A fost odata un sat de munte numit Podul Neagului. Acum ii zice Sinaia.
Povestea orasului Sinaia poate fi spusa cel mai bine intr-o noapte racoroasa de vara, sub cerul impietrit de stele pretioase, unde vapaile focului, fosnetul codrului si susurul paraului insotesc glasul molcom al povestitorului care istoriseste pentru prima data povestea acestui oras. Asa ca, draga cititorule, te invit sa intri cu ochii inchisi si sufletul deschis intr-o alta lume, diferita de cea ilustrata de necunoscatori, o lume pe care te invit sa ti-o construiesti si tu la final, de crezi de cuviinta.
Orasul acesta este unul sfant dragii mei. Si-a primit numele dupa Manastirea Sinaia, care la randul ei a fost denumita astfel dupa Sfintele Munte Sinai, de insusi Mihail Cantacuzino. Intrati cu sfiosenie in curtea manastirii, ascultati-i rugile, ascultati-i linistea si ganditi-va ca acest loc, acum cateva sute de ani, era incojurat doar de codrul cel verde si fiarele lui, unde haiducii se ascundeau de nedreptate si fara de lege.
Nu departe de acest loc sfant, mergand pe o alee pietruita ce poarta insemnele regale ale trecutului, se inalta falnic precum un stejar, castelul Peles. Nu va uitati la el ca la orice alt muzeu, fiti mandri ca il puteti admira, cinstiti-l cum se cuvine, caci acest castel este unul dintre cele mai rasunatoare monumente din intreaga Europa. Ascultati cantecul gradinilor, adulmecati mirosul vechi al interiorului, cititi-i versurile nescrise, descoperiti-i pasajele secrete, spuneti tuturor ca un vechi sat de munte a adapostit o creatie ce ne aduce faima noua, romanilor, oriunde ne va purta pasul in lumea aceasta larga.
Daca tot ati ajuns aici, haideti sa purcedem pe o alee aparte, o alee construita in mijlocul padurii, ce uneste castelul Peles de Poiana Stanii Regale. Urcati cu atentie, dar nu prea repede. Urcati usor si admirati privelistea, dar respectati muntele in acelasi timp. Odata ajunsi in Poiana, veti fi intampinati de un covor intins, verde – violet vara, galben – marioniu iarna, galben – verzui primavara, alb – argintiu iarna. Intindeti-va pe iarba, inchideti ochii, dati drumul gandurilor si priviti-l pe regele Carol sau pe Ferdinand imbracati in haine de gala, pe regina Maria sau Elisabeta purtand cele mai fine matasuri, cum petrec alaturi de invitatii lor distinsi, aici unde nimeni nu ii poate deranja; poate doar soimii ce scruteaza zarile.
Iubiti muntele feciorii mei. Muntele inseamna creatie, dar tot el poate insemna si sfarsitul. Tratati-l cu respect si va va raspunde cu aceeasi moneda. Beti un ceai cald la cota 1400, 1500 sau la 2000, strabateti cu grija drumul vechi al cotei, ascultati povestile salvamontistilor de la Varful cu Dor, mergeti in cautarea lacurilor secrete si tintarului hotilor, innoptati la Piatra Arsa si coborati inapoi spre oras pe valea cu acelasi nume. In tot acest timp, va rog sa tineti minte ca va aflati intr-o Rezervatie Naturala, un loc amenajat special pentru voi, care va roaga sa il tratati ca pe un frate, ci nu ca pe un dusman.
Coborati pe valea Pelesului si veti primi un suvenir pe care sa il luati cu voi acasa. Este aromat, racoros, va zambeste cand aveti nevoie, poate si susura, mai fosneste din cand in cand, dar e cuminte. Nu va spun care e, va las pe voi sa il descoperiti, pentru ca e diferit pentru fiecare persoana. Poate fi un con de brad sau poate fi o castana verde. Poate fi o ramura de alun sau poate fi un clovn al regelui. Poate fi o piatra rece sau poate fi o amintire. Nu fiti timizi, luati-l acasa.
Intrati in parcul Dimitrie Ghica – fiul domnitorului Grigore Dimitrie Ghica, nu oricine – dar nu pe intrarea principala, ci dinspre valea Pelesului, dupa cum ne duce itinerariul. Va las zece minute in fata micutului cimitir sa pastrati un moment de reculegere pentru eroii cazuti in lupta in timpul revolutiei.
Cititi povestea tunurilor, ganditi-va cum v-au modelat viata, si haideti spre Cazinoul din Sinaia, o cladire care adaposteste multe secrete. Unii spun ca se aseamana cu faimosul cazinou din Monte Carlo, dar va spun eu ca sunt numai povesti; este unic in lume. Pe vremuri aici se organizau activitati sociale pentru familia regala si invitatii acesteia, dar in timp cazinoul a devenit un loc folosit in scopuri umanitare; in prezent cladirea gazduieste conferinte, evenimente de clasa, intalniri, toate sub acelasi voal al timpului trecator. Ah, dragii mei, poate nu v-am spus, dar Cazinoul i-a avut ca invitati de onoare pe Alexandru Davila, Titu Maiorescu, George Enescu, despre care o sa va spun in curand mai multe; aici puteti gasi o colectie impresionanta de tablouri ale lui Nicolae Grigorescu. Ce placere!
Nu va sfiiti sa petreceti cateva ore in parcul in care doar ce ati intrat. Aleile pline de coniferi si castani, busturile oamenilor epocii, fantana arteziana, toate va vor prinde in mrejele lor si va vor sechestra in mijlocul naturii urbane. Muzeul Rezervatiei Naturale Bucegi va intampina cu bratele deschise pentru a descoperi ceea ce nu ati gasit in scurta plimbare pe munte. Este ultima piesa din puzzle-ul Bucegilor; sau aproape ultima, unele secrete nu se vor afla niciodata.
Haideti spre gara. Nu plecam, stati linistiti, ci doar va sfatuiesc sa admirati cu atentie arhitectura acestui loc si sa observati insemnele regale. Observati placuta comemorativa de pe unul din peretii cladirii, apartinand lui Ion Gheorghe Duca, fost ministru si prim-ministru al Romaniei, simbol trist, dar reprezentativ in acelasi timp. Daca aveti timp si vreti sa patrundeti si mai adanc in istorie, asteptati Orient Express-ul si mergeti mai departe sa vizitati frumusetile altor orase din Romania.
Va spuneam de George Enescu. Am avut onoarea, noi sinaienii, sa il avem printre noi multa vreme. Venea deseori pe aici, la inceput la chemarea reginei Elisabeta, apoi poate pentru ca ii placea si se simtea bine in mijlocul naturii. In casa pe care si-a construit-o aici, chiar la marginea padurii, a compus multe din operele lui, atat de celebre astazi. Vila “Luminis”, cum era denumita acum multi ani, se numeste astazi Casa Memoriala “George Enescu” si gazduieste multe dintre obiectele artistului, printre care si pianul acestuia. Frunza, apa, vant, sunet, arcus … intelegi voi.
Inainte de a incheia aceasta calatorie, sa va spun cate ceva despre centrul orasului. Luati-va partenera / ul de mana si cutreierati-l in lung si in lat. Opriti-va un minut in fata primariei elegante, admirati hotelurile marete, ce combina modernul cu clasicul, vizitati scolile si colegiul unde cei mici invata cum sa devina mari, ascultati oamenii istorisind povestile locului, luati cu voi acasa ce este mai frumos din oras si incercati sa descoperiti fiecare bucatica din Sinaia, pentru ca sunt multe de aflat.
O rugaciune, o manastire, un sat de munte, un adapost pentru haiduci, un loc de cinste pentru regi, un oras cu traditie, o poveste spusa la gura focului; a fost odata un sat de munte numit Podul Neagului; acum ii zice Sinaia.
P.S. Acest articol l-am inscris in concursul “Povestea orasului tau”, asa ca m-am gandit sa vi-l arat si voua


