Majoritatea ati prins filmele dublate pe care le vedeam la video cand Iliescu facea pe Gandalf al Romaniei. Daca nu le-ati prins inseamna ca cititi acest articol in timpul orei de dirigentie sau de muzica. Nu e nimic rau in asta desigur.

Era ok. Nu se invata engleza ca pana acum, nu se puteau folosi subtitrarile (cred). Eram obisnuiti sa auzim aceeasi voce, de cele mai multe ori, in toate filmele straine. Cu timpul insa, romanul a progresat si a ales sa foloseasca vocile normale insotite de subtitrari. Doar desenele animate alea noi si proaste mai folosesc dublari. Alea cu personaje urate, colturoase, deloc amuzante. Nu ma mir daca in curand vor aparea si hentai-urile la televizor duminica dimineata. Dublate desigur.

In Franta, aici la romantici, majoritatea filmelor din cinematografe sunt dublate. Nu stiu de alea de la televizor, ca nu ma uit, dar e foarte posibil sa fie si ele la fel. O idiotenie, parerea unui bun prieten de-al meu. Sunt sigur ca toti dusmanii lui Arnold s-ar speria teribil daca acesta ar baga un “Je reviens!” din adancul gatului.

Curios din fire si din nastere, am intrebat cativa bastinasi care e ideea din spatele acestei traditii. Raspunsul a fost ca majoritatea nu se pot concentra sa fie atenti la dialog si sa citeasca in acelasi timp. Si eu care credeam ca francezii sunt comunisti…

Ieri am vazut doua tipe sinucigase. Cred ca erau sinucigase, altfel nu imi explic ce exact faceau.

Eram in metrou si admiram cu lejeritate proprie peretii de metal ai vagonului. Intr-o statie s-au urcat doua tipe, dar nu au intrat pe usa. S-au asezat intre vagoane, dupa cum am putut observa pe geam. Primul gand a fost ca vagonul in care eram era de genul primul vagon, din acela cu o cabina separata. Nu era asa.

Vreo 2 statii tipele au stat intre vagoane, pe o mica bucata de metal, razand una la cealalta. Cand au coborat, toti se uitau cu atentie sa vada pe ce stateau fetele. Probabil isi dadusera seama ca erau sinucigase. Nu le-a iesit de data asta.

Sa circuli cu bicicleta in Bucuresti este o adevarata provocare. Si nu in cel mai bun sens. Oricand iti poti lua o Libertatea in ceafa, o oglinda-n coaste sau un odorizant de masina in spite. Sa nu mai spun ca poti trai cu intensitate cele mai tragice scene din filmele de groaza, atunci cand ditai tirul iti claxoneaza la 2 metri in spatele tau, ca si cand ar urla aia mica si cu parul pe ochi care iese din fantani. Partea buna ar fi ca in fiecare zi poti afla cuvinte noi, majoritatea din ele neaflandu-se in dictionar.

In Franta se pare ca se acorda un mai mare respect pentru biciclisti. Exista intr-adevar piste mai bine organizate, dar sunt si locuri in care acestea lipsesc. Am vazut multi oameni cum goneau pe strazi pe biciclete, uneori chiar pe mijlocul soselei, alteori pe lateral, dar nimeni nu ii claxona, nimeni nu ii trimitea spre origini. Chiar si autobuzele asteaptau pentru ca cel de pe bicicleta sa gaseasca o zona prin care sa inainteze in siguranta.

Cum o fi fost invatata comunitatea romantica sa aprecieze biciclistii? Poate au vreun sfat si pentru noi.

Pe langa branza puturoasa, vinul scump si scheletul din fier, romanticii astia mai au cateva obiceiuri iesite din comun. Acestea se pot observa in special in piete, pe trotuar, in magazine, in fata liftului, in p/m%^#@-ii.

Cotul in coaste este cel mai frecvent intalnit. Il poti lua de pretutindeni si nu implica nicio conversatie cu interlocutorul. Nimeni nu isi va cere scuze, pentru ca nu ar avea de ce. Nu ai fost lovit de fapt. Te-ai lovit (vorba lui Teo).

Caruciorul in glezne il poti primi de la femeile trimise singure la piata. Pe langa masa carutului, de vreo 5 kilograme, se adauga si masa plodului, de minim 6 kilograme, in functie de posibilitatile frigiderului. Daca ti-ai imaginat ca o simpla glezna nu poate duce lejer cel putin 11 kile, te-ai gandit bine. Durerea se va instaura fara nicio intarziere, iar scuzele din partea mamiferei vor putea fi doar visate. Acestea nu isi vor gasi menirea verbala niciodata.

Prostul de pe picior e cel mai clasic produs. Nu cred ca este de neam frantuzesc, deoarece se poate gasi oriunde. A nu se confunda cu persoana care te calca din greseala si isi cere scuze. Prostul nu isi va cere scuze niciodata, ba dimpotriva, chiar se va incrunta la tine. Cum de ti-ai perms sa intri in contact direct cu soricul lui?

Leguma in stomac este des intalnita in piete. De cele mai multe ori primesti acel kilogram de legume fix in zona burtoasa, zisa si stomac in termeni medicali. Norocosii primesc un kil de rosii, de piersici prea coapte, de struguri in stare aproape de fermentare. Greii insa, nu se lasa pana lacasul suprem nu interactioneaza cu un kil de cartofi dintre cei mai tari, cu ceapa cea mai inghetata, cu porumbul cel mai al dreacu.

Mana in coa*e este cea de care ar trebui sa te feresti cel mai mult (se aplica la toti barbatii si la unele femei). Niciodata nu stii cand treci pe langa vreun atlet ce merge mai repede cu mainile decat cu picioarele. Ti-o poti lua deasemenea si de la cei ce se opresc subit in mijlocul drumului ca doua capre timide. Cu siguranta vreunuia dintre ei ii va veni o super idee si o va gesticula la tine in oo. Ai grija!

Interactiunea cu oamenii este cea mai importanta pana la urma in aceasta viata. Tot ce conteaza este sa nu iti iei vreo palma-n oo. Restul e miere si lapte. Salut!

In super magazinele astea, zise si supermaket-uri, nu ai cum sa te plictisesti. Mereu se intampla ceva nou, total diferit de ceea ce ai vazut ultima oara. Ori aduc pui mort la pret mai mic, ori angajeaza vreo casiera top model, ori se mai bat cate unii, etc. Traim intr-o lume diversa doar.

Azi am dat o tura rapida prin super magazinul de la colt sa imi cumpar un ananas si hartie igienica. Chiar aveam nevoie. Nu mai mancasem de mult un ananas. Cand am ajuns acolo, haosul era deja pornit.

O casiera statea afara si tragea dintr-o tigara. Mi-a aruncat o privire de era sa imi cada telefonul din mana. Parea suparata pe viata. Treaba ei, nu ma deranja cu nimic.

Am bagat repede in rucsac fructul mult dorit si hartia, si m-am indreptat catre casa. Eram pregatit sa termin in 2 minute ca era doar ora 3.30. Cand colo, o coada pana in fundul magazinului se intindea in fata mea. Era o singura casa deschisa. Calm, m-am furisat la alta casa goala unde vazusem o jacheta ce era probabil a tipei de afara.

Unul mai istet s-a bagat in fata cozii interminabile. Francezul de la coada a inceput sa urle la el vrand sa il trimita la capatul cozii. Destul de logic zic eu. Istetul a inceput si el sa urle la randul lui in timp ce isi aseza produsele pe banda rulanta. In momentul ala francezul i le-a aruncat pe toate pe jos. Nu a iesit cu bataie ci doar cu metafore in franceza, m*e si chestii de genul asta. Unul din ei a parasit super magazinul in viteza. Va dati voi seama care.

O a 3-a vanzatoare a aparut la un moment dat si o noua coada s-a format. Ea, nervoasa, i-a alungat pe toti cei care nu detineau un card al magazinului, incepand sa impinga in acelasi timp carucioarele si sa urle aiurea. Era haos, v-am zis. Paznicul se uita la toti si radea.

Cand a venit tipa de la casa goala la care eram eu, deja imi era frica sa mai cumpar ananasul ala. Daca nu il cantarisem bine? Daca nu trebuia sa iau exact hartia aia igienica? Daca nu aveam maruntis si ea nu avea rest? Am avut!

Haos. Ma duc sa imi consum produsele cumparate azi. Salut!

… in Franta sunt asa de multi oameni ce merg de’an prostulea pe strada, ori cu spatele ori pe diagonala, nereusind sa te fereasca?

… francezii care stiu sa vorbeasca engleza nu vor sa o foloseasca si sunt nepoliticoso – idioti cu cei ce o vorbesc?

… bagheta frantuzeasca are gust de t(z)ambra de gard dupa o zi de la nastere?

… fiecare statie de metrou pute a suc natural de om?

… Parisul este considerat cel mai romantic oras din Europa cand toata lumea il aseamana cu branza aia puturoasa?

Habar nu am!

Azi e ziua Frantei. Nimic nou. N-am iesit in oras ca nu imi e asa dor de romantici. Alex mi-a zis insa ca pe la metrou deja era o multime de oameni cu pocnitori, torte, bate. Nu cred ca sarbatoreau nimic, aveau doar intalnire cu politia locala sa faca repetitie pentru ziua de maine.

Dimineata o sa dau o tura pe Sanz Elize sa vorbesc ceva cu Sarkozy. Sper sa nu ma puna sa tin vreun speech, ca sigur nu o sa am niciun chef asa cu noaptea-n cap. Spre pranz o sa dau drumul fanfarei militare prin Paris, iar pe seara o sa merg langa turn sa ii imprumut pe baieti cu o cutie de chibrituri, sa aiba si ei cu ce sa aprinda artificiile.

O sa fie faina ziua de maine pentru salamieri. Noroc cu mine ca sunt in Franta. Salut!

Din ciclul “Cum sa pierzi vremea cu folos”, m-am trezit din intamplare la o nunta de bogatasi, undeva intr-un orasel mic din Franta. Era destul de amuzanta atmosfera pe acolo. Toate femeile purtau manusite, rochii elegante, iar barbatii flori in piept, costume negre, astea. Ca la o nunta de fapt

Cum tot eram in plus acolo, m-am apucat de pozat aiurea, in special aceste palarii urate frantuzesti. Nu stiu daca si voua vi se par asa, dar mie mi se par destul de urate. Salut!

Urate erau

Toti lauda fetele din Franta. Pe frantuzoaice adiCa. Ca ar fi finute, elegante, slabe, celebrele 90-60-90. Nu stiu de restul parametrilor, dar am aflat zilele trecute de ce sunt ele atat de slabe. Nu suple, ci slabe, caci de la una la alta e o distanta de minim un rac in sos propriu sau o friptana de bou mai mic.

Am descoperit in ultimele saptamani mancarea frantuzeasca. Nu pe cont propriu, ci cu ajutorul evenimentelor sau actiunilor la care am contribuit. Eu mananc doar de la prieteni ai romanilor: japonezi, turci, vietnamezi, oameni. Nu am fost atat de inspirat pana acum sa mananc la un restaurant frantuzesc. Sunt sigur insa ca nu difera pizza de 2 euro luata de la supermarket cu cea din restaurant, de 15 euro. Tot acelasi procent de produse biologice contine. Acelasi 0%.

Cand zilele trecute am vazut pe meniu mamaliga cu pui, o mica baluta s-a declansat in coltul buzei din dreapta. Eram asa de fericit! Aveam aceeasi sclipire in ochi ca in clasa a 12-a cand castigasem campionatul de Starcraft pe liceu. Cum nu mai mancasem mamaliga de vreo jumatate de an, mi-am asteptat portia cu aparatul de fotografiat in mana. Aveam intentia sa imi fac poza cu ea. Cu acea blonda pe care nu o mai vazusem de atata vreme.

Ospatarita s-a apropiat de mine cu ditamai farfuria in mana. Era mare. Aproape ca semana cu un OZN. Dar fara becuri. Nu vedeam mamaliga, dar imi inchipuiam ca e unghiul de vina. Ea se ascundea mereu. Era rusinoasa. Ca toate blondele. Dupa ce am vazut-o, obiectivul pregatit pentru ea s-a lasat. S-a asezat jos si atat. Mamaliga avea cam 2 cm patrati. Cum sa te lauzi ca mananci asa ceva? Pai unde e ditai baleguta de 20 cm patrati, aburinda si plina de branzica? Aia numesc ei mamaliga? Chestia aia de 2? De aia sunteti slabe mai fetelor!

Acum 2 seri am aterizat intr-un pub in care initial nu aveam voie sa intru. Aveam adidasi in loc de pantofi, blugi in loc de pantaloni de stofa si tricou in loc de camasa. In rest eram ok. Am comandat un aperitiv, ca asa era moda acolo. Eram incantat de el. Ochiul meu stang banghise pretul: 18 euro. Cum nu plateam eu, eram si mai incantat. Si-a venit.

Mai tineti minte cand erati mici si cautati macris prin poiana din spatele blocului? Ei, aveam in farfurie o mana de macris cu iarba si vreo 2 – 3 frunze de papadie. Am inceput sa rumeg la ele ca un mic hamster hamesit de foame. Mai si radeam intre timp, sa nu ma compare lumea cu altceva decat cu un hamster. Pentru ca dati bani pe asa ceva, de aia sunteti slabe mai fetelor!

Pai si acum mai domnitelor frantuzoaice, cum sa te ingrasi cand dai 18 euro sa rumegi 3 ierburi pe care le-as pune si eu la dispozitie din fata geamului meu, sau cand mananci o mamaliguta cu lingurita cu care amesteci zaharul in ceai? Chiar asa de greu e sa mananci o slana, un carnat, o pastrama de oaie? E asa greu sa molfai o jumara sau o gura de untura? De aia sunteti slabe mai fetelor! Pentru ca nu ganditi non-frantuzeste, pentru ca nu mancati la prietenii romanilor. Salut!

Autobuzul cu care merg spre casa este unul destul de dubios. Sa va explic de ce. Are o destinatie ca oricare alt autobuz. Logic. Sa ii zicem “Oaie”. Destinatia asta insa este afisata in 3 moduri diferite, de fiecare data cand merg cu el. Nu stiu daca sunt afisate random sau in functie de calatorii transportati. Este foarte probabil ca soferul sa pandeasca la calatori, si apoi sa apese pe unul din cele 3 butoane, in functie de mecla acestora.

Cele 3 destinatii sunt:
- primaria Oaie
- castelul Oaie
- cimitirul Oaie

Pe prima o inteleg. Orice oras are o primarie. Chiar si orasul nostru, Oaie. A 2-a mi-ar fi placut sa o inteleg. Chiar as fi mers pana la capat doar ca sa intru in castelul Oaie, dar el nu exista. Nu am idee de ce o fi trecut ca destinatie. De al 3-lea nu mai zic nimic. Nu stiu ce ganduri are soferul cand apasa pe butonul 3, dar sper ca nu este infricosat de pasageri in asa hal, incat sa vrea sa scape de ei cat mai repede. Sunt si eu pasager totusi. Plec spre Oaie. Salut!