Ajung aseara in campusul unei universitati de prin Evry (la sud de Paris), la Moldo si Adi. Nu banghesc cladirea din prima asa ca incerc sa gasesc ajutor. Un tip in costum, cu ochelari, tocmai se da jos dintr-un mertan. “Deci stau studenti sefi pe aici”, e primul gand ce imi trece prin cap. Ii lansez intrebarea, dar imi spune ca nu sta acolo, ca e doar in vizita. Alt gand ma loveste: “Mda, ca-n Regie. Te dai jos din mertan, te urci in pat.” Cate asemanari in lumea asta!

O tipa iberica ma ajuta sa intru in camin, dupa ce ii arat skill-ul meu avansat de smucire de usa, in loc de simpla impingere. Impresie buna din start. Cum gazdele mele intarzie, ma priponesc, ca o mica oaie la balta, pe hol si incep activitatea mea preferata: asteptatul. Nu este vina lor, ci a mea ca m-am grabit sa evadez din Paris.

Dupa o masa copioasa pregatita de Adi (excelenta sincer sa fiu + singura din ultimele saptamani, data fiind lenea mea de a gati), purced cu Moldo spre sala de chef. Acolo o mana de studenti joaca un joc dubios, altii stau la bar de vorba, iar o tipa cu fustita roz (cu lungimea de 10cm) se scarpina sub material in partea dorsala, adica fix in fund. Fusta o ajuta in realizarea acelui lucru, ea fiind probabil cumparata cu un scop bine determinat.

Dau cu Moldo o plimbare, discutam, analizam, si imi dau seama ca un deja-vu ma loveste. Campusul este exact ca in filme. Clubul de bere pregateste serile, clubul de gastronomie hraneste studentii, clubul de muzica agita lumea, clubul de sex face fetele fericite (Se poate sa fi inventat eu ultimul club. Nu-i nimic, e o idee ce poate fi dezvoltata). Intru in vorba cu un insular si cu 2 tunisieni, in timp ce urmaresc defasurarea serii. Ca-n filme. Toti se distreaza, toti zambesc, toti glumesc. Toti suntem, sau am fost, studenti.

Este interesant de urmarit viata in alte universitati, activitatea studentilor, interactiunea lor cu viata, universitatea si companiile. Este interesant sa iti traiesti viata!

Pe strada pe care lucrez (la birou, nu fix pe strada) sunt vreo 5 frizerii. Cate una la fiecare 30 de metri. Nu ai scuza sa vii la birou cu plete sau perciuni, pentru ca astia tund non-stop. Prima impresie pe care am avut-o a fost ca stau pe strada parului. Nu mi s-a parut foarte ciudat, ci destul de riscant pentru rockerii angajati si pentru frica mea de frizer si foarfeca lui suspecta.

Ieri m-am suit in tren si am plecat spre o suburbie a Parisului, la vreo 40 de kilometri distanta. Intr-o statie, am vazut nu mai putin de 3 frizerii. Toate gramada la un loc. Erau despartite de un banal perete alb. Dubios, cel putin. Atunci m-am prins care e treaba in Franta cu aceste frizerii.

Romanul are obiceiul sa zica seara: “Mergem la o bere?” sau “Hai la o cafea”. Semn de socializare dupa parerea mea. In Franta e un pic diferit. Ei seara nu merg la bere sau la cafea, ci merg la tuns. O seara normala poate incepe cu ceva de genul “Hai la un tuns” sau “Te bagi la o freza?”.

Ce bine e sa calatoresti. Afli lucruri noi in fiecare seara. Salut, ma duc sa ma tund!

E complexa treaba si putin diferita fata de blatul in Bucuresti/Romania. Sa va explic cum merge treaba cu renumitii controlori de pe aici. Eu am abonament, asta ca sa fie inteles de la inceput

Blatul pe autobuz
Este de 2 feluri. Se poate intampla ca popandaii sa stea la urcarea in autobuz (se urca doar prin fata). In principiu nu ar trebui sa ai nicio problema in aceasta situatie, deoarece iti poti lua bilet de la sofer. Singura solutie ar fi sa nu ai nici macar un cent in buzunar, deci l-ai putea umple lejer macar cu o amenda. Ei sunt acolo pentru a verifica abonamentele celor ce urca. A 2-a varianta este ca popandaii sa urce intr-o statie, de obicei la cap de linie sau intr-una mai mare, moment in care nu prea ai scapare. Vin vreo 7 deci e cam greu sa negociezi cu toata haita.

Blatul pe metrou
E destul de lejer sa sari la metrou fara a fi ginit de cineva. Sunt si aici 2 cazuri. Popandaii se transforma in soareci acum. Soarecii stau dupa colt si pandesc daca vreun romantic sare sau intra cu altcineva. Nu prea pot fi vazuti, deoarece privirea umana nu bate asa bine dupa colt. Stau in haite de cate 4, deci negocierea poate pica lejer. Al 2-lea caz este atunci cand sari cu zambetul pe buze, te urci in metrou si pleci. Cobori intr-o statie ca sa schimbi linia, si fix in mijlocul coridorului sta cardul de soareci. Vreo zece la numar. Parca joaca “Tara, tara vrem ostas”. Multe posibilitati nu prea sunt. Ori iei amenda, ori bati cale intoarsa si iti iei bilet. Numai sa vrei.

Blatul pe tren
Nu exista notiunea de nas. Nu prea poti face blatul pe TGV. Poti intra usor in tren, dar nu poti iesi chiar la fel de usor fara o amenda. Cu toate astea, sansele ca sa fi controlat sunt destul de mici, cel putin in cazul in care calatoresti pe distanta mica. Ratonii nu se chinuie sa se plimbe prin tot trenul, doar ca sa dea o amarata de amenda. Am impresia ca ratonul nu merge la toaleta, deci odata luat in vizor, poate fi evitat destul de lejer.

Concluzie
Blatul in Franta e destul de usor de facut, de multe ori iese, dar nasul (ala cu sh) nu prea exista. Transportul este pentru buzunarul si personalitatea fiecaruia. Salut!

In drum spre casa, am zarit un magazin mic si verde undeva pe dreapta. Nu aveti cum sa il ratati. Parea fresh si amuzant asa ca am intrat. Inauntru parca era alta lume. Micimea aia de magazin s-a transformat rapid in ceva imens. Era ca o Ikea mai mica. Toate prostiile se gaseau pe-acolo. Lucruri pe care nici nu ai stii cum sa le folosesti. Exact ca in Ikea.

Mi-am luat si eu cate ceva. Unele poate nu o sa le folosesc niciodata dar asa se face cand mergi in Ikea, fie ea si versiunea mignona. Iei ce vezi, fara sa te gandesti daca o sa le folosesti sau nu. E ieftin doar. Pozele ar fi fost mai faine, dar imi e cam lene acum sa trag cateva:
- strecuratoare albastra pentru paste non frantuzesti
- cana de ceai alba cu ochi negri si cu palarie, pentru infuzie logic
- pahar cu ancora mov, foarte util oricui
- perna albastra, de relaxat fundul
- 6 lumanari parfumate cu aroma de mar, de fapt fara niciun miros (aflat ulterior)
- pahar cu 3 buburuze cel putin dubioase
- caserole (mov, albastra, galbena, verde) de facut ceva cu ele
- pahar verde si atat
- razatoare galbena pentru branza aliment, nu pentru aia basina

Daca mai stateam mult pe acolo imi transformam casa in curcubeu fara sa-mi dau macar seama. Mai e si maine o zi. Noroc!

Cautam ieri niste bilete de tren spre Grenoble si am ajuns pe site-ul TGV-ului. Prima impresie pe care mi-a facut-o a fost una extrem de buna. E foarte dinamic, colorat si diferit. Este total  necomunist, daca stau sa ma gandesc la alt site “mai” autohton. Contine filmulete, testimoniale, optiuni pentru user, toate astea sub o grafica extrem de “trendy” si o structura foarte “user-friendly”.

Dupa ce mi-am luat bilet (fictiv, ca practic nu l-am cumparat) am ajuns la optiunea sa imi aleg locul in tren. Ca la avion. Chestia asta se facea cu ajutorul unui trenulet facut in Flash, copie fidela a celui real. Pe langa asta, iti poti alege loc cu DVD sau PSP, avand astfel posibilitatea de a inchiria o consola de playstation sau un DVD, care sa iti tina de urat pe toata perioada calatoriei. E o idee foarte faina, care poate tine ocupat tot drumul un calator ce se plimba de unul singur, sau niste copii prea dinamici de exemplu.

Deasemenea, poti opta pentru vagonul de tip “party”, unde lumea poate vorbi, asculta muzica, sau pentru vagonul “quiet” unde este interzis orice zgomot, toti avand la dispozitie casti, perne si alte chestii din astea silentioase.

Toate aceste detalii conteaza destul de mult in construirea imaginii TGV-ului in jurul calatorilor. Se simta mana unei echipe ce lucreaza la brandingul acestui serviciu, care contribuie la randul lui la brandingul de tara. La noi CFR-ul este vazut destul de murdar si plictisitor. Probabil ca nimeni nu se ocupa de aceasta imagine. Ce rost are nu? Daca iese banul? Macar conditii sa nu fie.

Cred ca francezii au o problema cu animalele. Nu, nu sunt zoofili sau animalo-rasisti. Nici eu nu am ajuns la zoo, si nici in cluburi de noapte nu am ajuns ca sa le cunosc speciile. Stati sa vedeti de ce zic asta.

In Romania este o moda sa rupi afise pe strada. De exemplu, cele cu manelisti nu plac nimanui dar tona de aracet de pe ele nu poate fi invinsa prea rapid. Doar cei mai tari se ambitioneaza si reusesc pana la urma. De alegeri toti sunt in stare insa sa “asfalteze” trotuarele cu afise electorale. Fie ele portocalii, albastre sau rosii. Pana si posterele evenimentelor se rup de pe oriunde. Fie de concurenta, fie de oameni destul de prosti pentru a face asa ceva. Nici ONG-urile studentesti nu scapa de acest pericol. Voluntar nu inseamna doar strategie si implementare, ci si paza.

Astazi, in timp ce ma plimbam, pe genul aiurea, pe strada, am vazut un poster rupt, trantit la pamant. Nu l-am bagat in seama. Dupa 100 de metri, am zarit altul. L-am pus si pe el pe ignore. La o aruncatura de stalp inca 5 postere rupte. Asa cu ura. M-am uitat mai atent la ele si am vazut un tigru. Era cocotat pe o sfoara. Apoi un elefant. Era cocotat pe un soricel. Toate afisele erau ale unui circ ce urma sa vina in oras. Cat de dubios sa fii sa rupi niste afise de circ? Ce ti-a facut soricelul ala?

In timpul plimbarilor mele zilnice, aiurea, din pauzele de masa, timp de vreo 2 luni, am observat ca toate magazinele vand capsuni. Unele au la caserola, altele la punguta. Asa finut. Altele insa au tarabe de neam prost pline de capsuni. Asta inseamna ca le produc pe aici pe undeva, ca daca le-ar importa ar ajunge suc.

Azi m-a izbit motivul pentru care sunt atatea capsuni pe metru patrat. Toata lumea le asociaza cu eleganta si pasiune, ca doar suntem in Paris. La restaurante se servesc drept desert, tartele se asorteaza cu ele, copii mici sunt alimentati cu lapte cu capsuni. Chiar si in filmele porno apar peste tot. Le vezi pe unde nici nu te astepti. Adevaratul motiv pentru care ele se folosesc, este atunci cand uiti sa cumperi ceva cuiva, si trebuie sa te scoti. De exemplu:

La prima intalnire
Sa ne imaginam ca un baiat vine in vizita la o fata, la care a mirosit el o sansa de a-i face poze la tavan. Pe drum isi da seama ca nu i-a luat nimic, asa ca ii ia un kil de capsuni si un tub de frisca. Asa sa fie, cine stie cand ii trebuie. In usa este primit de tatal fetei, care e pus pe intrebari:
- Buna ziua. Am venit in vizita la fata dumitale.
- Salut. Ce-ai in mana?
- Un cadou pentru ea.
- Ia da-l sa-l verific. I-ai luat capsuni si frisca vad, dar de ce?
- Pai am auzit ca ii pla…
Jaaap, una in falca.

Mica atentie de 1 – 8 martie

Cand vii la birou si ai numai colege, trebuie sa acorzi atentie acestor “sarbatori”. Daca intamplator uiti sa cumperi flori cu o seara in urma, e nasol. Esti mancat. Dimineata toate floraresele dorm. Isi asteapta florile si vor sa vada cum se descurca barbatii mai intarziati. E un complot mondial aici. In Paris te scoti usor. Te duci la taraba de pe colt, iei un kil de capsuni si o ciocolata. Mananci ciocolata pana la munca si legi de fiecare capsuna un firicel de poleiala. Dai lovitura cu asta. Esti cel mai special si cel mai simpatic din birou pentru cel putin o luna. Pana faci o gluma proasta de 1 Aprilie.

Adevarul este ca miros frumos. Poti alunga cu lejeritate mirosul provocat de branza. O capsuna pe frigider, una langa usa, una in baie. Adio Oust, lumanarele parfumate. Deci asta e adevaratul motiv. Phew, am aflat!

Citeam aseara articolul “Lord of the Cheese”, pe Daily Cotcodac, si mi-am adus aminte de intamplarea mea cu teribila inventie.

Imi cumparasem una bucata branza din asta e-speciala. Nu miroasea chiar asa rau la inceput. Daca ma apropiam de ea parca se basea unul mic in nasul meu, dar altfel era respirabila. Am reusit sa profit de ea vreo 3 zile. In a 4-a, am mai cumparat o bucata, pentru ca am observat ca prima era pe sfarsit. Cand le-am pus pe amandoua in frigider, totul a luat alta culoare. Lumea de acolo se schimbase. Maslinele incepusera sa isi bage ceapa in nari ca sa poata trai. Era o adevarata basinologie in acea lume de gheata.

Cum il deschideam, cum narile mele incepeau sa planga. Nu eram sigur daca aveam ceva stricat acolo, deoarece stiam ca branza aia era acceptabila totusi. Atunci am inteles de ce le cumperi invelite in cutii. Strategie de marketing sa nu omori posibilii clienti. Am inceput sa miros rosiile, salamul, maslinele. Nu pareau a fi stricate. Cu toate ca nu mancasem decat o mica gura, asa de pofta, din a 2-a bucata, le-am aruncat pe amandoua in tomberonul din fata geamului. Nu meritau sa ajunga in cosul de gunoi. De ce oare sa inventezi asa ceva? Stau prost cu narile astia de consuma la scara larga asemenea duhori. Aici nu poti niciodata sa acuzi pe cineva ca s-a basit. Poate fi branza de vina. Noroc!

Inainte sa ajung in Paris ma asteptam sa nu aud prea multi francezi vorbind engleza. Mai stiam eu una alta despre razboiul dintre Anglia si Franta, despre cearta pe care au avut-o in trecut. Stiam de frazele de genul “Fuck you mah romanticule” sau “Que morte des toi vrais?”.

Uite ca am ajuns aici si mi-am dat seama ca asa e. Nu au nicio treaba cu engleza. Nu am prins nicio vanzatoare cu care sa pot schimba 3 cuvinte. Nu am prins niciun ospatar care sa stie adevaratul inteles al expresiei “Fuck off”.

In schimb toti paznicii din magazine vorbesc aproape la perfectie engleza. Prima oara am zis ca e el mai special. A 2-a oara am crezut in coincidente. Cand am vorbit insa cu mai mult de 5 paznici/gardieni in engleza, am zis sa aflu mai multe despre ei, si cum se face ca ei vorbesc si alta limba decat banala franceza.

Tipul era din Africa, dar muncise pentru 2 ani in America. Mi-a spus ca nu merita sa stai in tara aia, ca sunt salarii mici, oameni lenesi, viitor zero. Mi-a confirmat ca majoritatea anagajatilor din firmele de paza nu sunt francezi, si ca e indicat sa le cer lor sfatul daca ma pierd printr-un magazin. Oameni simpli cu joburi simple, dar cu o gandire complexa. Uite ca sunt si din astia pe aici. Noroc!

“Conductorii de metrou sunt in pericol. Statul francez doreste solutionarea crizei prin concedierea lor si instalarea unor roboti de milioane de euro in schimb. Solutia se vrea a fi de lunga durata. Drept urmare, greve intense sunt preconizate a avea loc in perioada imediat urmatoare. Romanticii vor fi nevoiti sa circule pe jos sau cu bicicletele in tot acest timp. Presedintele este ingrijorat de faptul ca acestia ar putea sa slabeasca, lucru ce ar putea duce tara in categoria celor de gradul 6. Starea de alerta generala va fi instaurata pe tot teritoriul Frantei. Cetatenii vor fi nevoiti sa nu paraseasca locuintele si sa manance cat mai multe dulciuri cu putinta.”

O linie de metrou din Paris nu mai foloseste conductori. Merge asa de capul lui. Cum s-ar zice in romana, este automat. Ce se va intampla atunci cand pe toate liniile se va intampla acest lucru? Nu stiu, mai sunt ceva ani pana atunci. Am comunicatul de presa pregatit oricum. Salut!