#pentru ca am surprins un colt de liniste si in Olanda

P.S. Posturile urmatoare vor fi din categoria “mai putine vorbe, mai multe poze, mai mult timp alocat vacantei”

Se poate (apa curgea).

La o terasa/clatitarie in Provins, Franta.

Desi am pescuit de vreo 3 ori in viata mea, nu pot spune ca sunt fan pescuit. Totusi, cand am vizitat Normandia la sfarsitul lunii mai, am avut ocazia sa merg la o partida de pescuit pe ocean impreuna cu fostul meu coleg de apartament, fratele lui si tatal sau. A fost o experienta interesanta, asa ca merita povestita si ilustrata in cateva imagini. (pont: pozele sunt “legate” intre ele, asa ca le puteti vizualiza pe toate in slideshow)

6.00 Era o insorita dimineata de duminica de mai, asa ca pe la ora 6 m-am trezit si eu. M-am simtit a fi cel dintai cocos din casa, pana sa vad ca tatal si fratele prietenului meu deja scosesera barca in curte si isi puneau pe ei hainele de pescuit. Pe la 6.15 s-a trezit si prietenul meu.

6.30 Mi-am pus pe mine singurii pantaloni pe care ii aveam, un hanorac pe spate, adidasii in picioare si m-am declarat gata de pescuit. Prietenul meu la fel. Cand ne-a vazut maica-sa, s-a speriat putin, asa ca ne-a aruncat inca vreo 2 perechi de pantaloni, 2 geci si 2 incaltari. Nu stiam de ce, dar ne-am imbracat cu ele, sa fim politicosi.

6.35 Eu cu prietenul ne-am suit in barca, tatal cu fratele in tractor. Nu mergi oricum spre balta. Ei erau cauciucati din cap pana in picioare. Plastic Man era slab pe langa ei. Soarele desena niste umbre frumoase in oras.

6.45 Am ajuns la ocean. Alte 10 tractoare erau parcate pe plaja imensa. Era reflux. Mi s-a spus ca daca nu calculezi bine ora de intors te poti trezi fara tractor. Mareea e foarte puternica in zona aia. Si foarte deasa.

6.50 Cei doi in cauciuc s-au dat jos din tractor si au inceput diverse manevre, timp in care eu cu prietenul ne faceam poze. Doar eram in adidasi.

7.00 Toti 4 eram in barca, priveam spre orizont. In spate soare, in fata negura.

7.02 Negura peste tot. Ploaie, vant. Noi intaintam spre mijlocul Pamantului (wow).

7.05 Un val imi muta capul de pe directie. Sunt jumatate fleasca, dar e ok. Bag camera in rucsac, nu vreau sa o inec.  Totul e ok.

7.06 Un alt val ii intra prietenului pe sub toate hainele, tiuindu-i urechile in acelasi timp. Si el e ok.

7.10 Un imens val ne spulbera pe amandoi. Nu e chiar asa sarata apa. Cele 3 perechi de sosete imi pleoscaie aiurea. Transpir din afara spre interior.

7.15 Tatal scoate doua perechi de geci si pantaloni impermeabili. Bine ca nu ni le-a dat cand deja aveam pesti in chiloti. Bine ca ni le-a dat. Inaintam cu valurile in ochi, dar protejati.

7.40 Ne oprim undeva in pustietate, unde sonarul (voila) arata ca ar fi un banc de pesti. Primesc o undita cu momeala din aia artificiala, sub forma de pene, si 5 ace.

8.00 Sunt intrebat daca am rau de mare, daca mi-e frig, sete, daca ma dezechilibrez. Nu. Sunt ok. Arunc acele in apa (sau cum s-o zice).

8.02 Simt ca trage. Trag. Oare am prins ceva? Trag aiurea asa? Se poate sa prind peste fara mamaliga / paine / rame? Se poate. Ridic 2 pesti de vreo 25 cm. Cate unul pe fiecare ac. Fuck me, I’m famous!

8.10 Mai ridic un peste. Pe la vreo 30 cm. Ceilalti 3 nimic. Ne mutam, ca nu trage decat la roman. Si incepator. Le-am zis si un banc cu pesti intre timp. Ma simteam pescar.

8.40 Ajungem in alt loc in care sonarul indica alt banc de pesti. Drumul pana acolo a fost garnisit cu ploaie, vant si glume bune. Jumatate in franceza, jumatate in engleza.

8.50 Aruncam iar. Mai prind un peste. Prinde si prietenul meu unul. Lung de 60 cm. Gros de 1 cm. Peste sfoara. Ne mutam iar din loc.

9.30 Ajungem langa o alta barca. Vedem un mos cum scoate 4 pesti pe un singur fir. Scoatem si noi. Eu doi,ei inca vreo 3. Destul de mari. Fratele da la liniuta, la rapitori. Nu prinde, dar are stil. Tatal isi admira fii si pe mine. E calm, spre deosebire de marea care ne balangane barca in toate directiile.

10.00 Plecam iar. Ploaie, vant, fratele ne spune ca trebuie sa schimbe apa la pesti. Se deschide la slit si incepe sa o schimbe. Isi tine bine echilibrul.

10.30 Mai prind trei pesti, ei alti doi si ne hotaram sa ne intoarcem la tarm. Avem vreo 12 pesti, deci pranzul e asigurat. Ei imi povestesc ca cea mai mare captura a lor in 3 persoane a fost de 110 pesti. Acum nu e chiar sezon de pescuit, dar au iesit ca sa ne faca noua pe plac. Mi-a placut.

11.15 Ajugem la tarm. Eu cu prietenul facem poze cu pestii, cu peisajul, cu barca. Tatal si fratele suie barca pe remorca tractorului si pornim spre casa.

Mai tarziu… A fost bun pestele pe gratar.

Acum 3 weekenduri am fost cu un prieten pe coasta Normandiei, intr-un sat aflat la ocean, in casa unde locuiesc parintii lui. De vineri seara pana duminica seara am avut parte de un weekend plin de descoperiri, de istorie – luptele nemtilor cu americanii, englezii, etc – poze si vreme buna.

O sa scriu despre asta in articolele urmatoare, dar m-am gandit sa va ofer o prefata, sa stiti la ce sa va asteptati Iata ce-am vizitat / facut pe acolo:

• Satul (pare de fapt un mic oras) Luc-sur-Mer
• Portul artificial Arromanches
• Buncarele din Saint-Laurent-sur-Mer
• Cimitirul si Memorialul American
• Mont-Saint-Michel
• Alligator Bay
• La pescuit cu barca pe ocean
• Cel mai mare targ de antichitati din Normandia
• Orasul Caen

Pana imi fac timp sa scriu, iata doua panorame: Caen si plaja (in timpul refluxului) din Luc-sur-Mer).

De vineri seara pana ieri noapte am fost plecat la Nisa, la carnavalul Regelui Mediteranei. Au fost 3 zile calduroase de iarna (peste 15 grade), multe culori, italieni, pizza, mare, confetti.

Am avut parte si de un bonus, Festivalul Lamailor de la Menton, unde am fost duminica.

Trebuie sa sortez cele 1500 de poze, sa pun pe foaie cateva impresii si revin. Pana atunci va las cu o mana de fotografii din cadrul celor 2 carnavaluri.

 

Am ajuns de cateva zile in Paris, fara prea multe peripetii. Am reusit sa scriu despre 4 sesiuni din cadrul Social Media Week si voi mai scrie de inca 4 in zilele urmatoare.

Ca sa ne mai si radem putin intre timp, sa va spun 3 povesti scurte din metroul londonez.

Tipa cu strampii

In Regatul Unit al Marei Britanii si al Irlandei de Nord, chiar si in Irlanda, femeile umbla fie 50% dezbracate, fie 50% in strampi. Aia e. E cultura / traditia lor si trebuie sa o respectam.

In fata mea era o doamna la vreo 40 – 50 de ani, blonda, machiata elegant, cu o blana de animal mort pe umeri, ce ii venea pana la talie. In rest era in strampi. Si atat. Strampi transparenti cu vedere directa la o pereche de bikini anilor ’60.

Nu iesi asa din casa decat daca vrei sa atragi vreo galerie dupa tine sau sa iti lansezi propriul fan club. Cred ca blana de oaie o apasa cam mult pe timpane.

Romanul la metrou

In multe statii din metroul londonez trebuie sa iei un lift pentru a ajunge la suprafata. Poti lua si scarile, doar ca esti avertizat atat de afise, cat si de o voce sinistra, ca sunt peste 100 de trepte, asa ca depinde de tine ce chef de facut sport ai.

Ambele lifturi plecasera si se formase o gramada mare de oameni in asteptarea lor. Era liniste, toti cu ochii pe cele 2 beculete care iti semnalau apropierea liftului. In momente din astea nu se vorbeste, stai si astepti in liniste ca atunci cand primesti tezele de sfarsit de semestru. Si cum stateam eu asa, la fel de linistit, aud o voce proaspata de undeva din spate: “Hai in p**a mea azi!”.

Chitaristul si fetele

Am intrat in metrou si m-am asezat. La doua scaune de mine era un tip de vreo 30 de ani, mai sarac imbracat, cu un rucsac ponosit si o chitara. Parea trist.

Pe scaunele din fata lui s-au asezat doua tipe la vreo 22 de ani, mai frumos imbracate, cu 2 posete scumpe si multe plase de cumparaturi. Pareau fericite.

Au inceput sa isi dea coate si sa rada de chitarist. El nu le vedea, statea cu capul in jos si isi acorda chitara. Ele radeau, schimbau vorbe, se uitau la el cu coada ochiului. El isi vedea de treaba lui.

Metroul a plecat, iar el a inceput sa cante. Intai ceva de Nirvana, apoi ceva de RHCP si altceva de Green Day. Canta atat la chitara, cat si din voce. Canta foarte frumos din ambele. Fetele s-au oprit din ras si au continuat sa il priveasca. Nu isi puteau lua ochii de pe el. Il priveau cu apreciere.

La statia urmatoare ele au coborat. La fel si el. Sa fi avut povestea un final fericit?

Nu vii in Londra fara sa mergi la piata. Nu vrei sa fi venit degeaba nu?

Dupa rationamentul de mai sus, astazi am vizitat o piata a Londrei, genul ala de targ de weekend, de unde poti cumpara totul sau nimic. Portobello Market se cheama si cica e faimos pe aici. O fi.

Daca nu te atrage o astfel de piata, iata cateva motive care sa te convinga contrariul:

• Mergi cot la cot cu sute de oameni pe o distanta de cel putin 2 km. Networking
• Asculti artisti urbano-comici. Poze mai jos
• Cumperi suveniruri cu 1 lira de la romani. N-am vazut mai ieftine in toata Europa
• Mananci asiano-germano-franco-spanioleste. La preturi britanice
• Inveti o alta engleza. Cea internationala
• Simti atat atmosfera din Dragonul Rosu, cat si cea dintr-un Mall de Mall. Intr-un singur loc
• By default, numarul de fete de genul asta e cel putin dublu. Sau multiplu de XXX
• Ai parte de un curcubeu de case ce contureaza strada. Loc de poze
• Faci toate aceste lucruri de 2 ori. La capatul pietei se termina orasul cred