In super magazinele astea, zise si supermaket-uri, nu ai cum sa te plictisesti. Mereu se intampla ceva nou, total diferit de ceea ce ai vazut ultima oara. Ori aduc pui mort la pret mai mic, ori angajeaza vreo casiera top model, ori se mai bat cate unii, etc. Traim intr-o lume diversa doar.

Azi am dat o tura rapida prin super magazinul de la colt sa imi cumpar un ananas si hartie igienica. Chiar aveam nevoie. Nu mai mancasem de mult un ananas. Cand am ajuns acolo, haosul era deja pornit.

O casiera statea afara si tragea dintr-o tigara. Mi-a aruncat o privire de era sa imi cada telefonul din mana. Parea suparata pe viata. Treaba ei, nu ma deranja cu nimic.

Am bagat repede in rucsac fructul mult dorit si hartia, si m-am indreptat catre casa. Eram pregatit sa termin in 2 minute ca era doar ora 3.30. Cand colo, o coada pana in fundul magazinului se intindea in fata mea. Era o singura casa deschisa. Calm, m-am furisat la alta casa goala unde vazusem o jacheta ce era probabil a tipei de afara.

Unul mai istet s-a bagat in fata cozii interminabile. Francezul de la coada a inceput sa urle la el vrand sa il trimita la capatul cozii. Destul de logic zic eu. Istetul a inceput si el sa urle la randul lui in timp ce isi aseza produsele pe banda rulanta. In momentul ala francezul i le-a aruncat pe toate pe jos. Nu a iesit cu bataie ci doar cu metafore in franceza, m*e si chestii de genul asta. Unul din ei a parasit super magazinul in viteza. Va dati voi seama care.

O a 3-a vanzatoare a aparut la un moment dat si o noua coada s-a format. Ea, nervoasa, i-a alungat pe toti cei care nu detineau un card al magazinului, incepand sa impinga in acelasi timp carucioarele si sa urle aiurea. Era haos, v-am zis. Paznicul se uita la toti si radea.

Cand a venit tipa de la casa goala la care eram eu, deja imi era frica sa mai cumpar ananasul ala. Daca nu il cantarisem bine? Daca nu trebuia sa iau exact hartia aia igienica? Daca nu aveam maruntis si ea nu avea rest? Am avut!

Haos. Ma duc sa imi consum produsele cumparate azi. Salut!

… in Franta sunt asa de multi oameni ce merg de’an prostulea pe strada, ori cu spatele ori pe diagonala, nereusind sa te fereasca?

… francezii care stiu sa vorbeasca engleza nu vor sa o foloseasca si sunt nepoliticoso – idioti cu cei ce o vorbesc?

… bagheta frantuzeasca are gust de t(z)ambra de gard dupa o zi de la nastere?

… fiecare statie de metrou pute a suc natural de om?

… Parisul este considerat cel mai romantic oras din Europa cand toata lumea il aseamana cu branza aia puturoasa?

Habar nu am!

Azi e ziua Frantei. Nimic nou. N-am iesit in oras ca nu imi e asa dor de romantici. Alex mi-a zis insa ca pe la metrou deja era o multime de oameni cu pocnitori, torte, bate. Nu cred ca sarbatoreau nimic, aveau doar intalnire cu politia locala sa faca repetitie pentru ziua de maine.

Dimineata o sa dau o tura pe Sanz Elize sa vorbesc ceva cu Sarkozy. Sper sa nu ma puna sa tin vreun speech, ca sigur nu o sa am niciun chef asa cu noaptea-n cap. Spre pranz o sa dau drumul fanfarei militare prin Paris, iar pe seara o sa merg langa turn sa ii imprumut pe baieti cu o cutie de chibrituri, sa aiba si ei cu ce sa aprinda artificiile.

O sa fie faina ziua de maine pentru salamieri. Noroc cu mine ca sunt in Franta. Salut!

Din ciclul “Cum sa pierzi vremea cu folos”, m-am trezit din intamplare la o nunta de bogatasi, undeva intr-un orasel mic din Franta. Era destul de amuzanta atmosfera pe acolo. Toate femeile purtau manusite, rochii elegante, iar barbatii flori in piept, costume negre, astea. Ca la o nunta de fapt

Cum tot eram in plus acolo, m-am apucat de pozat aiurea, in special aceste palarii urate frantuzesti. Nu stiu daca si voua vi se par asa, dar mie mi se par destul de urate. Salut!

Urate erau

Toti lauda fetele din Franta. Pe frantuzoaice adiCa. Ca ar fi finute, elegante, slabe, celebrele 90-60-90. Nu stiu de restul parametrilor, dar am aflat zilele trecute de ce sunt ele atat de slabe. Nu suple, ci slabe, caci de la una la alta e o distanta de minim un rac in sos propriu sau o friptana de bou mai mic.

Am descoperit in ultimele saptamani mancarea frantuzeasca. Nu pe cont propriu, ci cu ajutorul evenimentelor sau actiunilor la care am contribuit. Eu mananc doar de la prieteni ai romanilor: japonezi, turci, vietnamezi, oameni. Nu am fost atat de inspirat pana acum sa mananc la un restaurant frantuzesc. Sunt sigur insa ca nu difera pizza de 2 euro luata de la supermarket cu cea din restaurant, de 15 euro. Tot acelasi procent de produse biologice contine. Acelasi 0%.

Cand zilele trecute am vazut pe meniu mamaliga cu pui, o mica baluta s-a declansat in coltul buzei din dreapta. Eram asa de fericit! Aveam aceeasi sclipire in ochi ca in clasa a 12-a cand castigasem campionatul de Starcraft pe liceu. Cum nu mai mancasem mamaliga de vreo jumatate de an, mi-am asteptat portia cu aparatul de fotografiat in mana. Aveam intentia sa imi fac poza cu ea. Cu acea blonda pe care nu o mai vazusem de atata vreme.

Ospatarita s-a apropiat de mine cu ditamai farfuria in mana. Era mare. Aproape ca semana cu un OZN. Dar fara becuri. Nu vedeam mamaliga, dar imi inchipuiam ca e unghiul de vina. Ea se ascundea mereu. Era rusinoasa. Ca toate blondele. Dupa ce am vazut-o, obiectivul pregatit pentru ea s-a lasat. S-a asezat jos si atat. Mamaliga avea cam 2 cm patrati. Cum sa te lauzi ca mananci asa ceva? Pai unde e ditai baleguta de 20 cm patrati, aburinda si plina de branzica? Aia numesc ei mamaliga? Chestia aia de 2? De aia sunteti slabe mai fetelor!

Acum 2 seri am aterizat intr-un pub in care initial nu aveam voie sa intru. Aveam adidasi in loc de pantofi, blugi in loc de pantaloni de stofa si tricou in loc de camasa. In rest eram ok. Am comandat un aperitiv, ca asa era moda acolo. Eram incantat de el. Ochiul meu stang banghise pretul: 18 euro. Cum nu plateam eu, eram si mai incantat. Si-a venit.

Mai tineti minte cand erati mici si cautati macris prin poiana din spatele blocului? Ei, aveam in farfurie o mana de macris cu iarba si vreo 2 – 3 frunze de papadie. Am inceput sa rumeg la ele ca un mic hamster hamesit de foame. Mai si radeam intre timp, sa nu ma compare lumea cu altceva decat cu un hamster. Pentru ca dati bani pe asa ceva, de aia sunteti slabe mai fetelor!

Pai si acum mai domnitelor frantuzoaice, cum sa te ingrasi cand dai 18 euro sa rumegi 3 ierburi pe care le-as pune si eu la dispozitie din fata geamului meu, sau cand mananci o mamaliguta cu lingurita cu care amesteci zaharul in ceai? Chiar asa de greu e sa mananci o slana, un carnat, o pastrama de oaie? E asa greu sa molfai o jumara sau o gura de untura? De aia sunteti slabe mai fetelor! Pentru ca nu ganditi non-frantuzeste, pentru ca nu mancati la prietenii romanilor. Salut!

Autobuzul cu care merg spre casa este unul destul de dubios. Sa va explic de ce. Are o destinatie ca oricare alt autobuz. Logic. Sa ii zicem “Oaie”. Destinatia asta insa este afisata in 3 moduri diferite, de fiecare data cand merg cu el. Nu stiu daca sunt afisate random sau in functie de calatorii transportati. Este foarte probabil ca soferul sa pandeasca la calatori, si apoi sa apese pe unul din cele 3 butoane, in functie de mecla acestora.

Cele 3 destinatii sunt:
- primaria Oaie
- castelul Oaie
- cimitirul Oaie

Pe prima o inteleg. Orice oras are o primarie. Chiar si orasul nostru, Oaie. A 2-a mi-ar fi placut sa o inteleg. Chiar as fi mers pana la capat doar ca sa intru in castelul Oaie, dar el nu exista. Nu am idee de ce o fi trecut ca destinatie. De al 3-lea nu mai zic nimic. Nu stiu ce ganduri are soferul cand apasa pe butonul 3, dar sper ca nu este infricosat de pasageri in asa hal, incat sa vrea sa scape de ei cat mai repede. Sunt si eu pasager totusi. Plec spre Oaie. Salut!

Am intrat astazi intr-o cafenea sa imi cumpar ceva de mancare si am observat ca tipa de acolo pregatea niste sandvisuri interesante. Punea in ele multa branza. Acea branza provenea dintr-o bucata imensa (pentru francezi), de genul aceleia pe care o gasesti pe tarabele din pietele romanesti.

In principiu, aici in Franta, nu am gasit o branza normala. Toate au maxim 300 de grame, sunt puturoase, sau nu au niciun gust. Am intrebat-o de unde a cumparat-o, cu o sclipire in ochi asemenea unui copil ceausist la vederea unei clatite cu inghetata, sau a unei pitipoance la vederea aceleiasi clatite.

Raspunsul m-a dat pe spate. Bucatile de branza de dimensiuni mari se vand doar cafenelelor, restaurantelor, hotelurilor. Nu orice om poate manca branza buna in cantitati mari. Ce ^&#@-ii? Salut!

De vreo 2 saptamani tot incerc sa ma conving sa ma tund. Imi e cam frica de frizer sincer sa fiu. Il vad ca pe un dentist al parului. Chiar mai rau un pic. Nu poti sti ce punker, rocker, manelar vei iesi din mainile lui. Este mereu o surpriza ce va ingloba capul tau la final. Stau mereu pe scaunul ala asa timid, urmarindu-i briciul in jurul gatului, sa fiu pe faza daca face vreo prostie cu el. Tin pumnii incordati si privirea dibace. Sunt ca un soim.

M-am pregatit intens pentru intalnire, fiind prima oara cand sunt tuns de un aroman. Am plecat cu premisa ca poate o stii engleza, dar mi-am facut pregatirile necesare ca sa fiu sigur. Am rugat o colega sa imi traduca un text gen “Vreau sa ma tund asa, pe aici asa, …”, pe care l-am printat cu un font frumos ca sa il poata intelege asa cum era scris. Am cautat in arhiva niste poze in care aveam parul mic si mi-am printat vreo 3 sa i le pun langa oglinda sa stie despre ce vorbesc. O poza face cat o mie de cuvinte, vorba aia.

Am ajuns in frizerie, am luat loc pe scaun si l-am intrebat “Do you speak English?”. Am primit raspunsul asteptat “Non”. Am scos rapid din buzunar foaia si i-am inaintat-o. L-a bufnit rasul pe turc. Nu i-am zis ca sunt roman, gandindu-ma ca poate stie putina istorie si face vreo prostie. Am scos si pozele, i le-am aratat si a inceput sa rada din nou. El radea, eu nu. Cum sa razi intr-o asemenea ipostaza?

A inceput procesul de inlaturare a pletei. Eu cu pumnii incordati, el cu briciul la gat, cu foarfeca in cap. Ca la orice frizer. Mai taia un smoc, mai vorbea cu al lui coleg, mai zambea la mine. La sfarsit aratam ca in poze. Surpriza! Ma tunsese normal. Am platit, am lasat bacsis si am plecat. Ca in Romania. Ce chestie. Peste tot lumea se tunde la fel. Unde mai e diversitatea Europeana?

Sunt intrebat de vreo 2 saptamani cine e primarul Parisului. De unde sa stiu? Nici macar nu cred ca i-as putea pronunta numele. Treaba lui. Sa fie, vorba unui mare om.

Azi, cand stateam la masa cu ale mele colege, ele mancand delicat un sandvisuc, eu manjindu-ma cu ketchup de la pizza pe bot, a venit vorba de primarul Parisului. De curiozitatea prietenilor mei am intrebat cine e individul. Mi s-a raspuns ca e gay, dar ca e super de treaba. Este in al 2-lea mandat si e printre singurii din randurile politicienilor care a recunoscut ca ii plac barbatii. Cica ar fi multi din astia prin politica. Este apreciat pentru sinceritatea lui si pentru munca depusa pentru Paris.

Cam atat am de zis. Acum stiti cine e primarul Parisului. Daca vreti sa ii aflati si numele, vedeti pe google. Bafta!

Francezii au o problema cu spatiile mari. Totul aici este foarte mic, foarte inghesuit, deci foarte enervant. Sa va explic de ce:

Trotuarele
In sinea lor nu sunt mici, dar terasele amplasate pe ele le fac sa fie incredibile de inguste. Parca ar fi facute pentru prietenii lui Guliver, aia mici si-ai dreacu. Nu te poti plimba pe strada fara sa ai posibilitatea sa primesti un cot in oo, sau sa dai un altul in capului mancatorului de ciorba de la masa. Pana si distribuirea meselor este de ne-apreciat. Toate sunt puse una langa alta, astfel incat poti citi mesajele de pe telefonul vecinului de la masa alaturata, sau chiar numara taiteii din farfurie. Sa nu mai spun ca este o adevarata provocare sa gasesti loc de depozitare pentru rucsac, poseta sau alte accesorii de carat suvenirurile prin oras.

Baile
Ca sunt in apartamente sau in cafenele, nu prea conteaza. Toate sunt mici sau extrem de mici. Daca vrei sa faci un stretching inainte de a invada veceul, nu prea ai cum. Nu poti citi in lejeritatea ta nici macar un ziar cu paginile de mai multi centimetri. Chiar si atunci cand iesi din dus, trebuie sa iti stabilesti singur o pozitie de rotire in care sa te stergi cu prosopul, altfel nu ai nicio sansa sa iesi uscat din baie.

Camerele
Daca baile sunt inguste, de ce nu ar fi si camerele la fel? Dai de ele in hoteluri, in hosteluri, in blocuri, in case. In mare parte, cam peste tot. Exista si din categoria mari si spatioase intr-adevar, dar alea mici sunt de o micime prost gandita. In loc de o camera patrata in care poate ai reusi sa iti aranjezi lucrurile cat de cat, poti nimeri intr-una de zici ca e hol. Numai un sarpe ar putea locui acolo. (A mea e ok pentru ca a fost amanajata de un roman si un grec ).

Metroul
E de o inghesuiala cel putin dubioasa. Amplasarea scaunelor lasa extrem de mult de dorit. Pe cele asezate doua cate doua, fata in fata, cu greu pot sta 4 oameni. Cu dificultate incap trei, cat de cat ok incap doi, lejer ar incapea unul. Este un “challenge”, vorba romanului, sa te strecori printre craci de romantici si parfumuri cat mai “rafinate”.

Ce bine ar fi sa nu se importe toate obiceiurile astea “moderniste” si la noi. Cu terasele deja au inceput. Poate se opresc aici. Salut!