Cand am plecat acum 3 saptamani din Franta, am observat pe aeroportul din Beauvais 2 lucruri cel putin dubioase:

1. Tipul din spatele tunelului de securitate (acolo pe unde va trece bagajul de mana) dormea pe el. Cand inchidea ochii, cand ii deschidea, cand era cat pe ce sa cada. Putea trece oricine cu un cutit in rucsac, nu cred ca ar fi fost observat. Panica, ceva trebuie facut.
2. Politistii care se ocupau cu verificatul pasapoartelor erau intr-un campionat de Solitaire. Acum nu zic ca este ceva rau in asta, dar ceva trebuie facut, doar Solitaire-ul nu este demn de jobul lor.

Si cum eu sunt genul de om care da sfaturi bune, am cateva solutii pentru problemele de mai sus.

Solutii pentru problema numarul 1

• De fiecare daca cand un obiect interzis se afla in bagaj, individul din spatele monitorului sa fie intepat in fund cu niste ace care ies din scaun. In functie de gradul de pericol, pot fi de la 1 la 10 ace de dimensiuni si grosimi diferite. Dormi baiete, statul te ajuta.
• Cel ce sta in spatele ecranului de control trebuie sa poarte casti. De fiecare data cand in bagaj se afla un obiect cu un posibil risc, individul sa primeasca un sunet. Poate fi un tiuit, poate fi o alarma, poate fi chiar o voce care sa zica: “Atentie, cutit”, “Atentie, sticla de apa plata”, “Atentie, branza frantuzeasca”. Astfel individul poate sa doarma cat vrea, fara sa pericliteze viata pasagerilor.
• Daca bagajul contine un obiect dubios, sa plece automat pe o alta banda. Banda se poate termina fie pe o masa alaturata, fie pe o masa secreta, fie in poalele sau in capul tipului din spatele monitorului. Safe and sound zic.
• Daca in bagaj nu se afla nimic ciudat, un aer proaspat de frunze umede poate fi improscat pe langa nasul individului de la monitor, facandu-i somnul lin si relaxant. Daca insa bagajul contine ceva periculos, individul va fi inconjurat de un damf gros emis de un scons tinut in captivitate, fara voia lui, intr-o plasa de sosete negre.
• Ar trebui creat un concurs intre cei din spatele monitoarelor. Acestia pot primi puncte pentru anumite obiecte: cutit – 10 puncte, foarfeca – 5 puncte, apa plata – 100 de puncte, 50 de tuburi de oja – 1 punct. Se pot da si bonusuri: gaseste in cursul zilei 10 perechi de bikini roz si, pe langa noroc, iti dam 243 de puncte si un sandvis gratuit. Identifica 20 de borcane de zacusca si ia unul acasa.

Solutii pentru problema numarul 2

• Solitaire-ul, dupa cum stiti cu totii, este un joc de carti. Cat de ‘cool’ ar fi ca pe acele carti sa fie imprimate poze de infractori care nu au voie sa paraseasca tara? Cu siguranta ar fi reperati foarte rapid de politisiti. “Hei, uite-l pe ala de pe zecele de trefla, ia-l Pierre, e al tau!”
• Jocuri mai ok. Baiatul de la IT (pentru ca orice companie are un baiat de la IT) le poate instala politistilor jocuri demne de ei. Half Life, Serious Sam, Max Payne, Hitman, Delta Force, orice joc care implica baieti buni si baieti rai. Practica nu strica niciodata, nu-i asa?
• (Video) Chat cu ceilalti politisti care verifica pasapoarte. De fapt, ce video chat? Retea sociala. Sa fie acolo toti politistii care stau in spatele pupitrelor. Sa isi impartaseasca povesti, sa puna poze (se pot face screenshot-uri cu camerele video din aeroport), filmulete, sa interactioneze virtual; sa se simta si ei bine.
• Sa se creeze un joc tip Bingo. Ai prins o linie de somalezi nascuti in 89? O ora de free lounge. Trei romani nascuti in Bacau? Un Bounty gratuit. Alta motivatie ai sa verifici pasapoartele, zic.
• Filme. Ce idee buna! Dar nu filme cu impuscaturi, batai, crime; nimic care sa ii incite la a-i agresa pe pasageri. Filme usoare, delicate, romantice: Gossip Girl (serial), Black Beauty, Trandafirul Rosu. Atat de simplu.

Astea sunt doar cateva idei, dar sunt sigur ca exista mai multe out there, vorba romanului. Daca cei de la aeroportul Beauvais ma vor suna sa ma plateasca pentru aceste sfaturi bune, va voi anunta.

Pana atunci, calatorii placute si cat mai sigure va doresc.

Aeroportul CDG din Paris

• Wifi-ul de pe aeroport nu este gratuit (Aeroport Wifi parca se numeste; sau ceva ceva de genul asta), dar am descoperit ca unele aplicatii de pe telefon “sar” partea cu plata. Eu am folosit Youtube, Google Talk, dar probabil merg si altele.

Aeroportul Luton de pe langa prefectura Londrei

• Am investit cu succes cele 5 lire pe care le-am gasit in Paris saptamana trecuta. O apa si un sandvis.
• Wifi-ul e mai securizat decat cel din Paris, asa ca m-am uitat la X-Men First Class.
• La coada de la securitate erau cel putin 200 de oameni, dar am trecut in 20 de minute. Elegant. Exista insa posibilitatea sa o eviti, daca iti cumperi de la un tonomat un jeton de 3 euro care te baga legal in fata.
• Cel mai probabil, ieri a avut loc o “riot” a copiilor. Cred ca erau mai multi decat adulti. Va dati seama la ce concert / circ am asistat.

Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul

• Nu obisnuiesc sa schimb bani in aeroporturi, dar biroul de schimb valutar de langa ridicarea bagajelor te imbie sa faci acest lucru. Dolarul si Euro au aceeasi valoare la vanzare / cumparare, valoare pe care am gasit-o si pe net ca fiind cea normala. Un plus pentru turci.
• N-am iesit bine din aeroport, ca am si facut cunostinta cu celebra cultura a turcilor. L-am intrebat pe un tip daca autobuzul de langa el merge in centru, asa ca urmatorul pas a fost ca el sa imi ia brusc rucsacul din spate si sa mi-l puna in autobuz, ca nu cumva sa ma razgandesc si sa aleg alt autobuz. Un alt plus pentru turci a fost autobuzul. I-as da 5 stele.

Am ajuns.

Cei care imi cititi blogul stiti ca ma plimb destul de des, chiar daca nu scriu atat de mult despre asta. Pentru cei care sunteti noi pe aici, va spun eu ca imi place sa calatoresc in timpul liber. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care si muncesc doar.

In ultimele luni am calatorit destul de mult in interes de serviciu, atat cu trenul, cat si cu avionul. De cele mai multe ori a trebuit sa iau taxiul odata ajuns fie la destinatie, fie inapoi in Paris. In interes personal ma limitez la transportul in comun de cele mai multe ori

Daca e sa facem o comparatie intre taxiurile din garile / aeroporturile din Franta si Romania si taxiurile care te asteapta la iesirile lor am putea spune ca:

In Paris

Pe aeroporturi
Atat pe CDG, ca si pe Orly (aici am gasit si o exceptie, dar despre asta alta data) exista un serviciu impecabil de taximetrie. Nu trebuie decat sa urmaresti semnele care iti arata statia de taxi-uri, iar odata ajuns acolo sa astepti linistit la coada. Masinile vin una dupa alta. Exista acolo chiar si o persoana care face pe helpdesk-ul. Il / O poti ruga sa iti trimita un taximetrist care vorbeste engleza, sau poate vrei un Mercedes in cazul in care mergi la o intalnire importanta (fara nicio suprataxa), sau poate vrei sa primesti o masina care accepta plata cu cardul. O groaza de optiuni, toate la acelasi pret, la aceeasi calitate, totul foarte organizat.

In gari
De cele mai multe ori garile sunt asociate cu locuri “rele”, dar in Paris (si cel mai probabil si in alte orase mari) e chiar ok sa iei taxiul odata ajuns in gara. Urmaresti aceleasi semne ca in aeroport si ajungi la o coada organizata unde astepti sa iti vina randul sa iei o masina. Nu ai la dispozitie un helpdesk, dar primesti taxi-uri “legale”, care apartin orasului. Totul merge ca pe roate.

In Bucuresti

Pe aeroporturi
De pe Otopeni poti lua doar taxi-urile scumpe, intr-un mod civilizat de altfel, sau cele ieftine care au adus o alta persoana la aeroport. De acolo prefer sa iau autobuzul expres, asa ca nu pot spune prea multe despre asta. Plus ca atunci cand vin in Romania de obicei aleg low costul, deci merg pe Baneasa unde este insa alta poveste. Acolo te asteapta o turma de taximetristi care au urmat facultatea in regim DTISM (Da Teapa In Stil Mare). Majoritatea tarifelor practicate de ei pleaca de la 3.5 RON si se duc undeva in sus, in functie de nationalitatea omului. Daca vrei sa prinzi pe unul ok ori te uiti cu atentie pe toate usile, poate poate a venit vreunul cu o persoana la aeroport si are tarifuri normale, sau te duci pana in prima intersectie. Tare curios sunt cat de idiot poate sa fie ala care permite acest lucru sa se intample intr-un aeroport international. Nu sunt primul care scrie despre asta, dar e o mare idiotenie sa iti intampini turistii cu o turma de tepari.

In gari
In Gara de Nord de exemplu e si mai grav decat pe Baneasa. Gasesti si masini ok, dar si cele cu preturile umflate sunt in numar destul de mare. Partea “buna” e ca se si recomanda atunci cand au pretul mare. Vin si te iau direct de pe peron. Bun filtru, atata timp cat stii de el. Daca ajungi cumva noaptea, mai bine iei unul la suprapret decat sa bantui prin jurul garii aiurea.

Concluzie

Turistii trebuie tratati bine de indata ce s-au dat jos din mijlocul de transport cu care au venit in tara ta. Ei sunt musafirii tai si trebuie intampinati cum se cuvine. Nu cred ca e mare lucru sa organizezi o statie de taxi-uri civilizata la iesirea din fiecare gara / aeroport din Bucuresti / Romania (cel putin in orasele mari pentru inceput). Daca nu faci asta e ca si cum ti-ai invita un prieten la tine si l-ai lasa sa plateasca o taxa la baietii care stau la scara blocului, in loc sa il conduci frumos in apartamentul tau.

Poate invatam sa invatam de la altii.

Am coborat din avion grabit nevoie mare. Cu rucsacul mic pe un umar, cu camera pe celalalt, am saltat rucsacul mare si am zbughit-o spre celalalt checkin. Schimbam avioanele, da. In Bologna. In cealalta parte, pana sa las bagajul la cala, am dat de un prieten din Romania. Nu ma asteptam sa il gasesc acolo, dar dat fiind faptul ca aveam aceeasi destinatie, nu m-am mirat foarte tare. Chiar daca eu aterizasem din Paris si el din Bucuresti.

Nu stiu daca am imprimat graba in fraza de mai sus, dar ma grabeam. Alergam in sincron cu melodia asta (Lords of the Boards, pentru cei cu Youtube-ul lent), cu tot cu picatura de transpiratie ce-mi racorea fruntea. Am aruncat rucsacul pe jos, am asezat frumos camera pe un scaun, langa prietenul meu, si mi-am continuat cursa.

Cand am deschis usa, melodia din capul meu a fost intrerupta brusc de ceva de genul asta (Lacul Lebedelor). Parca intrasem intr-o sala de balet, nu in buda. In pasi de dans si pe varfuri m-am indreptat spre centrul distractiei, unde o alta surpriza ma astepta. O coada de barbati, cum rar vezi asa ceva. Erau aliniati in fata a doua usi, tacuti, atenti la ceea ce se intampla in jurul lor. Incercand sa nu par mirat de situatie, m-am indreptat spre pisoare.

Atunci am realizat ce se intampla de fapt. Baia cu muzica de balet si multe oglinzi nu avea pisoare. Doar doua toalete. M-am pus si eu la coada si timp de 10 minute m-am simtit ca o lebada intre lebede. Unele dansau, altele se alaturau cercului pe varfurile picioarelor.

In aer plutea un parfum de Ghé Iness de Bologna.

Am ajuns aseara destul de devreme pe aeroportul din Berlin, neavand chef sa stau la cozi transpirate si speriate de kilogramele in plus de la bagajele.

Am predat rucsacul cel mare la check-in, iar tipul m-a rugat sa il pun pe alta banda, undeva in spatele ghiseelor, ca sa nu se blocheze. Probabil banda aia era doar pentru ciudatele trollere. L-am asezat politicos pe cealalta banda, timp in care o tipa de la securitate a venit sa il scaneze.

“Ce aveti aici in capac? Pare metal”, zice ea.
“”Hmmm”, zic eu, uitandu-ma la briceag.
“Pare a fi un cutit”, adauga ea, zambind.
“Este un cutit. Dar e mic. De camping.”
A zambit si a plecat. Totul era ok.

Am plecat de acolo, lasandu-mi briceagul in rucsac, si am ajuns la zona de control a bagajului de mana. Rucsacul cel mic in cazul meu. Am scos laptopul, l-am pus deoparte, m-am dezbracat, am golit buzunarele de servetele second-hand si am trecut prin poarta. Normal ca a tiuit. Cand plecasem din Paris eram imbracat aproape la fel, dar totul fusese ok. Se mai intampla.

“Gusht te zaitung”, zice el ceva in germana in timp ce ma verifica de metale pretioase cu detectorul.
“Engleza”, ii raspund eu cu un zambet asemanator lui.
“Engleza, da. Ooo, BEST?”, ma intreaba, vazandu-mi tricoul cu logo-ul BEST pe spate.
“Dap. BEST”
“Sa iti verificam picioarele. Ce ascunzi aici?”, ma intreaba el razand parsiveste.
“In principiu, nimic.” Si am avut dreptate. Eu nu ascundeam nimic, el radea.

Cand am vrut sa imi ridic laptopul, o alta tipa de la securitate m-a invitat intr-o alta sala, pentru o verificare mai amanuntita a lui. Poate ascundeam in el vreo 3 pistoale si un ghiveci de iarba. Cine stie? Ajuns in “back-office”, m-au rugat sa il scot din husa si sa il deschid. Tare mi-era ca vroiau sa mi-l si porneasca si sa imi stearga ultimele torrente.

Au scos o bucata de hartie si au inceput sa imi stearga laptopul cu ea. Eram fericit. Avea ceva praf pe el. Apoi au introdus foaia intr-un aparat special, cu niste lumini albastre. Ei radeau de zor, eu ma uitam cu dubiosenie la ei. Nu gasisera nimic. Nici amprentele unui hot de caramizi, nici ghiveciul cu iarba. Am plecat.

Ce ne-am mai distrat pe aeroport! Si eu, si ei. Salut!

De azi dimineata sunt la Paris Air Show, cu ocazia decernarii premiilor din cadrul competitiei “Fly your ideas”, organizata de Airbus. O sa incerc sa fiu la fel de scurt ca si ieri, ca sa ajung si eu sa miros tortul (compania sarbatoreste 40 de ani de existenta). Nu am de gand sa mananc daca il vad cu prea multa ciocolata. Poate doar daca are ceva fructe sau branza.

M-a impresionat rapiditatea cu care oamenii de la comunicare si PR scriu comunicatele de presa. In cursul zilei de azi am primit 3 pana la ora asta (15.00), dintre care 2 fiind scrise in ultimele 4 ore, in urma unor intalniri intre cateva companii aeriene din Europa si Asia, si echipa Airbus in frunte cu presedintele.

Comunicatele pe scurt:
1. Castigatorii competitiei sunt 3 studenti de la Universitatea din Queensland, Australia, din echipa “COz”. Au castigat cu un proiect ce presupune folosirea de materiale 100% biologice pentru constructia diferitelor componente ale aero-navelor. O sa revin cu poze si alte detalii mai pe seara sau maine.

2. Azi dimineata Airbus a semnat contracte in valoare de 12.9 miliarde de Euro cu, companii aeriene din Asia si Orientul Mijlociu. Interesant ce sa zic.

3. Turkish Airlines a cumparat azi inca 7 navete Airbus A330s. Scurt asa. Sa vezi acum cata saorma o sa poata cara pe locul a 525 de pasageri.

Cam atat de la fata locului. Salut!

Stiti cu totii cum fac maimutele atunci cand le este foame. Incep sa schelalaie ca dracii si sa sara in toate directiile, doar doar or capata vreo banana in bot.

Ieri dimineata am vazut si eu 2 maimute din astea pe aeroport. Tipau ca din gura de sarpe, de parca ar fi fost proaspat scoase dintr-o oala de pe foc. Aveau aceleasi manifestari ca surorile lor din jungla, doar ca erau un pic mai inapoiate mintal. Loveau cu picioarele bagajele, urlau la angajatii aeroportului, tranteau camerele de fotografiat de pamant. Gesturi din astea de bun gust.

Erau ca scapate de la circ, ca sa fiu mai scurt. Am impresia ca ar trebui adusi niste dresori si montati in diverse puncte cheie: pe aeroporturi, in cluburi, in autobuze, in hoteluri, etc, pentru a proteja aceasta specie de animale care a luat-o in sensul opus disparitiei. Se dezvolta din ce in ce mai mult, si poate ajunge destul de periculoasa la un moment dat.

Pentru a scapa de aceste creaturi, solutia ar fi sa fie puse inapoi la fiert. Cum ar scoate cate un cap la iveala, sa fie pocnite cu banana in teasta, astfel incat sa treaca inapoi la starea de fierbere. Daca le vedeti pe strada nu ezitati sa anuntati autoritatile sau bodyguarzii de prin zona. Faceti un bine omenirii. Salut!

La 18.30 CET imi iau zborul spre Romania. Mi-am luat concediu vreo 3 zile, asa ca ma voi intoarce abia joi in Paris.

Sambata avem organizat la BEST un quest prin Bucurestiul vechi. Parca imi aduc aminte si acum de Urban Quest-ul castigat in 2007 de mine, Erdal si Alex. Ce-am mai alergat atunci Sper ca si cel de sambata sa iasa cel putin la fel de frumos.

Ne auzim sau ne citim in weekend. Salut!

Am aflat ieri de la niste prieteni ca aeroportul Beauvais din Paris este inchis pe timpul noptii. Dupa ultima decolare, in jurul orei 22.30, accesul este interzis. O prostie dupa parerea mea. Aeroportul se deschide abia la 6 dimineata, inaintea primului zbor.

Ca sa ajungi acolo, poti lua autobuzul special, ce pleaca din Paris, Porte de Maillot, cu 3 ore inaintea fiecarui zbor. 13 euro este pretul unui drum de dus. Daca esti cumva norocosul posesor al primului avion, este destul de greu sa ajungi la 5.30 sa iei autobuzul. Singura solutie ca sa il prinzi este sa iei un taxi (care este scump in draci) sau sa stai intr-un hotel de pe langa autogara, metroul pornind la 5.15. Daca esti un pic descurcaret si curajos poti opta pentru autobuzele de noapte, dar nu le-am testat pana acum.

Exista si un tren ce ajunge in gara din Beauvais. Costa in jur de 10 euro, dar din gara se mai ia un taxi pana la aeroport care costa 11 euro ziua si 15 euro noaptea, indiferent de numarul de persoane (1-4). Ultimul pleaca din gara spre aeroport la ora 20.48.

In ambele situatii, daca ajungeti pe aeroport noaptea nu aveti prea multe variante de innoptat ieftin. Prietenii mei au stat pe canapelele unui hotel din zona, deoarece nu era nimeni la receptie. A fost gratis bineinteles. Probabil ca si daca ar fi fost cineva acolo, nu ar fi avut nimic impotriva sa ii lase sa se odihneasca.

In concluzie, incercati sa nu zburati de pe Beauvais la prima ora decat daca aveti bani de taxi, de hotel sau chef de campat langa aeroport. Francezii au alte planuri, aeroporturile neaflandu-se printre ele. Salut!

Am ajuns pe aeroport foarte relaxat. Era prea cald afara si nici magazinul Billa nu ma ajuta cu racoritoare prea ieftine. Era inchis. Pe aeroport dormeau si mustele. Parca eram pe alta planeta. Doi oameni dormeau si ei, altii vorbeau in soapta, sa nu ii deranjeze pe aia doi. La checkin nu era nimeni. La poarta eram eu si o buzata. Ma si vedeam singur in avion. Buzata sigur mergea spre o destinatie cu plaja incorporata.

M-am asezat la o masa intr-o cafenea si am deschis laptopul. Eram curios daca o sa gasesc wireless. Un film tot as fi putut sa vad. Gasisem o retea: “Ines Cafe”. Nu era parolata. M-am dus la bar sa cer parola, dar am aflat ca nu era cafeneaua lor. Normal, ma asezasem la alta. La aia fara net. Cum relaxarea ma izbise, nu mai m-am miscat de acolo. Am preferat doar sa o privesc.

Se numeste “Ines Cafe”. Un banner mare pe care scrie “Internet Access” se afla deasupra ei. Are si vreo 5 calculatoare langa, in caz ca iti e prea lene sa iti scoti laptopul din rucsac. Este situata langa poarta 3. Nu se poate rata. Eu am reusit. Am trecut pe langa ea foarte lejer dupa cum spuneam. Linistea dupa sarbatori nu ma parasise inca. Nici chiar in drumul meu spre birou. Salut!