Eu si muntele

M-am nascut intr-o zi de iarna, in timpul unei furtuni de zapada. Nu se circula pe strada, nu se iesea din casa. Doar eu am iesit. La 7 ani mi-am pus schiurile in picioare si am inceput sa iau copacii intre picioare. Am invatat sa invat din greseli. Am strabatut Bucegii in lung si-n lat, apoi m-am extins spre nord si spre vest. Padurile mi-au fost primul loc de joaca. Printre copaci si tufisuri mi-am creat lumea mea imaginara, pe care numai in filme o puteam vedea.  Mai tarziu am lasat perechea de schiuri unui copil de 7 ani, si am continuat sa tai zapada cu placa. Am inceput sa iau copacii din fata, ca un barbat.

Eu si voluntariatul

Am inceput ca cercetas. Ecologizam padurile, mergeam in monom, purtam esarfe. Unii radeau de noi, dar eu ma simteam altfel. Eram diferit fata de ei. Am invatat ce inseamna sa lucrezi si sa te distrezi impreuna cu alti 20.000 de cercetasi din toata lumea, intr-un oras special construit pentru asa ceva, undeva in sudul Suediei. Am cunoscut si ceva cercetase acolo. Cercetau bine. M-am inscris apoi, acum 6 ani in alta organizatie, ca voluntar: Politehnica Bucuresti. Noroc cu mine ca am reusit sa o termin, ei nu ma ajutau deloc. Nu intelegeau ce inseamna a fi voluntar. In timpul facultatii am fost membru BEST. Inca mai sunt de fapt, pana prin toamna asa, cand o sa devin alumni. A fost o experienta unica pentru mine, experienta care continua zi de zi. Am invatat sa organizez evenimente, sa dezvolt strategii, sa conduc campanii de promovare, sa ma distrez alaturi de studenti europeni. E frumoasa viata de voluntar. Nu intentionez sa ii pun capat prea curand.

Eu si Europa

Am intrat in Europa mai repede decat Romania. Am inceput cu asaltul scoutilor, in Suedia si am continuat cu un stagiu de practica in Anglia, acum 7 ani. Gustul continentului l-am prins o data cu aderarea mea la BEST. Am inceput sa cutreier Europa in lung si in lat. M-am oprit undeva in lat, dar intentionez sa revin acasa si sa pornesc in cautarea altor questuri. Am cunoscut hostelurile de unul singur, am fotografiat oamenii de unul singur, am invatat sa citesc o harta cu o mana, sa fotografiez cu alta, sa fiu atent la costul de pe roaming, si sa am colegi diferiti de camera in fiecare seara. Mi-am creat propriul meu quest.

Eu si fotografia

M-a lovit asa dintr-o data, acum multa vreme. Am facut un imprumut la banca, sa imi pot cumpara un aparat de 1MP. Pe urma, am castigat un telefon super scump la un concurs. Normal ca l-am vandut si mi-am schimbat aparatul. Am trecut la un Canon A75. Eu si el, el si eu, eram acelasi cuvant. Dupa cativa ani, a venit timpul altui imprumut la banca. Am intrat in posesia unui Canon 350D care ma acompaniaza si acum, alaturi de un obiectiv luat de pe un Canon 3000N. Putini il cunosc. Le multumesc celor 3 si va invit sa vedeti la ce au fost bune, in vechiul meu blog foto.

Eu si prietenii

Am multi prieteni sociabili care mi-au spus ca sunt sociabil. Asta inseamna ca sunt sociabil. Asa reiese din asta. Nu ramane decat sa descoperiti din paginile blogului daca asa este.

Mereu cu zambetul pe buze,
Administratorul unui quest