Chiar daca Franta a castigat de cateva ori in fata Angliei, fie in lupta dreapta si corecta, fie in fotbal, iata cateva motive pentru care romanticii nu ar putea castiga un eventual razboi cu insularii:
Un tricou marimea L in Franta este egal cu acelasi tricou marimea S in Anglia. Se compara Francois cu John la talie?
Micul dejun frantuzesc consta in croissant, lapte si gem. Englezii servesc fasole, sunca, oua si carnati. Pai cum sa se prezinte ei pe campul de lupta cu un corn si un pahar de lapte in stomac? N-ar putea nicidecum sa ridice sabia; poate doar sa fluiere ceva in bataia vantului.
O duminica relaxanta inseamna pentru francezi statul degeaba la o masa pe trotuar si privitul la lume, spre deosebire de englezi, care nu ar pierde vremea aiurea incurcandu-i pe pietonii. Ei ar sta eventual in pub, in picioare. Un soldat care sta mai mult jos decat sus are cele mai mari sanse sa zambeasca unei sageti in viteza.
Cu 4 euro mananci in Anglia ditai friptura de vitel cu mazare, piure si salata. In Franta cu 9 euro mananci o rata apucata cu 2 frunze de trifoi. Deci cu acelasi buget, Anglia ar forma o armata de 2 ori mai mare decat Franta si nu s-ar apuca sa impuste ratele din lacuri si ogoare, cum ar face francezii ca sa nu flamanzeasca pe drum spre batalie.
Intr-adevar limba frantuzeasca e armonioasa, invaluita de petale de trandafir si roua proaspata, dar parca altfel suna un “Chaaarge!” spus cu pasiune.
Ca tot a fost 1 iunie, am strans de prin calatoriile mele cateva poze facute copiilor. Nu sunt ele neaparat cele mai reusite, dar fiecare poate atrage macar un mic zambet.
Ei au cele mai expresive fete in poze, dar cu totii stim ca nu e usor sa ii prinzi in cele mai bune momente. Mai ales daca nu ii cunosti. Ca plang, ca rad, ca sunt curiosi, ca sunt nervosi, ca se joaca, ca se bat, ca se murdaresc, ca danseaza, ca se stramba la tine, toate aceste stari merita surprinse si puse la loc sigur intr-un album.
Sfat pentru parinti: Daca cineva face poze copilului vostru, nu inseamna ca e pedofil. Decat sa il luati la bataie, mai bine ii dati adresa de email si il rugati sa va trimita fotografiile. S-ar putea sa fie foarte bune
P.S. Iata-l si baietelul din Bruxelles, Manneken Pis. Tot copil e si el.
Semnele fac parte dintr-o campanie de promovare a turismului prin suburbiile Parisului. Pe langa ele mai existau panouri cu diferite tari, orase, locuri care ar merita vizitate.
Suna romantic titlul, dar nu asta e scopul articolului
Pastele de anul acesta l-am petrecut in familie, la Sinaia. Nu am stat decat 2 zile, din motive corporatiste, dar a fost fain. Nu ma asteptam sa gasesc flori la ce frig am auzit ca a fost prin Romania, dar Poiana Stanii mi-a dovedit contrariul.
Datorita faptului ca am terminat de vizionat seria intai din serialul din titlu, am decis sa vi-l recomand si voua pentru ca e “foarte tare frate”.
Nu stiu daca m-au impresionat efectele sangelui de la sfarsitul fiecarei lupte, scenele dinamice in care mai zboara cate o mana, un cap, un picior, fetele suple fara vesminte pe ele sau poate chiar toate acestea, dar este foarte interesant sa vezi cum Spartacus, tracul nostru, ajunge in sclavie, scapa de moarte in nenumarate randuri, dupa care devine “liderul” tuturor gladiatorilor si darama casa care l-a subjugat in toata acea perioada.
Ca un critic de film ce nu sunt, tin sa precizez ca filmul are scene comice care iti fura un ranjet (ca si scenele nud de altfel), scene triste in timpul carora simti nevoia sa ii injuri pe actori desi nu ti-au facut nimic, scene care iti fac pielea gaina datorita maretiei si felului in care sunt prezentate duelurile si scene in care ti-ai fi dorit sa intri si sa porti si tu o pereche de chiloti de tabla si o sabie de lemn.
Acestea fiind spuse, abia astept sa apara seria 2 (desi s-ar putea sa nu apara prea curand, dat fiind ca actorul principal sufera de o boala grava). Pana atunci va invit sa vizionati trailerul, dupa care sa cumparati filmul
Dupa cum v-ati prins din titlu, m-am mutat. Am stat un an de zile singur intr-o garsoniera si acum am decis ca e timpul sa fac o mica schimbare. Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, dar uneori mai simti nevoia sa vorbesti cu oamenii fata in fata si nu doar pe skype. O sa ii duc dorul vreo 2-3 zile, dar o sa imi treaca repede.
M-am mutat in zona La Defense, intr-un apartament cu 5 camere. Mai locuiesc aici un francez, un italian si o frantuzoaica. Toti lucreaza, toti sunt tineri, toti par a fi de treaba. E totul ok momentan
Singura chestie care nu e cea mai potrivita pentru simturile mele fine e ca stau putin mai departe de munca, gen in celalalt capat al Parisului. De maine trebuie sa ma apuc sa cronometrez si sa caut cele mai rapide variante sa ajung la birou. Chiar tin la trezirea deloc matinala.
Nu mai stau singur, dar tot pot sa va primesc pe la mine. Camera este destul de mare, sufrageria e si mai mare, asa ca daca veniti pe aici si am loc, va primesc cu placere. Daca nu inchiriez garsoniera veche zilele urmatoare, puteti sta acolo pana la sfarsitul lunii. Nici Andreea Marin nu detine in chirie 2 imobile in Paris.
Cam atat pentru moment ca vreau sa testez cele 2 saltele pe care le am in pat. Am impresia ca maine una din ele o sa dispara, asa ca vreau sa ma bucur cat mai mult de ele
Sunt in tren spre Liege, merg la un eveniment BEST care are loc undeva la un castel/ferma. Probabil regele care l-a construit era un bou. (Nu consider regii boi, dar asa mi-a venit sa spun )
In Liege am un tren spre un alt oras, Bomal, la 10 minute diferenta. Bilete am, dar sper ca trenul asta sa nu scada sub 150 km/h, ca sa ajung si eu la destinatie. Altfel trebuie sa astept o ora, dupa care sa ma indrept agale spre ferma 6 km pe jos. Nu e usor sa ajungi la castelul fermei.
In momentul asta scriu din tren. Are wifi, are prize, are niste scaune mai confortabile decat buda mea de acasa de pe care citesc cu placere etichetele ustensilelor din baie. Cel mai important e ca merg cu spatele si inca ma simt bine.
Si un live blogging in viteza:
- o nemtoaica doarme langa mine in timp ce copii ei nu dorm
- pomii au iesit la jogging
- nasul nu ia spaga
- doua englezoaice au vorbit pana au adormit
- ai la dispozitie o harta interactiva in care vezi unde te afli, cat mai ai pana la destinatie, chestii din astea invechite
- nu se aud manelele; viteza e de vina
- am vazut o oaie; cred ca era un muzeu in jurul ei
- pe usa scrie: “wifi inside”; cum o fi “wifi outside”?
Na, cam atat, ca vreau sa ma uit pe geam. Drum bun mie si weekend fain voua
