M-am trezit azi noapte ca orice om care se p*sa pe el in toiul noptii. Normal ca nu am aprins becul nici in camera nici in baie, doar nu vroiam sa imi sara somnul pentru o fapta asa usoara. Eram obisnuit sa o fac pe intuneric. Cand am intrat in baie, m-am simtit ca in gradinile de la Versailles. Totul era la fel, in afara de pasarile colorate, boschetii cantatori si cei din rasa IOLA. O fantana arteziana taraia din bazinul de apa al WC-ului, iar eu eram cu picioare fix in lac. La propriu.
Am aprins becul si m-am vazut in oglinda cristalina care se formase pe gresie. Am tras niste injuraturi asa de test, am inchis apa la bazin si m-am culcat. Cum era sa pierd noaptea curatand apa din baie? Nu oricui i se intampla sa se trezeasca avand Versaiul in baie. Am avut timp azi dimineata sa strang apa in fundalul sonor al unei serii secunde de injuraturi. Se mai intampla. Salut!
In weekendul asta am aflat niste lucruri foarte interesante despre garsoniera in care locuiesc, pe care poate nu le-as fi aflat niciodata daca nu eram vizitat de prieteni:
- daca dormi pe lat curentul se izbeste de tine, deci iti este mai cald decat daca ai dormi pe lung (ms Jojo)
- in pat incap lejer 4 persoane (deci in camera incap 6, daca pun si salteaua la bataie)
- sistemul de inchidere al geamului nu este chiar pe intelesul tuturor viitorilor ingineri politehnisti (gen Ioana)
- frigiderul meu este intotdeauna “plin” de bunatati (Ioana & Jojo)
- se pot incarca in acelasi timp 6 dispozitive electronice (Ioana reloaded)
Sunt curios ce o sa mai descopar data viitoare cand primesc vizitatori 
Va astept in numar cat mai mare, sa descoperim impreuna misterele conacului meu. O seara faina!
Pai sa inchid episodul asta, ca m-a plictisit si pe mine, si probabil si pe voi.
M-am intalnit cu tipul din Grecia fix la ora stabilita. Ma asteptam sa intarziem vreunul din noi ca doar suntem din Balcani. Nu a fost asa. La 10 fix eram amandoi la locul stabilit. Ne-am suit in autobuz si in 10 minute am ajuns in zona cu pricina. Parea desprinsa din filmele americane. Soare, iarba verde, case insirate de o parte si de alta a strazii. Parca am auzit si un ciripit de pasare, nu sunt sigur. Putea fi si o frantuzoaica cu talent pe ea.
Am intrat in curte. Doua biciclete pazeau curtea interioara, in timp ce un barbat lucra de zor la ceva. Ne-am salutat, am zambit. Parea de-al nostru, din Balcani. Am aflat ulterior ca e din Serbia, dar ca lucreaza de foarte multi ani in Atena. Foarte deschis si sociabil. De-al nostru, cum ziceam.
Am pasit in garsoniera. Parca era altfel decat celelalte. Aveai loc sa te misti, sa respiri, sa traiesti. Nu era genul celor frantuzesti in care puteai trai doar tu si bobul de mazare. Eventual si soarecele romantic. Mi-a placut la prima vedere. Era complet mobilata, cu toate accesoriile de care ar avea nevoie un om normal, ne-parizianizat. Avea si baie proprie chiar, ceva atipic frantuzesc. La etaj am aflat ca locuiesc alti doi romani, pe care sper sa ii cunosc cat mai curand.
Cum spuneam si ieri, azi ma duc la piscina. De maine ma mut in noua casa. Sunt fericit! End of story. Cred. Salut!
Maine am o intalnire cu un tip din Grecia care inchiriaza aici in Paris o garsoniera. Dupa cele vorbite se pare ca as fi singurul interesat de ea. Sper sa nu ma insel in privinta asta. Analiza zilei de maine merge pe o regula foarte simpla a cuvantului “if”, cu variabile grecesti, tradus in romana.
Daca “garsoniera==ok”
atunci mers_la_piscina=true;
cantat_prin_casa=true;
party_de_unul_singur=true
altfel mers_la_piscina=false;
if (“daca” suna urat) cautat_alt_hostel=true
atunci mutat_temporar_iar_din_nou=true
altfel dormit_in_parc=true
injurat_iar_asa_de_test=true.
Sa vedem maine pe ce latura o iau. Daca merg la hostel asta e, mai adaug unul pe lista. Imi fac colectie. O zi faina!
O sa fiu scurt. Ieri am vizitat alta garsoniera. Multumesc Moldo si Adi pentru companie. Nu ma descurcam asa bine cu proprietara altfel. Parca si ea vorbeste o limba ciudata!
Cand am ajuns acolo totul era ok. Mai erau 4 – 5 persoane interesate de ea (garsoniera). Pana am intrat in cladire s-au mai adunat. Eram vreo 15. Pana am ajuns inauntru au mai venit cativa. Eram vreo 20. Nu pot spune ca reprezentam un segment anume de varsta. Erau si persoane de 40 de ani, chiar si de 60. Mare cererea, mica oferta.
Camera arata foarte fain, dotata cu tot ceea ce ii trebuie unei case normale de om. Are pana si vedere spre turnul Eiffel. E garsoniera “Wow” 2. Un minus ar fi liftul, care e posibil sa fi fost construit pe fosta ghena, dupa cum spunea Moldo. Eu cu cei 2 rucsaci ai mei (ala mare si ala mic) am incapea impinsi in el. Un detaliu minor. Mi-am depus si aici CV-ul. Sa vedem daca sunt angajat sau nu. Noroc!
Am gasit in ziarul de ieri o garsoniera interesanta. Parea la fel ca celelalte, dar am zis sa o vad. Trebuie sa ma mut undeva. Vorba Ioanei, de cand am venit in Paris, am menajera mea. Si nu una, ci mai multe. Pai daca ma tot plimb din hostel in hostel.
Ajung azi acolo, si totul pare ok pana la intrare. E aproape de metrou, intr-o zona faina, cu o coloana de tip monument in mijlocul pietei. La etajul 2, unde e garsoniera, dau de inca 6 tineri. Unul dintre ei imi spune ceva, dar nu ma prind. Vorbeste o limba ciudata. Cred ca e franceza. Ma asez pe scari, zambesc aiurea, ma uit pe pereti. De, mai mult nu pot. In 5 minute ma cheama agentul inauntru. In 3 secunde, pe drumul pana la usa, imi trec prin minte mai multe lucruri ce ar putea fi aiurea la garsoniera: wc cu dus incorporat, pat in baie, gauri in pereti (pentru catarat, nu pentru soareci).
Dar wow! Pentru prima oara in ultimele 2 luni, raman surprins. O camera luminoasa, spatioasa, proaspat varuita, cu baie curata, mini-bucatarie. Wow! Super tare! De aia e ditai coada pe hol. Imi da sa completez un formular si imi spune ca voi fi contactat in cazul in care sunt ales. Parca mi-as fi dat CV-ul. Sa vedem ce iese. Bafta!
Nu am mai scris de mult despre subiectul “Cazare”, parca mi se facuse dor de ciudatenile pariziene. Ia sa vedem.
Azi dimineata Moldo si cu Adi s-au dus sa viziteze o garsoniera pentru mine, dat fiind faptul ca eu ajung abia maine in Franta. Era un pret foarte bun, avea si baie, era intr-o zona faina. Era clar ca ceva trebuia sa fie aiurea. Vecini sobolani, fara usa, vedere spre cer. Eram curios. Va povestesc ceea ce am inteles eu de la ei (sa ma completeze sau corecteze daca gresesc):
Avea vreo 6 metri patrati, cu tot cu baie. Se intra pe un hol de vreo 2 metri, din care se vedea restul casei. Ceilalti 4 metri. Avea o draperie care ascundea tronul si dusul, exact langa bucatarie. Adica o chiuveta (cred) si o plita. Pe un perete se aflau niste scari de lemn pe care urcai spre o scandura de lemn. Ala era patul. Garsoniera nu era pe etaj cu celelalte apartamente, ci intre etaje. Era speciala. Probabil era vreo fosta magazie, sau un loc de aruncat gunoiul.
Ce-o sa mai inventeze astia frate? Or sa iti inchirieze beciul? Copacul din fata blocului cu tot cu cazemata in el? Vad eu saptamana viitoare. Incep iar questul pentru cazare.
Hai salut!
Pe strada pe care am biroul sunt mai multe agentii imobiliare. Am vazut vreo 2 pana acum, dar sigur gasesc mai multe. Termin de mancat si decid sa le vizitez un pic, poate gasesc ceva interesant. Tot plec maine. Poate ma lipesc de ceva asa pe ultimii 5 metri. O sa va redau scurtele dialoguri intre mine si ei, sa nu va plictisesc cu prea multe detalii. Se poate (sigur) sa nu scriu bine in franceza cuvintele. Asa vreau eu.
No. 1
“Do you speak English?
Un peu
I would like to rent a studio in ..
Nooooo
Nooo what?
Nooo studio, nooo “
Ok scuze ca v-am deranjat. Parca am speriat-o cand i-am spus ca vreau sa stau undeva. Am iesit si m-am uitat pe geam. Da, agentie imobiliara, nimic matrimonial.
No. 2
“Do you speak English?
Un peu
I would like to …
//un fel de UFO. nu am inteles nimic//
Hmm, je cherche de louer en location
Noooooo”
Hooo ca ma speri. Am inteles. Plec.
No. 3
“Do you speak English?
A bit yes.”
Cu ei a mers mai bine, mi-au dat un formular de completat. Oricum nu am cand sa il completez. Dureaza vreo 2 saptamani sa strang toate actele. Ale mele si ale companiei.
No. 4
“Do you speak English?
Yes!
Do you have a studio?
Yes we have one. 700 Euro. It’s 12 square meters.”
//Bah da-te …//
Don’t you have more?
Nooooo. Just one.”
Bine plec, scuze.
No. 5
Afis pe usa:”Taxa 600 de euro ca sa va incheiem noi actele. Puteti locui in garsoniera doar 4 luni.” Clar. Destepti foc si astia.
No 6.
“Do you speak English?
No!
Je cherchez de louer en location in M.
bla bla bla piece?
1 – si arat cu degetul.
Nooooooooooo”
Mda. Super tare la astia cu agentiile. Am cam ras asa de situatia asta. Ce pot face mai mult? Stau intr-un hostel pana la urma. Ce mai conteaza ca vin seara “acasa” si gasesc noi colegi de camera in fiecare zi? Sanatate!
Azi e joi. Deci apare almanahul. Il cumpar si de data asta. Iar 1483948 de anunturi. Trec prin primele 6 pagini (format A3) si colorez 2 din ele. Sun la ambele si raspunde robotul. Clasic. Imi cere doar numarul de telefon. Nicio intalnire deci. Momentan. Am 2 “almanahe” acum. Inca le pot aduce in tara contra cost. Fac reducere daca le luati pe amandoua.
Plec imediat la inca 2 agentii sa intreb de garsoniere. Sper sa nu mai dau de vreo proasta. Poate si mananc ceva intre timp. Pofta buna!
Cum ziceam in postul anterior, am o intalnire cu o proasta de la agentie. O sa vedeti de ce o numesc asa. La telefon ii spune colegei sa merg la ei, sa vorbim fata in fata, ca imi prezinta ea mai multe oferte din zona unde lucrez. Ma uit pe harta si fixez diagonala. La capatul ei e agentia. In celalalta parte a Parisului. Asta e, merg, trebuie sa ma mut undeva. Ma astept sa stam la o masa, cu o harta in fata (fie ea pe laptop sau pe hartie) si sa analizam diverse oferte. Nu e asa.
Ajung la sediul proastei si intru. Astept 10 minute, ca am 2 persoane in fata. Ea, in spatele ghiseului. Ciudat loc de intalnire. Ii explic cine sunt, dar nu apuc sa ii spun ce vreau. Ea incepe cu o engleza bruiata, si ma intreaba ce vreau exact. Ca la telefon, ii spun ca as vrea ceva in zona M. Nu are. Am ramas mut. O mai intreb o data si ii arat si pe harta zona. Nu are. Ma calmez un pic, si o rog sa caute alte oferte. Si ea, ca si mine, cauta pe acelasi site pe care cautam si eu. De ce oare m-o fi pus sa vin atata drum nu stiu. Trebuie sa fie o explicatie.
Imediat proasta imi propune altceva. O garsoniera la 50 km de Paris. Zice ea (proasta) ca e un autobuz direct spre servici. Bah da-o dreacu. Iar am ramas mut. A 2-a oara in 5 minute. O intreb daca are mai aproape. Proasta fiind, zice nu. Dar in Paris? Intreb eu. Aaa, acolo avem multe. Bun, hai sa le vedem. Ma calmez iar. A 2-a oara in 5 minute. Si atunci arunca proasta cu bomba. Trebuie sa platiti 250 de euro ca sa vi le arat. Politica firmei. Pai f*(* – ii g&* #$^# – ii nu puteai sa imi spui asta la telefon? Calmat, mut cum eram (a 3-a oara) o intreb daca le pot vedea si daca nu platesc. Nu se poate. Ma uit la ea, la proasta, si ma calmez iar. Ea se uita la mine cu ochii ei de broasca si zambeste. Plec, ce sa mai fac. Mut.
Toata povestea asta parca a fost ca un deja vu pentru mine. Sigur mi s-a intamplat undeva in Romania acelasi lucru. Poate nu numai mie. Sper sa nu faca si ea greva maine (imediat vorbim si despre asta). Ii inteleg pe unii ca fac, dar sa fi si proasta sa faci si greva parca e cam mult. Hai noroc!
