E simplu. Pe 12 aprilie, de la ora 20:00, are loc la Sala Palatului concertul Mozart Rocks 2010, organizat in beneficiul Asociatiei Telefonul Copilului.

Biletele sunt disponibile in reteaua eventim.ro (magazinele Germanos, Vodafone, librariile Humanitas, Carturesti, eventim.ro) si variaza intre 40 si 100 RON.

Melodia asta ar trebui sa va convinga sa mergeti

V-a fost dor de mine? Mersi

In weekend merg sa vad o noua garsoniera. Nu vreau neaparat sa ma mut de unde stau, dar daca dau de una mai buna si mai centrala, de ce nu. Singura problema a proprietarului e ca este francez si s-ar putea sa nu se inteleaga asa bine cu mine. Nu-i problema. Nu tin neaparat sa ne intelegem. Are si soare pe balcon garsoniera.

Vorbeam zilele trecute cu o bastinasa frantuzoaica din Ungaria despre peste. Ca nu-i place, ca pute, ca de ce se vinde pestele in piata? Am trecut si eu prin Ungaria dar nu cred sa fi vazut peste vanzandu-se in cinema, in librarie sau prin farmacii. Ah, si nu ii place nici carnea de pui, ca nu ingrasa.

V-am spus ca am fost cu barca pe Sena? Nu cred. Am fost chiar cand se-ndoia ziua-n doua, asa ca am prins si lumina si-ntuneric. Cand se intuneca, e ok. Nu e extraordinar, dar parca arata mai frumos toate cladirile, toti oamenii, toata natura. Pe lumina, e cam ghei. Iti fac oamenii cu mana de parca ai pleca la razboi. Are si cateva parti bune, dar poate vi le zic alta data. Sau cautati pe Google.

Nu stiu daca ati mancat curcan umplut cu branza si sos de rosii, dar trebuie sa va anunt ca e cea mai buna si ieftina chestie frantuzeasca pe care am gasit-o pana acum. Sa va spun reteta: se ia un curcan, se taie felii, se baga in el branza si sos de rosii si se pune la prajit in faina cu ou. Nu are cum sa nu va iasa.

Si un stalp de weekend!

Cum tot e ziua lui Patrick azi, un leprican m-a rugat sa postez cateva cuvinte si poze din Dublin, mai precis de la fabrica Guinness.

So … cum fabrica nu era departe de hostelul nostru, ne-am decis sa mergem pe jos pana acolo. Nu ne speriasem de cele doua picaturi de ploaie care aparusera la orizont. Dupa 45 de minute de mers prin ploaia torentiala care a urmat dupa acele doua picaturi, am ajuns in principiu leoarca si ne-am asezat la coada.

Un bilet costa 13.50 euro, daca ai terminat facultatea, si include vizita fabricii si o bere gratis. Turul incepe cu o mica istorie a berii, relatata de un ghid, care iti si spune ca tu de fapt te afli intro halba de Guinness la marime exagerata. Amuzant. Urmeaza ceva gen cascada, unde lumea arunca bani (probabil din obisnuinta, pentru ca sigur irlandezii nu au nevoie de maruntisul ala, la cat costa viata lor), iar apoi este prezentat procesul de selectie si prajire al hameiului.

Plimbarea continua printre butoaiele de Guinness si istoria lor. Poti vedea cat dureaza constructia unui astfel de butoi si diferitele tehnici de prelucrare a lemnului. Pe tot parcursul vizitei poti descoperi de asemenea tot felul de statistici despre berea lepricanilor.

Cum inaintezi prin fabrica (e un muzeu de fapt, nu va asteptati sa curga rauri de bere pe langa voi), intri intr-o sala in care poti degusta niste bere si face poze cu barmanita. La urmatorul etaj treci prin tot ceea ce inseamna marketing, de la creatia paharelor pana la cele mai noi reclame Guinness.

Turul fie il inchei la ultimul etaj, unde ai posibilitatea sa bei o bere si sa privesti orasul de undeva de sus, fie la un etaj anterior unde iti poti turna de unul singur o halba de bere si primi un certificat de Turnator de Guinness in Halba.

Fabrica merita cu siguranta vizitata doar alaturi de prieteni si nu trebuie ratata daca ajungeti in Dublin. Macar pentru panorama de 360 de grade de la ultimul etaj.

Poate inscriu vreuna din aceste poze in concursul de fotografie Guinness

Aflat intr-un scurt moment de plictiseala, cu laptopul in brate si cu mana pe touchpad, va doresc o saptamana armonioasa si plina de culori

Statea singura, pazita de acele usi marete. Statea singura, pe scarile reci stropite de picaturile de ploaie ce isi facusera loc printre crengile uscate. Statea singura, stiind ca privirile turistilor o cauta.

Statea singura, dar totusi nu era. Era in lumea acelor pagini, o lume doar a ei, o lume in care nu era singura.

Eram in tren, ascultam un colind la casti si ghici cine se aseaza in fata mea? [Hrusca] Ma gandesc eu cum sa ma bag in seama fara sa par un fan disperat… si imi vine in cap numele lui mic – Stefan!

Il caut pe Facebook, ii recunosc poza, ii umblu pe profil pe acolo si vad ca-i place… ghici ce frate? Iarna.

Ce fac? Soptesc “Ba, ce-as vrea sa ninga, sa fiu si eu in trend pe twitter!”, dar fix cat sa ma auda.

Ba, si ghici ce face frate? Scoate chitara din punga, ia o gura de ler si incepe sa cante. Se porneste ninsoarea. Imi explica ce e ala un ler, ma invita sa cant cu el, ne imprietenim si pe Facebook, foarte tare frate!

Vezi si: Blogatu, Pintica, Catavencu, Base, Geoana, Boc, Mutu, Sexy Braileanca, Doroftei, Kanye West…

Originalul

1. Vei avea ocazia sa admiri frumusetile inegalabile ale autostrazilor din Europa.
2. Vei dezvalui cele mai ascunse mistere ale parcarilor de tiruri.
3. Vei trece din tara in tara fara ca macar sa misti vreun deget. Nu ca ai putea sa faci asta.
4. Vei avea ocazia sa iti petreci un sejur minunat alaturi de 30 de straini, unii emigranti, altii nu.
5. Iti vei descoperi fiecare muschi din corp si vei vedea ce face fiecare. Vei ajunge mai tare ca profa de anatomie din a 11-a.
6. Vei ajunge expert in materie de filme. Aceleasi 3.
7. Vei stapani notiunile de fast-food, fast-sleep, fast-forward.
8. Iti vei face noi prieteni foarte buni dintre cei 30 de straini, cu care vei putea depana oricand amintiri ciudate de pe autocar.
9. Obiectivele turistice nu vor avea niciun secret pentru tine. Pe afara.
10. Iti vei aduce aminte cu drag de vremurile cand mergeai cu gradinita in tabara la mare.

Cu ocazia zilei de 8 martie si a implinirii a 100 de ani de cand se sarbatoreste Ziua Femeii la nivel international, doresc tuturor doamnelor si domnisoarelor muuuuuuulta ciocolata de tot felul.

Si La Multi Ani, desigur

Ati vazut vreodata un apus iesit din comun sau o dimineata cu soare si ceata in acelasi timp, si v-a parut rau ca nu ati avut aparatul de fotografiat cu voi?

S-a intamplat sa treceti pe langa un grup de muzicanti stradali care faceau oamenii sa uite de orice grija in acel moment si v-ar fi placut sa surprindeti intr-o fotografie notele muzicale ce ii invaluiau pe artisti?

Ati ajuns fara sa vreti in mijlocul unei fanfare sau ati trecut pe langa un grup de actori ce isi repetau piesa, si ati fi vrut sa le imortalizati trasaturile si dinamismul miscarilor din acea secunda?

Sunt atatea lucruri frumoase pe care le poti asterne pe o coala de hartie, despre care sa le povestesti prietenilor, familiei, colegilor, care sa iti ofere o amintire frumoasa atunci cand ai nevoie de asa ceva. Ar fi pacat sa dai cu piciorul unei astfel de ocazii, doar pentru ca nu ai camera pregatita.

Din astfel de motive incerc sa am mereu aparatul de fotografiat cu mine in calatoriile mele. Daca ajung mai tarziu la o intalnire, nu va speriati, sunt bateriile la incarcat. Daca ma chemati noaptea sa facem poze si nu zic “Da” din prima, intrebati-ma daca am trepiedul la mine si daca mai e spatiu pe card. Daca ratez un eveniment, nu inseamna ca nu am vrut sa vin, ci poate nu am vrut sa vin singur.

Pasiune, ce sa-i faci?

Cealalta jumatate in curand