Un monument turistic este degeaba daca nu are un carusel idiot langa el. Toata maretia, umbrele istoriei, valoarea timpului, isi pierd din semnificatie daca nu au atasate curcubelul acela de fiare insotit de ringtone-uri de mobil, cu grija alese de specialisti in ale circului.

Prima oara am vazut papagalul de fier in parcarea Plaza Mall. Nu era amplasat langa un monument, dar cladirea de birouri si mall-ul in sine dadeau o nuanta futuristica zonei de blocuri. Papagalul reusise sa strice toata imaginea zonei. Se vindeau acolo niste maimutoaie europene (din Europa), si vreo 3 – 4 bilete pe saptamana. In fiecare zi ma intrebam ce cauta chestia aia acolo. Dupa ce au inchis-o, m-am simtit mai bine. Isi daduse seama romanul ce porcarie a facut.

A 2-a oara l-am intalnit pe papagal langa turnul Eiffel. Degeaba ajungi la turn daca nu te dai o tura in celebrul carusel. Este leit cu celelalte, dar este la Eiffel. Are valoare cum s-ar zice. Urmatorul l-am dibuit langa Sacre Coeur. Orice biserica ar trebui sa aibe o asemenea jucarie langa. De ce nu s-or gandi si romanii la asta? Nu cred ca e mare lucru sa trantesti o porcarie din asta de fier langa fiecare biserica pe care o avem. Ditai afacerea ai face in Moldova.

Nici castelele nu au scapat de ele. Am refuzat sa le fac poze insa, dar imi apar mereu in minte. Cand se va obisnui lumea sa imbine prezentul cu trecutul doar atunci cand este nevoie? E cam adevarat ca viitorul strica trecutul. Sau or fi doar oamenii?

Romanticii astia, zisi si francezi de catre interlopi, nu stiu sa aprecieze zilele libere. Adica habar nu au. Sau au dar nu ma prind eu. Oricum intre noi este o mare gaura de comunicare. Niciodata nu am stiut de ce.

De Paste au avut libera ziua de luni si weekendul de dinainte. Logic. Cum s-au distrat: au baut o cafea la strada; s-au uitat la oamenii care mergeau pe strada; s-au plimbat pe strada; au stat pe banca in parc; au mancat branza; au stat de vorba. S-au distrat adica. Distractie frantuzeasca. Cum vi se par activitatile astea? Aiurea, stiu. Pai romanul a bagat mici la burdihan, a mers pe munte, a ciocnit oo, a mers la chefuri, a mers la concert, a jucat fotbal. Cand sa mai si bea o cafea sau sa se plimbe pe Magheru? S-au distrat adica. Distractie romaneasca.

Sunt curios ce fac ei de 1 mai. Nu am fost aici de Paste sa ii observ (ce am zis mai sus sunt povestile colegelor mele, deci nu am inventat chiar tot), dar acum sunt cu ochii pe ei. Am in plan vizite la castele, plimbari cu biciclete, descoperiri de paduri, distractie cu prietenii, glume pe seama romanticilor, sedinte foto. Si nu am pomenit nimic de branza, a se nota asta. O sa relatez de la fata locului comportamentul lor de aceasta sarbatoare mult asteptata de mana de lucru a intregii lumi. Sunt foarte curios ce fac ei de acest 1 mai. Sunt cu ochii pe ei cum ziceam. Spor la treaba!

Sa zicem ca ploua in Paris. Plimbare romantica? Da de unde? E urat rau pe ploaie aici. Daca vrei sa divortezi scoateti nevasta la plimbare. E despartire pe fata asta.

Eu sunt fan ploaie. De cand ma stiu ploaia m-a fascinat. Uneori chiar inainte sa inceapa. Nu am folosit umbrela in viata mea, iar pelerina am scos-o doar pe la 2000 de metri in situatii de respect pentru mine si capul meu ce urma a fi spart de pietre. Am vaslit 4 ore prin ploaie pe un rau din padurile Estoniei doar in tricou, dar nu m-as incumeta sa trag o plimbare de o ora pe Sena pe o asemenea vreme. E urat, vorba primului paragraf.

Din toate ploile pe care le-am prins aici, n-am reusit sa scot o fotografie buna din vreuna din ele. Am fost de Paste acasa si am urcat cu familia si prietena pe munte. Ne-a prins ploaia logic, dar ploaia din Sinaia parca e mai frumoasa. Mai ales daca ai si companie placuta. Poate o deveni si asta din Paris asa candva! Salut!

Exista mai multe tipuri de calatori dupa parerea mea. Toti au acelasi scop, sa ajunga intr-un anumit punct, dar felul in care ajung acolo, sau actiunile pe care le fac o data ajunsi, sunt total diferite.

Turistul.
Oriunde merge are aparatul cu el. De obicei nu unul foarte avansat, ci unul mic, pe care sa il scoata si atunci cand vede o coaja de banana pe strada. De ce sa calce in ea cand ii poate face poza? Pe turist nu il intereseaza cate tablouri sunt intr-un muzeu. E de ajuns sa ii faca o poza, sau sa isi faca o poza cu el in spate. Nu il intereseaza un castel nici pe departe. Se duce in parcul de langa si isi face de acolo o poza cu el, ca sa il poata cuprinde pe tot. De regula, incearca sa vada 20 de obiective turistice pe zi. Se culca la ora 22.00, se scoala la 07.00, isi umple rucsacelul cu sandvisuri si pleaca. E pe fuga toata ziua, sa prinda cat mai mult. Nu cheltuie un ban. Nu mananca la un restaurant cu specific bastinas, nu cumpara o bautura specifica. Doar in ultima zi isi permite sa nu manance nimic, dar cumpara suveniruri: brichete, brelocuri, zaruri, cacaturi. Gata vacanta. A vazut toate cele 153 de obiective turistice. Ce obiceiuri au oamenii de acolo, ce mananca, ce fac pentru a se distra? Nu conteaza. Brelocul e important.

CC-ul (CC=Club Crawling)
Ajunge in oras, isi arunca troller-ul (ca are troller) in camera si iese pe usa. E deja tarziu si trebuie sa mearga in club. Nu s-ar grabi, dar in maxim o ora nu se mai intra moca. “Moca, ah, ce cuvant fain.” Intrat in club, sparge o suma faina de bani pe cocktailuri. O data ajungi intr-un oras mare nu? Trebuie sa spargi banii pe cocktailuri, chiar daca le gasesti si in tara ta, la o zecime din pret. A doua zi, se scoala la 11, dar nu se poate ridica din pat, asa ca mai pierde vremea vreo 4 ore. Trezit pe la 3, coboara in cafenea sa isi bea cafeaua si sa isi updateze profilul de pe hi5 cu pozele din seara trecuta, facute cu telefonul bineinteles. Se face 7, pleaca la restaurant sa isi ia cina. La 10 se deschide clubul. “Ah, e moca. In fiecare seara e moca. Bah, ce viata in orasul asta. Am ce face 7 zile.”

Saracul
Se poate sa existe si varianta “Saraca” dar nu ma intereseaza. El plateste pentru ambele bilete. Vrea sa ii ofere prietenei o excursie de lux. Hotel de 5 stele, mic dejun la pat, piscina, sauna. Un taxi ii asteapta la aeroport si ii duce la hotel. Obositi dupa un zbor de 2 ore cu avionul la clasa I, se culca imediat. Nu e nevoie de sex. Sunt in vacanta doar. Ea se scoala la prima ora si se duce sa o frece pe la solar. El se gandeste sa faca pe ignorantul, asa ca ii duce mic dejunul acolo. Urmeaza niste runde de cumparaturi, o sauna, un pranz, o sauna, o piscina si o plimbare romantica prin bazar. Urmatoarele zile sunt o permutare a primei zile. In ultima zi se suie in taxi, zboara 2 ore cu avionul, si ajunsi acasa se culca. A fost fain in metropola.

Voluntarul
De obicei sta la hostel sau la prieteni. O saltea e de ajuns, ca doar nu a venit sa doarma, sau sa faca sex ca saracul. Daca face, prefera undeva pe afara. Sa fie inconjurat de cultura. Viziteaza vreo 2 – 3 monumente pe zi, fara sa intre in toate. Intra decat daca sunt prea interesante. In rest incearca sa cunoasca lumea, sa viziteze puburile, restaurantele, magazinele, aprozarurile. Incearca sa vorbeasca cu oamenii, sa vada strazile, sa ignore aberatiile. A venit aici sa intre in pielea unui bastinas, sa simta o schimbare. Se distreaza atat noaptea cat si ziua. Traieste viata!

Concluzie
Poate ca am fost turist uneori, poate ca am fost CC. Sarac nu am fost niciodata, voluntar am fost aproape toata viata. O calatorie perfecta o vad incepand cu un voluntar, continuand cu un turist, apoi cu un CC cu influente de sarac, si terminandu-se tot cu un voluntar. Daca mai gasiti si alte tipuri de calatori, nu ezitati sa le precizati. Salut!

In general, am 2 momente in care sunt total lipsit de inspiratie: atunci cand merg la un restaurant sa mananc sau atunci cand merg in supermarket sa cumpar de mancare. Amandoua sunt legate intr-un fel, dupa cum se poate observa foarte lejer.

De fiecare data cand ajung intr-un restaurant, indiferent ca e pentru prima oara sau nu, imi place sa servesc ceva nou. Traim sa experimentam doar. Citesc meniul de la cap la coada, apoi invers, si apoi il mai citesc o data. Ajung la vreo 3 variante dar, desigur, este foarte greu de ales. Cand apare ospatarul insa, intru in panica. Parca ma pierd asa dintr-o data. Nu mai vreau nimic special. Toate ideile imi dispar si apare una noua: mici. Sunt foarte buni. Stiu ca imi tin mereu de foame, deci nu au cum sa ma insele la gramaj si stiu ce gust au, deci nu pot sa imi displaca. La fel se intampla si atunci cand ajung la niste restaurante mai elegante. Mananc mici. De emotie. Asta e, nu-mi pare rau.

In supermarket se intampla cam acelasi lucru. De cand stau singur, si imi fac singur cumparaturile, parca mananc acelasi lucru zi de zi: branza, masline si pui. Incerc din rasputeri sa cumpar si altceva, dar nefiind decis, pun in cos cele 3 enumerate mai sus, sa fie. Numai ca dupa 10 – 15 minute de plimbat aiurea carutul prin magazin, inspiratia e tot afara pe undeva, si raman cu aceleasi 3 produse. Sunt bune. Am timp sa mananc ceva nou cand merg la restaurant doar. Mici. Salut!

“Conductorii de metrou sunt in pericol. Statul francez doreste solutionarea crizei prin concedierea lor si instalarea unor roboti de milioane de euro in schimb. Solutia se vrea a fi de lunga durata. Drept urmare, greve intense sunt preconizate a avea loc in perioada imediat urmatoare. Romanticii vor fi nevoiti sa circule pe jos sau cu bicicletele in tot acest timp. Presedintele este ingrijorat de faptul ca acestia ar putea sa slabeasca, lucru ce ar putea duce tara in categoria celor de gradul 6. Starea de alerta generala va fi instaurata pe tot teritoriul Frantei. Cetatenii vor fi nevoiti sa nu paraseasca locuintele si sa manance cat mai multe dulciuri cu putinta.”

O linie de metrou din Paris nu mai foloseste conductori. Merge asa de capul lui. Cum s-ar zice in romana, este automat. Ce se va intampla atunci cand pe toate liniile se va intampla acest lucru? Nu stiu, mai sunt ceva ani pana atunci. Am comunicatul de presa pregatit oricum. Salut!

Ce de sex-shopuri! Stau toate intr-un loc, ingramadite langa Moulin Rouge. In alta parte daca ar fi fost amplasate nu ar mai fi fost celebre. Muzeu erotic, mall erotic, metrou erotic. Zona este plina de pasari deci. Ah, au si castane coapte. Nu am venit degeaba pe aici. Trebuie sa scapam de sexualitatea apasatoare de pe strada. Mai si ploua afara. Acum s-a gasit? Sa-mi ude bunatate de camera? Pub francez, restaurant francez, pub francez. Nu, nu, astea sunt nasoale, nu te poti intelege cu lumea dinauntru. Uite unul irlandez, astea-s ‘cool’ rau. Sigur au butoaie de lemn pe care sa stai si irlandezi celebrii, in ale berii.

Intram. Totul e rosu inauntru. Hmm, or fi gay irlandezii astia. Peretii sunt acoperiti de catifea rosie si tablouri goale. Nu scapam nici aici de fetele despuiate. Nici afara nu putem iesi, asta e, ramanem. Muzica irlandeza lipseste si ea. De ce ai pune chill-out intr-un pub? Sau poate nici chill-out nu e. Daca e vreo balada erotica? Aiurea, hai sa mergem, am stat destul.

Cat pe-aci sa fiu lovit de o pasare nocturna. Astea nu vad noaptea? Unde se cred? Cum ar fi sa ma feresc de pasari si pe intuneric? Strazile Parisului sunt pustii. Suntem doar noi 3, plimbandu-ne aiurea. A da, si pasarea aia. Stai! Uite un om! Ce vrea de la noi de striga asa? Ah, s-a prins ca nu suntem francezi, ne lasa in pace. Ce bine!

Ne indreptam spre turn. Niste oameni stau la intrarea in parc. Poshtesc ceva, sau poate trag un fum. Treaba lor. Nu am timp sa ii bag si pe ei in seama. Ah si cat zgomot. Asa multa lume e noaptea afara? Nu mai bine se uita la turn ziua, ca sa il vada mai bine? Oameni nebuni. Noi oare ce cautam aici? Ia uite mah, ce de pitipoance. Eu cu geaca de iarna, ele in fustita. Ti-ale dreacu’

Plecam spre metrou. Intram si iesim. Asa e la metrou. “Vorbiti engleza?”, le intreb eu pe 2 fete ce citesc o harta. “Yes of course, we’re British.” Le-am nimerit. Ne-au indreptat spre un pub scotian. Daca si astia sunt ca irlandezii aia gay noi plecam. Toata lumea canta, danseaza, vorbeste tare. Nu par zgarciti. Da, e fain aici. Au si concurs de golf intre puburi. Faina ideea, dar golf? Ceva mai “feminin” nu puteau gasi 2 proprietari de puburi, fiecare la 1.90 si 110 kg? Lumea continua sa se distreze, tablourile cu scotieni de pe pereti parca prind viata. Ne simtim scotieni, nici decum francezi. Mare diferenta.

Hai ca sunt obosit. Mi-a ajuns o jumatate de zi de plimbat si gandit. Mai las si pe maine. Nu vreau sa epuizez toate gandurile intr-o seara. Salut!

Dulciurile sunt “viata” mea. Nu le suport. N-am probleme ca ingrasa sau ca nu sunt sanatoase. Nu le suport eu asa din principiu. E principiul meu deci fac ce vreau cu el. De multe ori se intampla sa fiu intrebat ce vreau la desert. “Branza, orice, doar sa aiba sare!”, ar fi raspunsul meu.

Multi sunt obisnuiti sa rontaie la bomboane toata ziua. Mai vezi cate unul, in special cate una, care desarta basculante de bombonele in cavitatea bucala in timp ce topaie pe strazile orasului. Ei bine, eu prefer sa rontai la masline. Ca sunt sarate de imi fac gura punga, asta e. De aia am apa cu mine. Nu mi-as putea stinge setea daca as inhala o punga intreaga de M&M de exemplu.

Alte prostii as numi rontaielile, in special biscuitii. Bah astia nu au nici un gust. Sunt facuti la misto cred. Molfai la ei din greu, ti-i ascunzi printre dinti, printre masele, si doar vreo 50% ajung in stomac. N-au absolut nicio idee cu lumea gastronomiei. Daca as lua un burete de baie nou, adica nu folosit, si as mesteca la el vreo ora, as ajunge la parerea ca la fel este si cu biscuitele. Sunt frati de sange. Au aceeasi origine, aceeasi compozitie.

Ciocolata este pe primul loc in lume printre dulciuri cred. Uneori mai sug si eu cate-o bucatica din aia mica, dar trebuie sa recunosc, imi ia vreo 3-4 minute sa o termin. Pur si simplu nu o pot inghiti asa aiurea, deci ma chinui sa o topesc. Problema cu ciocolata apare atunci cand gasesti toate prostiile prin ea. Alune, migdale, struguri, rosii, slana. De ce ai face d-astea? Imi plac mult alunele, imi place uneori si ciocolata, dar de ce le-as combina? Mai o fur uneori cand nu vad alunele si ma trezesc cu ele intre dinti, gata gata sa mi-i sparga.

De prajituri nu mai zic. Le gasesc de obicei pe la evenimente, aniversari, petreceri. Cel mai simplu e sa bagi in tine la greu aperitive, si sa eviti cat mai frumos cu putinta desertul. “O prajitura domnule?” “Nuuu, am mancat prea multe sandvisuri, poate mai tarziu.” Adica niciodata. “Dar ce bine arata!”, ii spui ca sa se simta bine. Arata ca dreacu de fapt. Cum tortul e cam greu de refuzat, ca na, s-a chinuit fata sa faca rost de el, trebuie luat cu demnitate si scapat de el cu mandrie. Se gaseste vreo pitipoanca prin zona, innebunita dupa frisca si ciocolata. Te mai bagi in seama cu fetele in felul asta.

Acum imi dau seama de unde mi se trage. Am inceput de mic razboiul impotriva lor. Spun unii ca in timp de maturizezi si iti inchei “luptele” din copilarie. Neah! As declansa un razboi al dulciurilor daca mi-ar sta in putinta. Salut!

Sa ii spunem Cuicui. Poate fi o ea sau un el. Nu prea conteaza lucrul acesta. Conteaza ca acest Cuicui este angajat intr-o companie sau pur si simplu e un prieten. Are el rolul asta de prieten al cuiva. Ca face un pariu, ca primeste un nou proiect, ceva este pe cale sa ii schimbe restul vietii. Suntem siguri de asta de la primul fir de par pe care il atinge. Ati prins ideea?

Cuicui asta poate pleca unde departe sau isi poate petrece tot timpul in barul din fata blocului. Nu prea conteaza asta. Oriunde ar fi, el este cel mai tare. Merge cu mistouri de cocalar, cu impresii de businessman dubios si plin de el, cu aere de bagaboanta cu nasul pe sus. In tot acest timp, el se prinde cum merg lucrurile. Stie care e faza, care e spilul. Ba chiar se si indragosteste de careva, aceea fiind de fapt persoana opusa lui ca mod de viata, gandire, actiune. Cea cu care se cearta mai mereu. Ea/el afla mai incolo ca acest Cuicui avea alt plan la inceput. Aici intervin lacrimile, supararea, si gata. Se termina tot. Nu ii mai vorbeste pentru inca vreo 10 minute. Probabil deja stiti cum merge treaba nu?

Apare o perioada in care toti sunt tristi si suparati pe Cuicui. Totul merge foarte bine, dar Cuicui nu mai e acolo. La un moment dat, totul incepe sa se darame. Atunci apare Cuicui si salveaza situatia, ii face pe oameni sa se imbratiseze (de ce oare nu stiu), iar el se combina cu sexul opus la sfarsit. Persoana aia cu care se certa mai tot timpul. El e eroul. El e punctul de la 11 metri. Ati inteles de fapt care e problema nu?

Astea sunt filmele “clasice”. Dibuiesti actiunea si finalul inca din primele 5 minute, dar merita sa te uiti la ele ca sa le poti spune celorlalti celebra fraza: “Ti-am zis eu ca asa face asta?” De parca nu toti suntem destepti! Noroc!

Am ajuns la alt hostel. O fi hostel? Francezii astia dau gresit aceasta denumire unui astfel de loc. Pe unde am umblat eu, hostelurile aveau alte facilitati, cum ar fi: camere de 1 – 16 persoane cu dulapior cu lacat/cod pentru fiecare persoana, capacitate de 30 – 50 de persoane, living cu televizor si canapele unde sa iti pierzi vremea seara cu tineri din cel putin 3 – 4 tari, wireless, un mini-bar, tot felul de harti, staff prietenos, voie buna.

In ultimele 3 “hosteluri” din Paris in care am stat am descoperit cu totul alte lucruri: camere de 1 – 4 persoane fara dulapior incuiat (se merge pe incredere), capacitate de 300 – 400 de persoane, fara living, wireless pe bani sau doar la receptie, oameni dubiosi, un tonomat de apa plata si Snickers, atmosfera de gheata. Hoteluri in toata regula, dupa parerea mea. Probabil platesc mai putine taxe daca isi dau numele de hostel.

La fel se intampla si in Romania cu pensiunile de 6 etaje, piscina, restaurant, parcare, heliport. Nici alea nu sunt hoteluri, ci niste simple pensiuni. E mai ieftin asa. Ia vedeti poate e mai ieftin un hostel decat o pensiune! Impanziti tara de hosteluri, ca pensiuni avem destule. Salut!