Merg azi sa vizitez o garsoniera. Ajung in cartierul cu pricina si o gasesc imediat. La 50m de metrou. Bun asa. Blocul are o curte mare, plina cu flori si biciclete. Foarte frumos. Astept in fata cladirii, sa vina agentul. Inca 5 oameni asteapta langa mine. Ce e frate aici, muzeu? Vine omul in negru, ghidul, si ne ia pe toti. Ne zice niste prostii in franceza si intram in cladire.

El incepe sa vorbeasca, in timp ce urcam. Si urcam, si urcam. 7 etaje. Spune ceva cu “sportif”. Incearca sa ne pacaleasca se pare. E sus, faci sport, e bine. Lasa ca fac eu sport si altfel, nu pe scari. Pana la 6, sunt cate 2 usi pe hol. E bine, zic eu. La 7, 30. Niste cotloane inguste, cat sa incapa un om si o plasa. Si multe usi. Garsoniera, mica si urata. El continua in franceza. Ceva de geamuri, de priveliste, din astea. Ce vad: 2 paturi, calorifer, dus, birou, masa, scaune, sertare, resou, cutii, geamantane si 1 metru patrat in care sa stai. Clar. La telefon mi-a zis ca toaleta e pe hol, dar ca e renovata de curand si nu e folosita de multa lume. 3, 4 garsoniere ma gandeam eu. Cand colo, toate 30 o foloseau. Renovata cred ca a fost. De Napoleon, pe vremea lui.

Situatia mi-a adus aminte de vara anului 2006 cand stateam in P18 in Regie. La fel era si acolo. Hol lung, multe camere, si 2 bude. Turcesti. Nu te joci cand ai treaba. Nu le poti folosi. Toata vara nu am folosit toaleta niciodata (cu exceptia problemei minore). De fiecare data cand venea faxul, vorbeam cu colegul de camera si mergeam in Carrefour. Ca vroiam eu, ca vroia el, nu conta. Ne puteam si sincroniza. Invatasem. In Carrefour era frumos, curat, proaspat. Ce vroiai mai mult? Si puteai face si cumparaturile cu ocazia asta. Ei, aici nu am Carrefour, asa ca zic pas si la asta.

Plec acum sa ma vad cu o tipa de la o agentie. Zice ea ca are mai multe oferte bune pentru mine. Sa vedem. Noroc!

Azi mai dau 3 telefoane pentru 3 oferte gasite pe internet. Nu eu, colega. Pe mine inca nu ma inteleg francezii astia. Niste ciudati.

Una din ele e pe langa Regia Parisului. Loc de shaorme, cluburi, terase. Posibil sa fie si ceva universitati prin preajma. Aproape de viitoarea locuinta a lui Moldo & Adi. Este acceptabila ca spatiu si are si dus. Mare lucru. Am programare maine la ora 12.00. Sper sa gasesc pe cineva acolo sa-mi exersez franceza cu el.

A 2-a oferta pare foarte convenabila. Este la 5 minute de mers pe jos de birou. Viata. Numai ca vorbesc tot cu un robotel care de data asta nu mai imi face programare. Imi cere numarul de telefon. Asa din prima. Poate ma scoate la vreo intalnire candva.

A 3-a e cea mai tare. Are hol, bucatarie, baie cu dus. Este situata la 20 minute de mers cu metroul, intr-un cartier foarte fain. Pretul, mai mic decat la celelalte. Are o singura problema insa. Ma obliga sa schiez in fiecare seara. Sa sprijin peretii sa nu cada. Sa chem pisica la mine. Si toate astea pe hol. Da, are buda turceasca. Pe hol. Nu pleci singur la ski doar. Iti iei si vecinii. Sunt nevoit sa o refuz. N-am nevoie de ski vara.
Vorba unui prieten. Cius!

Stand de vorba cu Bofanu, mi-am adus aminte de alte 2 oferte de cazare. Super oferte. Una am gasit-o eu pe un site (nu mai am linkul si imi e cam lene sa il caut), iar a 2-a am auzit-o de la Xavier.

Se facea ca un tip avea un pod. Acel pod se afla in Franta, mai exact in Paris. Intr-o zi s-a hotarat omul sa se mute din pod. Unde, doar el stia. Si ce-a zis: ia frate sa inchiriez eu podul asta. Trebuie sa vina vreun student pe aici si sa il ia. Si podul nu era ca orice pod. Era un pod patrat. Avea latura mare de 2m. Si cea mica de 2m. Si ce-a zis el. Fiind un pod patrat trebuie sa il dau mai scump. S-a gandit, s-a gandit, si a ajuns la suma dorita. 300 de euro. Pe tot podul. A mentionat deasemenea ca are si dus. Da, tot in podul ala. Dupa asta a postat pe net. Mi-e lene sa caut linkul …

Sa facea ca un tip avea un pod. Acel pod se afla in Franta, mai exact in Paris. Intr-o zi s-a hotarat omul ca vrea sa faca niste bani in plus din podul ala. Avea un pod maaare. De 9 metri patrati. Cu ale lui cunostinte in arhitectura, a inchis un ochi si a masurat: de la usa pana la chiuveta sunt 2 metri. Bun. Pun un pat. Vertical. Si a pus. Dupa asta a dat anunt la ziar. Inchiriez loc pe hol cu pat vertical. 350 de euro. Bravo mah!

Sa tot gasesc povesti din astea. Hai noroc!

Azi e ziua intalnirii cu robotelul. Ma inarmez de dimineata cu dictionarele si plec. Pe la 2. Pe metrou incerc sa memorez diverse fraze: Cat costa? Am venit pentru inchiriat. Va dau maine un raspuns. Sunt sigur ca o sa imi amintesc doar “Bon jour” si “Au revoir”.

Garsoniera e pe langa metroul Belleville (oras frumos). Trebuie sa fie frumoasa. La un colt niste politistii discuta cu 2 copii de vreo 14 ani. Rapperi. Un caine politist latra la ei. Probabil ca ascund ceva oase prin buzunare. Ma uit in memorie dupa harta si o iau pe o strada. Merg ce merg, nimic. Simt nevoia sa mananc ceva, sa nu ajung acolo nemancat. Imi iau un super sandvis. Abia dupa, observ ca nu are pic de carne. E vegetarian. Tare. Cum nu gasesc nici o urma de adresa, ma intorc la metrou si ma uit iar in memorie. Am gasit blocul. E la 50 de metri.

Bag o guma sa nu se simta efectul de rosii cu mustar, si intru in cladire. O scara circulara se asterne in fata mea. Incape lejer un om pe ea. Urc la 1 si imi apar 5 usi in cale. Una e liftul. Ar trebui sa fie prima pe dreapta. Dar nu stiu cum sa ma uit ca sunt situate in semi-cerc. Din spatele unei usi iese o doamna chinezoaica. Eu in engleza ea in chineza, imi indica o alta usa. Bat. Nimic. Bat iar. Nimic. La vecinul de langa se aude Tom & Jerry. Bat si acolo. Nimic. Uf!
Macar am vazut zona. Incerc si maine. C’est la vie!

Se pare ca o sa merg singur la intalnirea cu robotul. Colega ce trebuia sa ma insoteasca nu mai poate merge. E ok. Am incredere in talentul meu innascut de a dialoga cu bastinasii. Abia astept.

E prima intalnire. Trebuie sa merg pregatit. Mi-am facut o lista pentru asta:
- Ghid de conversatie roman – francez, francez – roman
- Dictionar de buzunar RO – FR, FR – RO
- Foaie cu intrebari si raspunsuri in franceza scrisa de colegele mele
- Almanahul de ieri. Are 1kg. E bun daca iese cu bataie.
- Si desigur trebuie sa memorez fraza asta, sa fiu sigur ca totul o sa mearga perfect:
“Parlez vous Anglais?”

In fiecare joi apare aici aici un ziar in care se gasesc cele mai multe oferte de cazare. De inchiriat, de cumparat, de vazut. Cum azi e joi, ma duc de dimineata la prima ora la metrou, sa caut si eu ziarul. Ce ziar frate? Almanah. Format A3, 288 de pagini. Are lejer un kilogram. Doar 3 euro.

Ajung la birou si ma apuc de rasfoit si subliniat. Il analizez aproximativ o ora. In tot acest timp primesc consultanta gratuita de la colegele de birou. Fiecare vrea in alta zona. De parca ne mutam impreuna. Pe final, decid sa contactez 3 proprietari din cei 452364243. Ma ajuta o colega. Pe mine nu ma intelege lumea asa usor.

La primul numar raspunde mesageria vocala. Doamna in cauza zice ca a primit 250 de telefoane in 2 ore si ca nu vrea sa mai raspunda la niciunul. Foarte bine!
La al 2-lea numar raspunde un robot care imi face programare sambata sa vad apartamentul. Interesanta tehnologie. Sambata la 16.00 am intalnire cu robotul deci.
La al 3-lea numar nu raspunde nimeni. Trimit mail.

Daca vreti almanahul pentru colectie vi-l aduc in Romania contra-cost. Altfel il arunc. Salut!

Asta e un subiect interesant dupa parerea mea, deoarece imi este necesar.

Imi caut cazare de ceva vreme in Paris (sau in suburbii) si gasesc printre cele mai interesante oferte:
- 9m/2, etaj 7 fara lift, dus pe hol: 400 euro (fara taxe)
- 11m/2. etaj 2 cu lift, dus in camera, baie pe hol: 350 euro
- 15m/2, etaj 1, baie in camera, internet, TV, parcare: 1000 euro

Mai caut si maine. Unde-i graba?