Piatra din Malaezia

In cadrul evenimentului de zilele trecute am fost intr-o seara la un restaurant sa mancam. Pe langa alte persoane, am stat la masa alaturi de 3 studenti din Malaezia, fiecare pe la vreo 22 de ani. Erau destul de rezervati la vorba, asa ca m-am gandit eu sa incep conversatia.

Si m-am gandit, si m-am gandit, pana am vazut ca doi dintre ei aveau in fata farfuriei cate o pietricica rosie. Hopa! Stai ca o fi vreo traditie religioasa asta. Sa-i intreb, sa nu-i intreb? O fi nepoliticos, s-or rusina, incalc vreo lege nescrisa?

Am trecut peste toate gandurile si l-am intrebat pe unul din ei (toata conversatia a fost in engleza):
Eu: Nu te supara, ce reprezinta piatra aceasta?
El: ^&^&#@$# (nu am inteles nimic din cauza accentului, dar am crezut ca nu vrea sa zica si se codeste sa raspunda)
Eu: Este vreo traditie, face partea din cultura voastra? Daca nu poti sa spui, nu e nicio problema, inteleg.
El: Sunt vegetarian.
Eu: Am inteles. Si asa va puneti voi pe masa?
El: Nu, mi-a pus-o ospatarul sa stie ce sa imi serveasca. Uite, si ceilalti au. E un bol intreg pe bar.

Mda, ce ti-e si cand insisti sa descoperi alte culturi misterioase.

Ingredientele din China

Stateam la coada la o cafenea sa imi cumpar o felie de pizza. In fata mea era un chinez mic, cu ochii alungiti, tanar de felul lui. Desi suntem in Paris, si el si vanzatoarea vorbeau o engleza ok:
El: O felie de pizza va rog.
Ea: De care?
El: Nu stiu.
Ea: Avem cu pui, cu legume sau cu branza.
El: Nu cunosc diferenta dintre ele.
Ea: …

Am impresia ca i-a dat una random, dar sa nu intelegi diferenta dintre o pizza cu pui, una cu legume si una cu branza? Sunt constient ca poate nu au pizza in tara lor, dar putea sa faca o legatura cu orezul cu pui, cu legume sau cu branza. Sau poate scap eu ceva?

Gesturile unui om oarecare

Eram in metrou, stateam jos pe locurile care se pot ridica atunci cand este aglomerat. Nu era. Langa mine, o femeie la 40 de ani, de culoare, parea stanjenita de faptul ca eu stau jos si ea nu. Am impresia ca simtea nevoia sa imi arate ca nu e loc si ca ar trebui sa ma ridic, desi spatiu era destul in jurul meu. Si-a pus mana in sold, mai mai sa-mi scoata ochiul cu cotul, s-a aplecat intr-o parte, sa-mi mute nasul cu soldul, si-a ridicat piciorul sa-mi inlature genunchiul din picior si alte gesturi de mare doamna.

Le-am cam evitat pe toate, ca un Neo ce sunt, dar mi-a lasat o impresie de proasta crestere si nesimtire inferioara rasei umane. Sper sa-i vina o usa-n cap zilele astea.

 

De la salonul aviatic din Paris, desigur

Ce zi nebuna am avut ieri! Luati o gura de aer proteic sa va tina pana la sfarsitul articolului si fiti atenti aici.

Dis-de-dimineata, cu noapte-n cap adica, ma trezesc tremurand ca un pusti in prima lui noapte de razboi cu o fiinta de sex opus. Numai ca mie mi-era frig. Ma uit in sus si vad un turture atarnand de lustra. Injur in gand ca un om politicos ce sunt si-mi dau seama ca e doar vina mea. Eu mi-am setat alarma pe aer rece / gheata, in caz ca nu ma trezesc dupa primele 20 de sonerii. Bine-am facut, ca altfel as fi pierdut workshopul la care fusesem invitat zilele trecute.

Ma imbrac in viteza, mananc rapid doua oua ochiuri cu branza, asa ca pe vremuri – old schoool, setez un ‘out of office’ la casa, in caz ca ma suna / bate la usa cineva (apropo, lasati-mi un mesaj daca aveti treaba cu mine, ca am in teste aparatura asta ) si fug spre gara cu taxi-ul. Cand sa cobor insa, de parca nu eram deja in intarziere, imi spune soferul ca am depasit suma pe care o aveam in contul pentru transportul in comun. Il injur in gand (din nou) si ii dau un picior in cauciucul din partea dreapta – fata, ca asa am vazut eu in filme ca se face atunci cand te superi. Taximetristul ma intreaba daca sunt nebun, eu ii zic ca nu, dupa care il rog sa-mi faca poza mai repede, ca sa imi pot reincarca, contul si sa ma lase sa plec, ca ma grabesc.

Cu ocazia asta mi-am rezolvat si taxa de transport, asa ca am plecat multumit spre peron. Am scos limba la aparatul de citit, m-a aprobat, dupa care m-am urcat in tren. 9:59, la fix am ajuns. Nu va povestesc drumul cu trenul pentru ca nu a fost nimic special. Aceleasi pitipoance care mergeau la shopping, aceleasi filme difuzate pe toti peretii, inclusiv pe tavan, ca eram in vagonul International Imax, aceeasi muzica sinistra, care parca mai rau iti aminteste ca esti sub pamant decat sa te linisteasca. Oare ce dobitoco-filizofist o fi fost platit sa faca playlist-ul asta?

Dar sa nu ne mai lungim cu vorba, ca vorba scurta, bogatia omului. La 10:55 am ajuns la destinatie, in statia St Pancras din Londra. Probabil om fi prins o panza freatica mai de treaba si am economisit 10 minute si cine stie cat % carbon. Nu trebuie eu sa stiu, sa stie bucatarii aia care amesteca pamantul toata ziua.

Workshop-ul a decurs foarte bine. Am vorbit despre alegerea inteligenta a pomilor care sa gazduiasca hot spoturi wireless. Am pus accentul pe tipuri de pamant, pe modul de distributie al semnalului si nu in ultimul rand pe ajutorul pe care aceasta tehnologie o ofera copacului, pastrandu-l verde 90% din an si prelungindu-i viata. Participantii au fost foarte activi, chiar daca majoritatea participau pentru prima data la un workshop tinut pe ramurile unui copac. Probabil daca il tineam intr-un spatiu inchis nu aveam asa mare reusita. Ca si concluzie, “Copacelul fierbinte” a fost un eveniment de succes. Urmatorul il tin pe 20 iunie in Berlin; va recomand sa va inscrieti din timp daca sunteti interesati, locurile se ocupa destul de repede.

Pe drum spre Romania am facut o fapta buna insa. Ca sa vezi, mai facem si din astea. Tocmai postasem un articol despre un nou telefon pe care l-am avut in teste luna trecuta, modelul Eau 3000 de la Siemens, in care povesteam cum am reusit sa il incarc de la cismeaua din parc atunci cand am ramas fara baterie. Un telefon bun si inteligent, singurul minus fiind ca ai nevoie de un prosop la tine daca il folosesti pentru prima oara sau daca e caldura mare si ies rusoaicele la plimbare.

Iar am deviat. Si cum moderam eu comentariile, am dat de unul, Crevetele Spumos, care ma injura ca pe vremea lui Meme. I-am dat “mark as hater”, cum fac de obicei, si minunea s-a intamplat: primesc mail de la Protectia Blogurilor ca userul Crevetele Spumos a adunat 50 de MAH-ul (mark as hater) si a fost “trimis” in inchisoarea digitala dedicata special lor. Pe orice aparat electronic va pune mana acesta se va bloca instant pentru el. Buna inventie si asta. Nu-i asa ma Crevete?

Pe dupa-amiaza am fost la o expozitie faina in care am avut ocazia sa vad masini vechi, din alea de ne poluau tineretea, care fusesera acaparate de plante. Frumoasa comparatie cu faptul ca acum folosim doar ingrediente naturale, gen apa si polen pentru a ne pune masinile in miscare. Frumos. Aveti mai jos si niste poze; va recomand sa mergeti.

 

Seara nu a fost speciala, dar o mentionez pentru ca mi-am adus aminte ca acum 3 ani majoritatea oamenilor inca lucrau pentru companii, pe cand acum munca axata pe proiecte a schimbat complet vietile tuturor. Am prieteni care lucreaza lunar si pentru 50 de companii. Usor usor vom ajunge cu totii sa ne bucuram la maxim de munca ce-o avem. Usor usor.

Si daca ati ajuns pana aici, intrebarea serii din cadrul concursului “Ori castigi, ori nu” este: “Cum crezi ca ar fi fost lumea acum daca in urma cu 20 de ani companiile si marile institutii nu ar fi inceput demersurile spre o lume mai verde si durabila, asa cum o avem acum?” Cam filizofica intrebarea stiu, dar hai sa va aud. Cel mai bun raspuns primeste un premiu vintage, un cupon de 90% reducere pentru o zi la spa.

O zi nebuna, dar frumoasa! E timpul sa ma retrag in hamacul meu, maine e o noua zi plina de bunatati. O seara faina!

P.S. Articolul l-am scris pentru a participa la concursul organizat de Booby Voicu. Sa am succes zic

Weekend tripurile, sau excursiile de weekend – vorba englezului, sunt preferatele mele. Si ale voastre, sunt sigur. La ce sa stai in Bucuresti sa lesini de caldura cand poti merge sa vizitezi ceva frumos? Si gratis.

V-am atras atentia cu “gratis” asta nu? Dar nu e asa simplu. Excursia este gratis decat daca stii sa te distrezi, daca vrei sa iti dezmortesti MS-DOS-ul, daca vrei sa descoperi sau sa revezi o bucatica din a noastra Romanie.

Fara a mai bate campii precum Hagi, iata despre ce este vorba:

• Ia-ti cu tine 2 – 3 prieteni
• Urca-te in masina sau in tren
• Baga-ti in memorie orasul Alba Iulia
• Intra in concursul organizat de bloggeri
• Distreaza-te, alearga, fa poze, respira cultura
• Gaseste comoara din cetate si castiga 100 de euro
• Mai da o tura prin oras
• Dormi
• Joaca-te din nou daca mai ai chef
• Stai la o terasa, vezi un muzeu
• Intoarce-te de unde ai plecat. Moca
• Later edit: Mergi inapoi in Alba, participa la finala si poti castiga 5000 de euro, adica 50 de excursii gratuite

Totul gratis, dupa cum am spus. Daca te-ai dus si te-ai jucat, lasa-mi un comentariu, sa stiu ca nu am scris articolul asta degeaba

Distractie placuta!

Cei care imi cititi blogul stiti ca ma plimb destul de des, chiar daca nu scriu atat de mult despre asta. Pentru cei care sunteti noi pe aici, va spun eu ca imi place sa calatoresc in timpul liber. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care si muncesc doar.

In ultimele luni am calatorit destul de mult in interes de serviciu, atat cu trenul, cat si cu avionul. De cele mai multe ori a trebuit sa iau taxiul odata ajuns fie la destinatie, fie inapoi in Paris. In interes personal ma limitez la transportul in comun de cele mai multe ori

Daca e sa facem o comparatie intre taxiurile din garile / aeroporturile din Franta si Romania si taxiurile care te asteapta la iesirile lor am putea spune ca:

In Paris

Pe aeroporturi
Atat pe CDG, ca si pe Orly (aici am gasit si o exceptie, dar despre asta alta data) exista un serviciu impecabil de taximetrie. Nu trebuie decat sa urmaresti semnele care iti arata statia de taxi-uri, iar odata ajuns acolo sa astepti linistit la coada. Masinile vin una dupa alta. Exista acolo chiar si o persoana care face pe helpdesk-ul. Il / O poti ruga sa iti trimita un taximetrist care vorbeste engleza, sau poate vrei un Mercedes in cazul in care mergi la o intalnire importanta (fara nicio suprataxa), sau poate vrei sa primesti o masina care accepta plata cu cardul. O groaza de optiuni, toate la acelasi pret, la aceeasi calitate, totul foarte organizat.

In gari
De cele mai multe ori garile sunt asociate cu locuri “rele”, dar in Paris (si cel mai probabil si in alte orase mari) e chiar ok sa iei taxiul odata ajuns in gara. Urmaresti aceleasi semne ca in aeroport si ajungi la o coada organizata unde astepti sa iti vina randul sa iei o masina. Nu ai la dispozitie un helpdesk, dar primesti taxi-uri “legale”, care apartin orasului. Totul merge ca pe roate.

In Bucuresti

Pe aeroporturi
De pe Otopeni poti lua doar taxi-urile scumpe, intr-un mod civilizat de altfel, sau cele ieftine care au adus o alta persoana la aeroport. De acolo prefer sa iau autobuzul expres, asa ca nu pot spune prea multe despre asta. Plus ca atunci cand vin in Romania de obicei aleg low costul, deci merg pe Baneasa unde este insa alta poveste. Acolo te asteapta o turma de taximetristi care au urmat facultatea in regim DTISM (Da Teapa In Stil Mare). Majoritatea tarifelor practicate de ei pleaca de la 3.5 RON si se duc undeva in sus, in functie de nationalitatea omului. Daca vrei sa prinzi pe unul ok ori te uiti cu atentie pe toate usile, poate poate a venit vreunul cu o persoana la aeroport si are tarifuri normale, sau te duci pana in prima intersectie. Tare curios sunt cat de idiot poate sa fie ala care permite acest lucru sa se intample intr-un aeroport international. Nu sunt primul care scrie despre asta, dar e o mare idiotenie sa iti intampini turistii cu o turma de tepari.

In gari
In Gara de Nord de exemplu e si mai grav decat pe Baneasa. Gasesti si masini ok, dar si cele cu preturile umflate sunt in numar destul de mare. Partea “buna” e ca se si recomanda atunci cand au pretul mare. Vin si te iau direct de pe peron. Bun filtru, atata timp cat stii de el. Daca ajungi cumva noaptea, mai bine iei unul la suprapret decat sa bantui prin jurul garii aiurea.

Concluzie

Turistii trebuie tratati bine de indata ce s-au dat jos din mijlocul de transport cu care au venit in tara ta. Ei sunt musafirii tai si trebuie intampinati cum se cuvine. Nu cred ca e mare lucru sa organizezi o statie de taxi-uri civilizata la iesirea din fiecare gara / aeroport din Bucuresti / Romania (cel putin in orasele mari pentru inceput). Daca nu faci asta e ca si cum ti-ai invita un prieten la tine si l-ai lasa sa plateasca o taxa la baietii care stau la scara blocului, in loc sa il conduci frumos in apartamentul tau.

Poate invatam sa invatam de la altii.

… de cand nu am mai scris pe blog

• mi-am stricat laptopul
• am fost in Romania
• mi-am reparat laptopul
• m-am intors in Paris
• am fost la picnic
• m-am mutat in apartament nou
• am fost in Toulouse, la sediul Airbus
• mi-am luat bilet pentru Bruxelles
• m-am mutat in birou nou
• am facut shopping in Decathlon
• mi-am luat bilet pentru Istanbul
• am avut o intalnire interesanta cu alte 4 agentii din Europa
• mi-am luat jumatate de bilet pentru Romania
• am fost ‘watcher’ pe twitter
• am fost la un concert
• am facut poza de mai jos
• mi-am facut curaj si timp sa scriu randurile astea

Chiar daca de cele mai multe ori oamenii spun ca sunt enervati de cei care canta in metrou, acestia sunt cei care fac subteranul sa prinda viata si culoare. Mai sunt unii care mai bine ar sta acasa, dar sunt si altii care te fac sa te opresti din drum si sa zambesti pret de cateva minute. Asta am facut si eu ieri.

Ma intoarceam de la vizionarea unui garsoniere, care apropo nu mi-a placut, cand am fost oprit intr-unul din tunelurile metroului de orchestra din imaginea de mai jos. Era o adevarata placere sa ii auzi cantand si sa te minunezi de sunetul produs de undergroundecoul.

Oamenii se opreau, ii ascultau, faceau poze, radeau sau zambeau, le lasau niste banuti, dupa care se duceau in treaba lor. Cam asta am facut si eu

I-am si filmat, ia ascultati-i:

O prietena a mea mi-a aratat zilele trecute o chestie interesanta pe site-ul de la Wizz Air. Eu am folosit pana acum doar varianta in engleza, nu m-am gandit sa ma distrez cu traducerile acestora.

Nu stiu daca au folosit google translate, ungur translate, sau daca un roman s-a gandit ca e normal ca la sex sa ai variantele “Femeie” si “Om”, dar cu siguranta site-ul trebuie revizuit.

Ah, si pentru log out cred ca “ieşire din program” nu este cea mai potrivita traducere, clientii n-au de ce sa iasa din program.

P.S. Serviciile companiei sunt faine insa, zbor cu placere de fiecare data

Zilele trecute am avut treaba undeva in centrul Parisului, intr-o zona cu istorie, frumoasa, dar si scumpa in acelasi timp. Si cum in astfel de locuri se aduna uneori si cele mai dubioase specimene de oameni, mi-a fost dat si mie sa vad un exemplar din aceasta specie care inca nu se afla pe cale de disparitie.

Din metrou am iesit o mica turma de oameni, indreptandu-ne spre usile de iesire, usi care se deschid la o simpla impingere. Smecherul de la metrou era in linia intai, asa ca a avut placerea sa deschida una din ele in propriul stil. Cu piciorul. A izbit-o de parca il facuse ma-sa luptator de wrestling.

Ne-am continuat cu totii drumul spre scarile rulante, fix la timp sa vedem cum statia de metrou isi ia revansa. Luptatorul se aventureaza pe scari si face o schema de le face tuturor dimineata mai amuzanta. Se impiedica de o treapta si se lungeste pe scari izbindu-se de marginile acestora. Nu vezi in fiecare zi un prost din asta.

Am intrat azi dimineata in bucatarie sa imi fac un ceai. In timp ce muiam pliculetul, semi-adormit, unul dintre colegii mei de apartament, un francez, a intrat, mi-a dat cu “Ca va”-ul si s-a indreptat spre chiuveta, nu inainte sa imi arate o pata mare de noroi uscat ce se pozitionase langa usa. Mi-a explicat ca e vina lui, ca a plouat afara si nu si-a dat seama, etc. In timp ce amestecam zaharul i-am plasat si eu un “OK” scurt, ca doar nu cazuse acoperisul pe el. E o pata, o speli si gata.

Atunci romanticul asta incurabil a apucat un burete de vase, din cei 4 care pazesc instalatia, si s-a apucat sa frece pata. Freca cu atata pasiune de parca-l angajasem ca femeie de serviciu. Nu stiam daca sa il intreb de ce foloseste buretele in loc de mop, dar am zis ca e ok, oricum avem 4 deci putem scapa de 1.

Ceaiul era gata, francezul era gata si el cu spalatul. A pus buretele inapoi pe chiuveta si a plecat. Eu l-am luat si l-am aruncat. Oare sa le arunc pe toate, sau doar pe francez?