Unii abia asteapta concediul ca sa plece in strainatate, sa uite de lei si de frunze furate. Eu abia astept sa ajung in Romania, sa imi petrec urmatoarele 2 saptamani in gradina, alaturi de prieteni, prietena si familie.

Nu o sa fie un concediu de stat si lenevit la soare, ci o sa fie o continua calatorie. Aterizez in Cluj, merg in Campia Turzii si prin imprejurimi, apoi prin Sighisoara (poate si Sibiu), dupa care prin Brasov, apoi pe acasa prin Sinaia. Urmeaza Bucurestiul, iar apoi o tura prin Oltenia, posibil Parang si alte parti. Vedem, planificam si pe loc.

Na, ma duc sa fac rucsacul, un dus rapid si sa pun ceasul la 5 am. Ne auzim!

In metrou. Intr-una din statii intra un tip si o tipa, imbracati de club. Ea avea un decolteu inspirat, o tunsoare remarcabila, o fustita facuta parca pentru fetitele de 10 ani, iar el purta costum. Simplu. Erau eleganti, tres chic, faceau o impresie buna … pana cand …

… ea a inceput sa i se adreseze lui cu buzele tuguiate si ochii mici de chinezoaica taind la ceapa, in timp ce mana-i flutura parul de parca era calare pe Black Beauty si galopa de zor.

El nu facea nimic special, doar ca se amuza de fiecare data cand ea scotea cate un cuvant, indiferent ca ii vorbea de piersici coapte si flori de tei sau de mirosul proaspat din metrou.

E un trend asta cu ochii, buzele si parul. Un trend care te ajuta usor sa iti dai seama ce ai in fata/sub tine. Un trend care te ajuta sa faci o alegere corecta in mai putin de o clipire de ochi/suierat de buze/adiere de plete.

Lasati prostiile si nu mai “pozati” urban.

Din scurta calatorie in Amsterdam desigur:

Exista mai multe biciclete decat oameni.

Bicicletele au prioritate in fata masinilor. Ai dat peste un biciclist cu masina, ai dat cu paru-n dud.

Exista un pod de sub care iese cate un ecologist (prindeti aluzia) sa iti vanda cate o bicicleta, pentru a-si imbogati gradina cu plante.

Tinerii amsterditi au jocul lor nocturn, care consta in aruncarea cat mai departe a bicicletelor in canal. De preferat nu a lor. Desi se mai intampla.

Fiecare canal este format din 3 straturi: apa, biciclete si namol.

Primaria din Amsterdam colecteaza la sfarsitul fiecarei luni bicicletele din apa, le duce in afara orasului, le repara, dupa care le vinde la loc.

Ai sanse mari sa te faci cu o bicicleta daca ai incredere in tine cand urli la unul de pe strada: “Hey, that’s my bike!”. S-ar putea sa o ia la fuga.

Exista biciclete cu 2 roti, cu 4, cu 6, cu 8. Exista biciclete si fara roti probabil.

Exista parcari pe 3 etaje pentru biciclete. Sau mai multe.

Poti merge in Red District pe bicicleta daca vrei. O parchezi la intrare.

Ai mai multe sanse sa te loveasca o bicicleta decat o masina.

Femeile poarta fuste scurte pe bicicleta. Ca fapt divers.

Si tocuri.

P.S. Cateva facts le-am aflat in timpul turului de la New Europe Tours.

Azi lucrez de acasa, din sufragerie. Racoare, muzica buna, liniste.

Zgomotul ca de razboi m-a scos pe balcon acum 10 minute. Primul set de avioane m-a intors inapoi in casa. Sa iau camera de fotografiat.

Or fi ajuns mai greu din America? Este astazi 4 iulie si m-am intors in timp? E vreo sarbatoare in Franta?

Update: Si o sesiune de elicoptere

Un tip de pe o lista interna a fost de fata cand s-a intamplat incidentul acesta si ne-a povestit cum s-au desfasurat lucrurile.

Am inteles ca cei de fata au sunat la 112, au anuntat accidentul, adresa, dar au fost intrebati unde este exact Splaiul Independentei 290. Nici dupa ce acestia au zis de caminele P10 – P11 si Maxx, dispecera nu a incetat sa ceara informatii mai exacte.

Oamenii aia puteau sa moara acolo si ea vroia sa stie unde se afla copacul care i-a lovit? De ce e treaba ei unde este Splaiul 290? Se suie in masina si baga viteza? Nu soferul face chestia asta, de indata ce primeste adresa? Sunt sigur ca acei soferi stiu Bucurestiul pe de rost, si chiar daca nu, au GPS in dotare.

Desigur ar fi bine ca si ea sa aiba o idee unde e nevoie de ajutor, ca sa ofere ambulantei informatii cat mai exacte, dar daca nu stii nici macar zonele mari, pai lasa postul altuia. Mergi si fa altceva. Lasa un taximetrist in locul tau, ca ala stie si unde se joaca soarecele de-a v-ati ascunselea cu prietenii lui.

Important e ca cei doi tineri au scapat, dar sunt de parere ca ar trebui oameni competenti de a caror implicare depinde viata altora. Nu poti sa-ti bati joc si sa crosetezi sudoku la locul de munca. Ia o harta si citeste-o cap coada de n ori.

Later edit: Cum nu pot verifica adevarul celor de mai sus, considerati argumentele general valabile, si nu doar din prisma acestei intamplari. Nu vreau sa dau vina pe cineva anume fara rost.

Campionatul mondial a inceput, iar eu am ajuns la o concluzie destul de logica din punctul meu de vedere: Daca vad meciul alaturi de suporteri ai oricarei echipe de pe teren, intr-o atmosfera ideala, niciuna nu va castiga. Cum de ce?

Uruguay – Franta l-am vazut alaturi de 6 francezi intr-o curte. Canapeaua era pe iarba, plasma era scoasa afara, gratarul sfaraia carnita de vita indragostita. 0 – 0

Anglia – America l-am vazut intr-un nou pub englezesc din piata Trocadero. Chelneritele erau machiate in culorile Angliei, majoritatea spectatorilor erau americani si se relaxau cu burgerul in fata. 1 – 1

Italia – Paraguay l-am vazut cu colegul de camera, italianul, in sufragerie. Am anulat pizza in ultimul moment si am savurat ceva Cordon Bleu. Cred ca de aia. 1 – 1

Vreti sa faca egal Brazilia cu Coreea de Nord? Ma opresc intr-un restaurant soricesc si stau la meci. Sau poate o chem pe ea sa il vedem impreuna

Va fi un meci interesant

Hai Anglia!

Sa ne jucam putin in photoshop si in timpul campionatului, nu?

Hai Romania

Pamflet desigur!

Chiar daca Franta a castigat de cateva ori in fata Angliei, fie in lupta dreapta si corecta, fie in fotbal, iata cateva motive pentru care romanticii nu ar putea castiga un eventual razboi cu insularii:

Un tricou marimea L in Franta este egal cu acelasi tricou marimea S in Anglia.
Se compara Francois cu John la talie?

Micul dejun frantuzesc consta in croissant, lapte si gem. Englezii servesc fasole, sunca, oua si carnati.
Pai cum sa se prezinte ei pe campul de lupta cu un corn si un pahar de lapte in stomac? N-ar putea nicidecum sa ridice sabia; poate doar sa fluiere ceva in bataia vantului.

O duminica relaxanta inseamna pentru francezi statul degeaba la o masa pe trotuar si privitul la lume, spre deosebire de englezi, care nu ar pierde vremea aiurea incurcandu-i pe pietonii. Ei ar sta eventual in pub, in picioare.
Un soldat care sta mai mult jos decat sus are cele mai mari sanse sa zambeasca unei sageti in viteza.

Cu 4 euro mananci in Anglia ditai friptura de vitel cu mazare, piure si salata. In Franta cu 9 euro mananci o rata apucata cu 2 frunze de trifoi.
Deci cu acelasi buget, Anglia ar forma o armata de 2 ori mai mare decat Franta si nu s-ar apuca sa impuste ratele din lacuri si ogoare, cum ar face francezii ca sa nu flamanzeasca pe drum spre batalie.

Intr-adevar limba frantuzeasca e armonioasa, invaluita de petale de trandafir si roua proaspata, dar parca altfel suna un “Chaaarge!” spus cu pasiune.

Ca tot a fost 1 iunie, am strans de prin calatoriile mele cateva poze facute copiilor. Nu sunt ele neaparat cele mai reusite, dar fiecare poate atrage macar un mic zambet.

Ei au cele mai expresive fete in poze, dar cu totii stim ca nu e usor sa ii prinzi in cele mai bune momente. Mai ales daca nu ii cunosti. Ca plang, ca rad, ca sunt curiosi, ca sunt nervosi, ca se joaca, ca se bat, ca se murdaresc, ca danseaza, ca se stramba la tine, toate aceste stari merita surprinse si puse la loc sigur intr-un album.

Sfat pentru parinti: Daca cineva face poze copilului vostru, nu inseamna ca e pedofil. Decat sa il luati la bataie, mai bine ii dati adresa de email si il rugati sa va trimita fotografiile. S-ar putea sa fie foarte bune

P.S. Iata-l si baietelul din Bruxelles, Manneken Pis. Tot copil e si el.