Astazi in metrou am avut o alta conversatie despre Franta si ai ei locuitori cu colega mea frantuzoaica. Din vorba in vorba am ajuns sa ii spun ca nu prea imi place mancarea lor, ca e prea mica, prea insuficienta, prea fitoasa.

A parut mirata. Vai! Cum nu imi place cuzinul frantuzesc? Cand e asa de elegant, de minutios, de gustos.

Am mancat si chestii bune la francezi, dar eu vorbeam la modul general, asa ca am rugat-o sa imi dea un exemplu de mancare frantuzeasca mai speciala si mai atractiva.

Mi-a dat: omleta. O avea ea si origini frantuzesti, dar cu omleta te lauzi la straini?

Lady in Black a fost una dintre melodiile favorite ale tatalui meu si imi face mereu placere sa o ascult in calatoriile mele.

Cum astazi este ziua lui de nastere, cu dedicatie:

Azi lucrez de acasa, din sufragerie. Racoare, muzica buna, liniste.

Zgomotul ca de razboi m-a scos pe balcon acum 10 minute. Primul set de avioane m-a intors inapoi in casa. Sa iau camera de fotografiat.

Or fi ajuns mai greu din America? Este astazi 4 iulie si m-am intors in timp? E vreo sarbatoare in Franta?

Update: Si o sesiune de elicoptere

Parisul a ajuns, de ceva timp chiar, una dintre cele mai ravnite atracii turistice din Europa. Esti in dubiu ce premiu sa oferi la concursul organizat de tine? Da o excursie la Paris (sau un iPad). Vrei sa ii faci un cadou romantic partenerei? Parisul este cea mai buna alegere. Vrei sa te dezvolti personal sau profesional? In Paris au loc toate conferintele, finalele anumitor competitii, in Paris se ofera internshipuri, burse Erasmus, proiecte de diploma, stagii de doctorat, chiar si joburi. Parisul e pe trend.

Chiar daca orasul este plin de straini, romanticii nu se lasa mai prejos in a-l vizita. Orice francez e curios ce priveliste ofera ultimul etaj din turn, cati oameni pot incapea pe scarile de la Sacre-Coeur sau cat de scump si elegant este Lize-ul. Un weekend in Paris este de multe ori alegerea perfecta. Probabil majoritatea copiilor francezi asteapta cu sufletul la gura sa vada vestitul oras, pe cand adultii isi planifica sa iasa la o plimbare prin parcuri, pe strazile inguste, dar elegante sau pe malurile Senei.

Avand in vedere cele de mai sus, Bucurestiul pare a fi situat la polul opus in materie de romani dispusi sa il viziteze in scopuri tursitice (nu veniti cu afaceri sau cu intentia de a merge la Ikea). Orasul are frumusetile lui desigur. O sumedenie de muzee, parcuri, ditai Casa Poporului, alei cu umbra, zone vechi, dar acestea nu sunt promovate romanului din provincie asa cum ar trebui. Se “chinuie” ministerul sa atraga strainii, cand sa mai aiba grija si de ai nostri?

Degeaba bagi milioane de euro intr-o campanie de promovare a Romaniei, implicit a Bucurestiului ca si capitala, daca strainul are prieteni din afara Bucurestiului. Acestia cu siguranta l-ar sfatui ca nu prea are ce sa vada in capitala in afara de 2 parcuri si o cladire veche. Stim cu totii ca parerile prietenilor sunt cele mai importante, asa ca milioanele se duc usor usor de rapa.

N-am auzit romani sa zica: “Iuhuuu, mergem in weekend in Bucuresti”, sau “Hai sa mergem si noi in concediu in Bucuresti vara asta”. Poate ar trebuie gandita o campanie de promovare interna inainte de a ne deschide Europei, in caz ca aceasta nu exista. Sau daca exista, poate ar trebui putin adaptata ca rezultatele nu sunt asa vizibile.

Sunt asociatii, grupuri de prieteni (www.bucurestiulintrozi.ro, www.orasul.ro si altele) care au inceput sa faca ceva pentru a descoperi Bucurestiului si a dezvalui adevarata lui frumusete, deci se poate. Muzeele, instituturile culturale au inceput la randul lor activitati care mai de care mai interactive pentru a-si atrage vizitatori, deci se poate.

Ca si concluzie, Bucurestiul are la fel de mult de oferit romanilor cat are si Parisul francezilor, la fel ca si alte capitale locuitorilor tarii respective, doar ca orice roman ti-ar recomanda sa vizitezi intai alta parte a tarii, si nu capitala, care teoretic ar trebuie sa fie primul punct de plecare in descoperirea unei noi tari. Ajungem noi si acolo. Pana atunci, calatorie placuta

… ca tot e incredibil de cald afara.

Bordeucsii au o modalitate in plus de racorire. Voila!

A se consemna ca nu am fost de placere in Red Light District. Tocmai terminasem de vizualizat o colectie impresionanta de tablouri renascentiste, dupa o plimbare lunga si racoroasa printre niste coloane bizantine, cand am nimerit in zona rosie a Amsterdamului. N-am idee cum am ajuns acolo, dar am petrecut ceva timp prin zona. Pura curiozitate

Zona nu este una periculoasa. Sunt multe bagaboante, multi dealeri, dar sunt de 100 de ori mai multi turisti, care furnicaie strazile si trotuarele. Sanse sa ramai fara portofel sunt. Gangurile late de 60 cm pline cu fetite, si pe stanga si pe dreapta, sunt arhipline de iubitori de arta. Este foarte posibil sa uiti de portofel, cu ochii pe pereti.

Am inteles ca sunt sanse sa auzi si cate o manea daca vreo domnisoara romanca deschide usa. Te poti simti ca acasa in compania ei. Cu siguranta iti poate oferi gratis si niste seminte.

Din semnele pe care ti le fac fetele, un examen oral e vreo 20 – 30 de euro, pe cand licenta incepe de la 50. Chiar daca iti face vreuna cu ochiul, iti zambeste, se da la tine, tot pe bani e. Nu te gandi ca ai cucerit-o aero-spatial.

Tentativa repetata a unui tip de a plati cu cardul mi-a dat de inteles ca tipele nu poseda POS, desi cu siguranta au contract de publicitate cu bancile din zona. Fiecare te indruma spre un bancomat anume, in functie de contractul de servicii incheiat cu banca.

Altfel, sunt multe fete dragute si deschise. Nu am facut poze, primind sfaturi ca pot sfarsi cu un pahar de urina (zis si pisu) pe mine, cu aparatul de fotografiat strivit de zid sau cu vreun papuc in figura. Nici sa fugi nu ai unde, ca nu prea ai loc. Oricum, Google este prietenul tau si te ajuta cum poate.

Oameni multi in Red District; toti veniti sa priveasca tablouri, furisandu-se nocturn printre coloanele bizantine.

Am gasit cablu, am gasit timp sa va arat ceva poze din Amsterdam; asa, ca un rezumat.

Urmeaza mai multe (teoretic)

“Sorry” este si un cuvant olandez.

Portiile din restaurantele frantuzesti sunt chiar mai mici decat in cele din Paris. Nu am fost acolo din proprie initiativa.

Stiam ca sunt multe biciclete in Amsterdam, dar de fapt sunt mult mai multe. Sunt mari sanse ca multi olandezi sa fie nascuti pe sa. Oricum, asa da.

Calificarea englezilor in grupe a fost primita cu un calduros “Hua”.

Gunoier, sofer, postas, biznizmen, casier, vanzator, pimp; toti vorbesc engleza.

Daca nu stii bine olandeza, nu o vorbi pentru ca o sa ti se raspunda in engleza. Nu, n-am incercat eu

Transportul e scump si rar in comparatie cu Parisul; scump si aproape la fel de rar in comparatie cu Bucurestiul.

Mi-am luat de dimineata pe mine tricoul cu Irlanda pentru ca parea mai curat. La pranz vietnamezul m-a intrebat daca am fost recent in Dublin. In timp ce 10 ochi s-au intors spre mine, i-am spus ca am fost anul trecut. Am mancat linistit. Eu cu oile mele de pe tricou.

Intre timp Franta a luat bataie, eu mi-am luat rucsacul in spate si m-am indreptat spre gara.  Acelasi tricou, aceiasi ochi dubiosi. La chioscul de sandvisuri tipa de la casa a inceput sa rada, aratand spre tricoul meu. Sotul ei s-a uitat si el, de parca eram exponat de muzeu, a zis un “Dublan, non, non” si a plecat. Si eu.

M-am urcat in tren. A 2-a oara cu Thalysul, de data asta spre Amsterdam. Pana vineri sunt la un training, Marketing in the Digital Age, dupa care il astept pe fratele meu sa ne bucuram in weekend de oras. Ii multumesc pe aceasta cale digitala lui Neba si lui Marius pentru gazduire

Desi e confortabil si merge repede, e cam enervant azi trenul. Netul se deconecteaza din 2 in 2 minute, curentul vine si pleaca din laptop, mai ceva ca turistii din Red District, rezolutia oscileaza intre varianta Windows 95 si 98. Noroc cu tipa din stanga ca citeste ceva in olandeza.

Pe la 23:00 ajung in Amsterdam. Nu au nimic olandezii cu irlandezii nu?

Nu pot sa spun ca sunt mare fan Beatles, dar imi place muzica lor. O ascult cu placere de fiecare data cand se iveste ocazia.

“The Beatles Story Exhibition” din Liverpool prezinta viata artistilor, de la formarea echipei pana la despartirea lor si activitatea ulterioara a fiecaruia. De asemenea, racorosul muzeu va pune la dispozitie primul pub in care Beatles-ii au cantat, unde ii puteti asculta, cu privirile atintite asupra tablourilor lor.

Tip: Din magazinul de suveniruri mi-am cumparat un tricou si un pin; pinul fiind foarte ieftin mi-a fost oferit gratuit de catre tipul de la casa