Prin frig
Vantul ii spulbera cu tarie lacrimile din ochi. Fugea fara sa se uite inapoi. Nu se grabea, dar stia ca se afla sub cronometru. Buzele incepusera sa i se crape. De ce nu si-o fi luat niste apa cu el? Fiecare strop de saliva era pretios pe acea vreme.
Tinea pumnii stransi, intr-unul din ei ascunzand ceva. Erau rosii. Fiecare fulg de nea parea a fi o tapusa ce strapunge cu neiertare un strat fin de carne. Aburii scosi se pierdeau in ceata ce se lasase peste asezare, facand ca totul sa para singur si trist.
Se uita la ceas, trage in piept o gura mare si rece de aer, strange pumnii si mai tare si face cale intoarsa. Gata seara de jogging.
Etichete: eu, ganduri, jogging--
Poate vrei sa mai citesti si:
Bun si restul romanului? Ca inceputul este mai mult decat promitator:) Am citit cu placere
Depinde ce inspiratie imi vine in timp ce alerg
Multumesc!