Autobuzul cu care am venit acasa era asa de aglomerat incat daca dadeam o basina anesteziam nazal 30 de oamenii aflati pe o raza de 3 metri in jurul meu.

Fervex-ul frantuzesc vine in cutii de 8 pliculete. Pe ele scrie ca se administreaza cate 3/zi. Asta inseamna ca in 2 zile si 16 ore esti sanatos. Nu stiu ce ma fac in a 3-a zi fara al 9-lea pliculet.

Sunt fan al produselor lasate de altii langa casa de marcat. Parca-mi fac singur o surpriza de fiecare data cand merg la cumparaturi.

Turcii tin mult la sosul alb. De fiecare data cand le cer, ori imi dau mai putin, ori “uita” de el.

Continui sa nu ii suport pe cei care folosesc carucioarele la cumparaturi. Calcaiul meu gandeste la fel ca si mine.

Autobuzul cu care merg spre casa este unul destul de dubios. Sa va explic de ce. Are o destinatie ca oricare alt autobuz. Logic. Sa ii zicem “Oaie”. Destinatia asta insa este afisata in 3 moduri diferite, de fiecare data cand merg cu el. Nu stiu daca sunt afisate random sau in functie de calatorii transportati. Este foarte probabil ca soferul sa pandeasca la calatori, si apoi sa apese pe unul din cele 3 butoane, in functie de mecla acestora.

Cele 3 destinatii sunt:
- primaria Oaie
- castelul Oaie
- cimitirul Oaie

Pe prima o inteleg. Orice oras are o primarie. Chiar si orasul nostru, Oaie. A 2-a mi-ar fi placut sa o inteleg. Chiar as fi mers pana la capat doar ca sa intru in castelul Oaie, dar el nu exista. Nu am idee de ce o fi trecut ca destinatie. De al 3-lea nu mai zic nimic. Nu stiu ce ganduri are soferul cand apasa pe butonul 3, dar sper ca nu este infricosat de pasageri in asa hal, incat sa vrea sa scape de ei cat mai repede. Sunt si eu pasager totusi. Plec spre Oaie. Salut!