Tipul asta jongleaza mingea ori de cate ori are chef, timp de 10 – 20 de minute/spectacol, in fata a sute de turisti, zilnic. Strange aplauze, incurajari, fluieraturi, poate si numere de telefon sau invitatii la cina. Spectacolul are loc undeva deasupra Parisului, in fata vestitei bazilici Sacre Coeur.

Ia lejer 100 de euro pe zi facand ceea ce ii place, nefiind nevoit sa suporte “cantecele” colegelor de birou sau sa primeasca “ordine” de la vreun sef.

E artist. Scena lui e strada. Sau felinarul ala

N-am mai scris pe blog de ceva vreme. De aproape 10 zile. Nu din vina mea. Nu stiu din a cui, dar din a mea sigur nu.

Intre timp am reusit sa observ Parisul cum se imbraca in haine de Sarbatoare. Orasul romantic, orasul luminilor, orasul culorii. Cam asa este alintat de intreaga lume. Nu e urat, dar nici nu pot spune ca am dat cu fundul de pamant cand am iesit din metrou.

Sans Elize-ul este mai luminat de masinile aflate in trafic decat de pomi. Au si ei ceva luminite, dar un trafic generos rupe tot. Sa nu mai zic de colindele traditionale frantuzesti scoase de soferii aflati pe strada. Magazinele in schimb incearca sa se intreaca in a-i atrage pe posibilii clienti in mrejele lor. Turcii cu ai lor kebab bat la orice ora insa pe Luis Buton. Da, aia de fac gentile alea prostesc de scumpe.

Turnul ofera o priveliste frumoasa toata noaptea. Nu sunt sigur ca Gustav ar fi vrut sa vada intreg curcubeul pe schela lui, dar na, Franta face turism.

La Defense, zona afacerista a Parisului, seamana cu New York-ul. Este impresionanta, mareata, luminata SF-istic. Recomand pasionatilor de Star Wars, Star Craft si Lara Croft sa viziteze acea zona. Singurul dezavantaj ar fi ca nu face nimeni mici prin preajma. In rest, e ok.

Vestitele galerii La Fayette vin cu o oferta de iluminatie interesanta pe interior si absurda pe exterior. Daca holul principal te trimite cu gandul la marii clasici ai Frantei, exteriorul cladirii te trimite cu gandul la revolutia ghemului de ata de la 1911. Mai jos are onoarea de a fi pe acest blog o mica panorama din interiorul cladirii

All in all, vorba francezului, orasul lasa o buna impresie oricarui turist. Nu este ceva nemaivazut, dar este placut ochiului. Se vede totusi un interes marit de a oferi publicului ceva frumos, ceva nou, ceva despre care sa discute si sa ia acasa pe un card de memorie. Luati un Blu sau un Wiz si veniti la Paris. Salut!

Azi m-am distrat din nou in autobuz. In stanga mea erau 3 tipi. Dupa “Salut Gheorghe”, pareau a fi romani. In dreapta mea era 1 tipa. Dupa fundul plin de proteine si minerale parea a fi frantuzoaica.

Cum ma uitam eu in dreapta, aud din stanga:

“Ce bombata e asta!”, zise unul dintre ei.
“Da ba, e buna. Salut printeso!”, zise al 2-lea aruncand o noua privire spre luneta domnisoarei.
‘Printesa’ se intoarse la ei, aruncandu-le o privire romantica de parca ar fi mirosit o branza autohtona.
“Ce te uiti? Oi fi vorbind romana mai bine ca mine!”, ii zise al 3-lea uitandu-se din nou la fundul ei.

In timp ce eu zambeam, iar ea le multumea de compliment in limba ei, cei 3 au coborat, lasand in urma un mai vechi proverb romanesc: “Tot ale noastre sunt mai bune!”

Nimic nu este imposibil

Am observat ca Goofy poate fi si fericit si trist fara prea mari eforturi. Nu trebuie sa isi foloseasca ochii, nasul, gura, sprancenele. Nu trebuie sa faca niciun gest complicat.

Daca e fericit tine capul sus, daca e trist il lasa jos. Nimic mai simplu

Daca pozele ar vorbi:

1. Iar trebuie sa le cant la astia. Ah, si ce somn aveam in mine. Si mai e si grea chestia asta, uf.
2. Ia sa pun eu ligheanul jos ca ma dor salele. Stiam ca nu trebuia sa ma scol la 7 ca sa fac jogging. Nu imi e de-ajuns ca umblu cu asta in carca toata ziua?
3. Fiti atenti! O sa incept sa cant. Dau din degete si muzica iese. Nimic mai simplu.
4. La la la! La la la! Laaaaaaaaa!
5. Ia sa stau jos. Ii fac sa creada ca asa e obiceiul, ca asa e cultura noastra. Sunt obosit si eu! Am facut jogging azi dimineata. V-am mai zis nu?

Daca pozele nu ar vorbi, va spun eu ca tipul de sus este din Senegal si ca ne-a cantat jumatate de ora la instrumentul lui, numit Cora. Mi-a placut mult. O muzica ambientala foarte placuta urechilor.

Il puteti gasi la Cite de la musique din Paris, zis si muzeul muzicii. E interesant, merita vizitat. Pe toata perioada vizitei poti asculta muzica mai multor popoare si admira toate instrumentele acestora. Am auzit indieni, chinezi, japonezi, africani, pigmei, germani, etc. Le-am vazut si instrumentele chiar Salut!

Articolul acesta este pentru cei care nu suporta cozile interminabile si carora le place sa se gandeasca de 2 ori inainte de a arunca banii aiurea in calatoriile lor, doar pentru ca “daca ai fost in Paris si nu ai atins fundul calului lui Napoleon, ai fost degeaba”.

Drept urmare, dupa cum zic si Parazitii, am fost azi sa dau o tura pe langa turn; scheletul metalic al lui Gus. Ma asteptam sa vad ditai gloata de oameni sub el. Asa a fost! Stateau la umbra probabil, ca altfel nu vad de ce ar fi stat sub el. Nu ofera o priveliste prea deosebita. E ca si cum ai sta intr-un canal si te-ai uitat in sus la capac.

Ca sa iesi repede si ieftin din toata afacerea asta, si sa simti ca vizita la turn a meritat, recomand urmatoarele:

Urca pe scari. Sunt multe, dar merita efortul. Ce rost are sa pierzi o ora si jumatate la coada liftului? Nu faci decat sa transpiri alaturi de alti 1000 de oameni, sub lift, in lift, la iesirea din lift. Daca iei scarile insa, ai numai avantaje:

• iesi mai ieftin: 3.50 euro pentru tinerii sub 25 de ani si vreo 5 pentru cei peste.
• transpiri de unul singur pana la etajul 2 al turnului. Sau cu prietena. Ce e mai romantic decat sa transpirati impreuna in turnul Eiffel?
• iti testezi cunostintele de matematica. Poti numara cele 800 de trepte. Poti fi sigur ca nu gresesti. Din loc in loc iti reamintesc ei la a cata esti.
• afli istoria turnului citind panourile de pe drum. Cu ocazia asta oferi si cate o pauza culturala transpiratiei.

Interactioneaza cu etajul 1. Cei ce folosesc liftul nu or sa se opreasca acolo pentru ca e plasa de jur imprejur si nu se poate face poza clasica de tip IOLA cu Parisul in spate. Perfection, dupa cum spune Chandler in Friends. Ajuns aici poti:

• sa intri in cinematograful Eiffel in care poti vedea scurte secvente din filmele in care apare turnul. E un mod de relaxare placut si poti lua notite, ca sa iti faci o idee ce sa iei de pe torrents in seara urmatoare. Doar vrei sa fii romantic nu?
• sa admiri holograma turnului. Daca vezi vreun tip ce sta aiurea si isi agita mainile in fata unui monitor, nu te gandi ca e nebun, dupa cum am facut eu azi. Intra in incaperea intunecata si ia in mana turnul. E super tare holograma. Si verde pe deasupra.
• sa nu intri in restaurant. La ce sa dai 28 de euro pe un meniu cand poti da 70 la urmatorul etaj? Glumesc, nu intra nici in ala
• sa te joci cu chestiile interactive de pe acolo. Mi-e lene sa le descriu, dar sunt interesante.
• sa vezi expozitia Eiffel. E gratis si are un covor mai moale decat patul meu. In rest, admira tablourile si farfuriile scumpe.
• sa intri la suveniruri si sa iesi. Cumpara acelasi breloc de la baza turnului cu “3 la 1 euro”. Nu o sa ii ratezi pe cei care vand. Sunt vreo 200.
• sa admiri dansatorii de la baza turnului. Gratis.

Stai la etajul 2 atat cat trebuie. Acolo o sa gasesti mia de oameni de la baza turnului: 500 aliniati la margine, ceilalti 500 cu aparatul. Daca stai mai mult de 30 de secunde, o sa ii vezi cum fac schimb. Ajuns acolo poti sa:

• mananci o inghetata de 4 euro. Sau nu.
• te uiti la coada interminabila ce mai asteapta inca o ora sa ajunga la etajul 3. Nu fa asta, exista Montparnasse-ul si e mult mai tare.
• te uiti pe meniul restaurantului si fa glume pe seama lui. De ce ai da 70 de euro pentru un aperitiv cand poti cumpara aceiasi carnati 800 de trepte mai jos?
• faci poze la pitipoance.
• iti faci o poza cu Parisul in spate ca sa fii in rand cu lumea. Stramba-te in ea.
• cobori pana la baza si sa citesti panourile cu date despre turn. Sunt interesante. (Ex: stiati ca au fost folosite 2.500.000 de elemente din alea de prins, gen suruburi?)

Cam asta ar fi varianta ieftina a turnului, si cea mai eficienta, fara a pierde timpul la coada, fara nervi si fara agitatie. Relaxare si voie buna. Ce-ti poti dori mai mult de la o zi de duminica?

Am iesit si eu din casa de ziua Frantei dupa cum ziceam. Pe la statia de metrou niste romantici aveau ceva chef de scandal cu politia. “Kum-fu francez” am zis eu, pregatind Canon-ul! Nu, nu are nicio legatura cu restul articolului dar vroiam sa fac legatura cu titlul

Am ajuns la fel de matinal prin centru. Pe la 12.00. Nu prea mai era nici urma de defilare. Elize-ul era insa tot inchis si fremata de omenire. Cum toata lumea se plimba aiurea pe acolo mi s-a facut si mie pofta. M-am plimbat vreo jumatate de zi, numai bine cat sa ma bronzez fara voia mea pe mecla. Am vazut zeci de oameni pozari, multi artisti, multi militari, multa voie buna. Ia vedeti si voi:

Seara am iesit sa vad focul de artificii. Cum langa turn se anunta a fi o gheiala de oameni, am zis sa merg intr-un loc mai retras de unde sa pot vedea artificiile in voie. Alti 1000 de oameni s-au gandit la acelasi loc retras asa ca am admirat spectacolul impreuna. A fost ok pana la urma cu toate ca ma asteptam la mai mult! Daca nu era turnul ala acolo nu prea avea nicio valoare tot show-ul. Aseara Parisul a fost micul Bucuresti. Ii facem praf in fiecare an pe 31 decembrie la ora 00:00 in ceea ce priveste artificiile. Chiar si petardele

Pana data viitoare, salut!

Sambata dimineata am avut chef de un parc. De fapt am avut chef de un castel, dar cum parcul se afla in imediata apropiere, am zis sa dau o tura si pe acolo.

Dupa cum v-ati prins din titlu, am fost in Parc Floral de Paris. Cand am vazut ca e cu intrare, primul gand a fost sa il abandonez. La ce sa intru intr-un parc in care mi se cer bani? Mai fusesem acolo in urma cu vreo 3 luni si a fost gratis atunci. La sfarsitul plimbarii am fost incantat insa, si multumit ca am cheltui cei 2.50 euro cu folos.

Parcul este de fapt o gradina botanica imensa. Ca sa nu va plictisesc, o sa enumar cateva chestii ce m-au impresionat:

- are o suprafata de 22.000 metri patrati; cat niste mall-uri din Bucuresti
- au loc concerte gratuite pe scena amenajata in centrul parcului; si nu sunt manele
- mai multe flori ca acolo nu am vazut in viata mea; prea multe totusi pentru gusturile mele
- exista o gradina de fluturi, dar in care am vazut doar gandaci; probabil fluturii sunt in stadiul de vierme momentan
- exista spatii de joaca pentru copii, restaurante, terase, teatre, sali de expozitii/evenimente; de toate pentru toti dupa cum spune o anumita reclama
- exista locuri special amenajate de picnic, de plimbari cu bicicletele; o multime de posibilitati de frecat menta in stil propriu adica

Gandindu-ma la Gradina Botanica din Bucuresti pot spune ca nu exista termen de comparatie. Sunt insa de parere ca si ce avem noi in Romania poate fi cel putin la fel de frumos ca in alte tari. Nu trebuie decat putina vointa, ca bani se gasesc.

Iata si o panorama. Salut!