva gen Sinaia – Ploiesti.

Vom discuta despre proiectele la care lucram fiecare si despre planurile de viitor, vom manca wurst, vom vizita Viena, vom pierde vremea.

Abia astept sa pierd 2 ore aiurea in aeroportul din Beauvais, dat fiind ca nu prea trebuie sa stau la niciun checkin. Ryanair-ul te urca direct in avion daca nu ai bagaj de cala. Nu am. Dar am o carte si aparatul de fotografiat.

Iau si o slanina cu mine pentru prietenii din alte tari, dar sper sa fie de treaba romanticii la aeroport si sa nu mi-o opreasca. Nu cred eu ca stiu ei ce este sau cum arata o slanina (denumita si slana in lumea interlopa), dar cine stie cum li s-o face pofta.

Cam atat pentru moment. Drum bun mie si weekend fain voua.

P.S. Poza nu are legatura cu textul, dar imi place.