Dupa cum v-ati prins din titlu, m-am mutat. Am stat un an de zile singur intr-o garsoniera si acum am decis ca e timpul sa fac o mica schimbare. Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, dar uneori mai simti nevoia sa vorbesti cu oamenii fata in fata si nu doar pe skype. O sa ii duc dorul vreo 2-3 zile, dar o sa imi treaca repede.
M-am mutat in zona La Defense, intr-un apartament cu 5 camere. Mai locuiesc aici un francez, un italian si o frantuzoaica. Toti lucreaza, toti sunt tineri, toti par a fi de treaba. E totul ok momentan
Singura chestie care nu e cea mai potrivita pentru simturile mele fine e ca stau putin mai departe de munca, gen in celalalt capat al Parisului. De maine trebuie sa ma apuc sa cronometrez si sa caut cele mai rapide variante sa ajung la birou. Chiar tin la trezirea deloc matinala.
Nu mai stau singur, dar tot pot sa va primesc pe la mine. Camera este destul de mare, sufrageria e si mai mare, asa ca daca veniti pe aici si am loc, va primesc cu placere. Daca nu inchiriez garsoniera veche zilele urmatoare, puteti sta acolo pana la sfarsitul lunii. Nici Andreea Marin nu detine in chirie 2 imobile in Paris.
Cam atat pentru moment ca vreau sa testez cele 2 saltele pe care le am in pat. Am impresia ca maine una din ele o sa dispara, asa ca vreau sa ma bucur cat mai mult de ele
In weekend merg sa vad o noua garsoniera. Nu vreau neaparat sa ma mut de unde stau, dar daca dau de una mai buna si mai centrala, de ce nu. Singura problema a proprietarului e ca este francez si s-ar putea sa nu se inteleaga asa bine cu mine. Nu-i problema. Nu tin neaparat sa ne intelegem. Are si soare pe balcon garsoniera.
Vorbeam zilele trecute cu o bastinasa frantuzoaica din Ungaria despre peste. Ca nu-i place, ca pute, ca de ce se vinde pestele in piata? Am trecut si eu prin Ungaria dar nu cred sa fi vazut peste vanzandu-se in cinema, in librarie sau prin farmacii. Ah, si nu ii place nici carnea de pui, ca nu ingrasa.
V-am spus ca am fost cu barca pe Sena? Nu cred. Am fost chiar cand se-ndoia ziua-n doua, asa ca am prins si lumina si-ntuneric. Cand se intuneca, e ok. Nu e extraordinar, dar parca arata mai frumos toate cladirile, toti oamenii, toata natura. Pe lumina, e cam ghei. Iti fac oamenii cu mana de parca ai pleca la razboi. Are si cateva parti bune, dar poate vi le zic alta data. Sau cautati pe Google.
Nu stiu daca ati mancat curcan umplut cu branza si sos de rosii, dar trebuie sa va anunt ca e cea mai buna si ieftina chestie frantuzeasca pe care am gasit-o pana acum. Sa va spun reteta: se ia un curcan, se taie felii, se baga in el branza si sos de rosii si se pune la prajit in faina cu ou. Nu are cum sa nu va iasa.
Statea singura, pazita de acele usi marete. Statea singura, pe scarile reci stropite de picaturile de ploaie ce isi facusera loc printre crengile uscate. Statea singura, stiind ca privirile turistilor o cauta.
Statea singura, dar totusi nu era. Era in lumea acelor pagini, o lume doar a ei, o lume in care nu era singura.
Eram in tren, ascultam un colind la casti si ghici cine se aseaza in fata mea? [Hrusca] Ma gandesc eu cum sa ma bag in seama fara sa par un fan disperat… si imi vine in cap numele lui mic – Stefan!
Il caut pe Facebook, ii recunosc poza, ii umblu pe profil pe acolo si vad ca-i place… ghici ce frate? Iarna.
Ce fac? Soptesc “Ba, ce-as vrea sa ninga, sa fiu si eu in trend pe twitter!”, dar fix cat sa ma auda.
Ba, si ghici ce face frate? Scoate chitara din punga, ia o gura de ler si incepe sa cante. Se porneste ninsoarea. Imi explica ce e ala un ler, ma invita sa cant cu el, ne imprietenim si pe Facebook, foarte tare frate!
Cu ocazia zilei de 8 martie si a implinirii a 100 de ani de cand se sarbatoreste Ziua Femeii la nivel international, doresc tuturor doamnelor si domnisoarelor muuuuuuulta ciocolata de tot felul.
Si La Multi Ani, desigur
P.S. Pozele sunt facute la muzeul de ciocolata din Bruxelles. Povestea lui va urma
Ati vazut vreodata un apus iesit din comun sau o dimineata cu soare si ceata in acelasi timp, si v-a parut rau ca nu ati avut aparatul de fotografiat cu voi?
S-a intamplat sa treceti pe langa un grup de muzicanti stradali care faceau oamenii sa uite de orice grija in acel moment si v-ar fi placut sa surprindeti intr-o fotografie notele muzicale ce ii invaluiau pe artisti?
Ati ajuns fara sa vreti in mijlocul unei fanfare sau ati trecut pe langa un grup de actori ce isi repetau piesa, si ati fi vrut sa le imortalizati trasaturile si dinamismul miscarilor din acea secunda?
Sunt atatea lucruri frumoase pe care le poti asterne pe o coala de hartie, despre care sa le povestesti prietenilor, familiei, colegilor, care sa iti ofere o amintire frumoasa atunci cand ai nevoie de asa ceva. Ar fi pacat sa dai cu piciorul unei astfel de ocazii, doar pentru ca nu ai camera pregatita.
Din astfel de motive incerc sa am mereu aparatul de fotografiat cu mine in calatoriile mele. Daca ajung mai tarziu la o intalnire, nu va speriati, sunt bateriile la incarcat. Daca ma chemati noaptea sa facem poze si nu zic “Da” din prima, intrebati-ma daca am trepiedul la mine si daca mai e spatiu pe card. Daca ratez un eveniment, nu inseamna ca nu am vrut sa vin, ci poate nu am vrut sa vin singur.