Si ca sa inchei seria articolelor despre salonul aviatic din Paris, va las cu niste impresii generale si o serie de fotografii care, zic eu, prezinta imaginea evenimentului de anul acesta.

• Mi-a placut cum a fost organizat transportul spre si de la locul evenimentului. Trenul care ducea spre Le Bourget ii anunta pe calatori unde sa opreasca, la sosire nu mai trebuia sa stai la coada ca sa compostezi biletul de iesire, iar de acolo plecau autobuze gratuite la fiecare 2 minute. Acelasi lucru a fost valabil si pentru intors. Peste tot erau organizatori care sa te indrume, sa iti explice de unde sa pleci spre Paris, de unde sa iei bilete, la ce coada sa stai, etc. Nota 10.
• Daca in timpul saptamanii am crezut ca au fost multi oameni, in weekend m-am linistit. Nu au fost. Show-ul a fost vizitat de armate intregi de legionari in timpul weekendului. Doar in Braveheart au fost mai multi.
• Show-urile aviatice au fost foarte tari. Am putut vedea tot felul de masinarii zburatoare, de la elicoptere si avioane cu 2 locuri, pana la supersonice, avioane de razboi de la US Air Force si giganticul A380 de la Airbus.
• Expozitia este destul de nesemnificativa pentru vizitatorii de weekend. Majoritatea expozantilor sunt companii producatoare de materiale, piese, deci nu foarte atractive. Romania a fost reprezentanta de 19 companii; bun asa.
• Salonul are loc din 2 in 2 ani, asa ca va recomand sa mergeti in 2013. In 2012 are loc in Farnborough, ca sa stiti.
• Si acum, poze

Zburatoare de otel

Show aviatic

Chinook (by Boeing)

Oamenii aerului

US Air Force Galaxy

Romania

Armata de oameni

Initial am vrut sa numesc articolul ceva de genul “Airbus facts”, dar in cele din urma m-am decis sa folosesc dulcele grai romanesc. Articolul este despre Airbus facts insa.

In cadrul salonului aviatic a fost lansata campania A380 – Love at first flight. La prima vedere nu este cine stie ce, dar are aplicatii interesante in alte ramuri (ex: recrutare). Va place fetelor?

Stiati ca Airbus a vandut un A380 (namila aia de avion) unei persoane fizice, adica unui om? Un om simplu, cu bucatarie, baie de serviciu, telecomanda, dar care este in acelasi timp si print arab. Avionul a fost facut pe comanda, fiind dotat cu 20 de dormitoare, cabina pentru pilot, roti, etc. Ditai vila.

Airbus a cam rupt gura targului, scuzati engleza, cu proiectul Future by Airbus. Am vazut un film de 30 de minute la Bourget, intr-un Imax, despre viitorul avioanelor si pot spune ca a fost destul de impresionant. Au fost prezentate diverse tehnologii futuriste, fiecare intr-un glob de sticla, ca in clipul de mai jos. Nu am gasit intreg filmul pe net, dar daca dau de el va anunt. Gasiti aici restul de filmulete referitoare la Future by Airbus. Trebuie sa le vedeti

Tot la Bourget m-am intalnit cu un tip de la Airbus care era foarte amuzat de faptul ca a vrut sa viziteze Boeing-ul Dreamliner, dar cei de la intrare i-au vazut badge-ul cu Airbus, interzicandu-i acest lucru. Cam aiurea dupa parerea mea. Nu e ca si cum ascund secrete de stat intr-un loc public. Nu e mare lucru sa iei orice alt badge si sa intri in avion. Exces de zel fail.

Si ca sa inchei scurtul articol, va invit sa urmariti clipul cu cele mai bune momente Airbus din timpul salonului aviatic. Au revoir!

Ca tot am inceput seria articolelor despre salonului aviatic de la Paris, m-am gandit sa va ofer cat mai multe informatii interesante pe care le-am aflat saptamana trecuta. Vor mai urma doua, maxim trei articole, nu vreau sa exagerez

Poate unii ati auzit despre Solar Impulse, dar daca nu, acesta este primul avion care zboara cu 0% combustibil, folosindu-se de puterea soarelui. Joi i-am facut o vizita la el acasa, in hanagarul de la Bourget. Are aripile foarte lungi, ca sa capteze cat mai multa energie, are un singur loc si desi arata foarte firav, cantareste peste o tona, daca imi aduc bine aminte.

Este interesant de stiut faptul ca avionul zboara foarte incet, un zbor intre Bruxelles si Paris fiind de 24 de ore (daca tin bine minte informatia asta) si ca echipa din spatele lui este de 80 de oameni.

Proiectul Solar Impulse este unul care vrea nu numai sa demonstreze ca se pot construi “masinarii” 100% ecologice, dar care tinteste sa si atinga corzile sensibile ale omenirii, avionul fiind un Ambasador al Energiei Reciclabile.

Gasiti mai multe informatii pe site-ul proiectului, poze pe Facebook, diverse filmulete pe Youtube, iar zborul de ieri mai jos

De la salonul aviatic din Paris, desigur

Air Asia, cea mai mare companie aeriana low cost din zona Asia – Pacific, a facut furori la salonul aviatic din Paris. Prima data cu achizitia a 200 de avioane Airbus A320, a doua oara cu elementele de branding folosite in acaparea atentiei francezilor (si nu numai).

Sursa fotografii

Ati zbura(t) cu ei (ele)?

Miercuri si joi am fost prezent la salonul aviatic din Paris (de fapt e pe langa Paris), celebrul Le Bourget. Am fost cu treaba acolo (azi merg pentru relaxare), dar am avut timp in pauze sa fac ceva poze si sa vizitez diverse zone ale salonului. Iata cateva impresii / idei / intamplari:

Castigatoarea editiei a 2-a a competitiei Airbus Fly Your Ideas Challenge a fost echipa Wings of Phoenix, formata din studenti din China, locul 2 fiind ocupat de echipa Condor din Chile. Am muncit la proiectul asta timp de 1 un alaturi de alte 2 agentii, asa ca finalul a fost impresionant pentru (noi) toti. In filmuletul de mai jos aveti un rezumat al ceremoniei de premiere alias sfarsitul editiei de anul acesta.

Codurile QR par a fi la moda in Franta. Le-am vazut pe afise, pe flyere, pe tricouri, pe panouri publicitare, pe autocare, pe oameni, pe animale (ca sa si exageram zic). Concurs fulger: Gasiti codul QR printre pozele de mai jos si primiti gratuit un QR Code cu adresa blogului meu tatuat permanent pe frunte. Mult succes tuturor participantilor!

In timp ce mancam un hot dog, am auzit ceva romana pe langa mine. Am intrat in vorba cu cei 2 tipi si am aflat ca unul dintre ei era reprezentatul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri (daca asta e denumirea oficiala). Am aflat ca la salon sunt prezente 19 companii din Romania si ca scopul ministerului este sa le ajute sa incheie parteneriate cu firme din afara. I-am promis tipului ca o sa ii dau datele de contact unei persoane de la Airbus, poate poate s-o realiza vreo colaborare.

Am facut si o statistica rapida: la salon au fost mai multi barbati decat femei. Mult mai multi. Foarte multi. Cei mai multi. Procedeul de masurare a fost simplu: La toaleta barbatilor era coada, pe cand la femei nu. Unde ati mai vazut asa ceva?

Nu am facut foarte multe poze, dar promit ca recuperez azi. Aruncati o privire pe fotografiile de mai jos ca sa va faceti o idee despre ce se intampla pe la (le) Bourget.

Azi lucrez de acasa, din sufragerie. Racoare, muzica buna, liniste.

Zgomotul ca de razboi m-a scos pe balcon acum 10 minute. Primul set de avioane m-a intors inapoi in casa. Sa iau camera de fotografiat.

Or fi ajuns mai greu din America? Este astazi 4 iulie si m-am intors in timp? E vreo sarbatoare in Franta?

Update: Si o sesiune de elicoptere

M-am urcat in avion si m-am grabit sa prind locul de la fereastra de langa iesirea de urgenta, sa stau comod. Toti treceau pe langa, asa ca am cerut voie si m-am asezat. Au continuat sa treaca, pana cand a urcat ultimul pasager al cursei Paris – Bratislava. Era un tip blond, inalt, cu o moaca sictirita de parca se terminasera reducerile la sapun din Duty Free.

S-a asezat fix langa mine. Nu pe scaunul de langa culoar, ci fix langa mine. Mi-a aruncat un “Howdi”, moment in care am simtit un miros de Ben Ghei cum pluteste in aer. Ma simteam prins la inghesuiala. Avea 5 scaune libere in jurul meu si el tocmai acolo se hotarase sa se aseze.

Cand insotitoarea de bord l-a rugat sa isi puna jacheta sus, in acele 10 secunde de stat in picioare a uitat de mine si s-a asezat la un scaun distanta. Phew, mirosul de Ben Ghei se risipise. Atunci a inceput distractia.

In timp ce stewardesa le explica celor din spate masurile de siguranta, ei aflandu-se la randul lor langa o iesire de urgenta, tipul si-a desfacut o revista in germana si a inceput sa o rasfoiasca cu viteza, de parca era turbat.
“She thinks we’re stupid?”, ma intreaba el cu un puternic accent irlandez.
Ma uit la el si tac.
“Fuck, she’s a faggot. Man, she thinks we’re stupid?”, continua el sa vorbeasca singur.

In secunda urmatoare tipa vine langa noi sa ne explice si noua masurile de securitate.
Ea: “Do you agree to help other people in case of emergency?”
El: “No”, rasfoind cu aceeasi turbare revista.
Ea: “Excuse me? You don’t agree to help us?”, intreaba tipa destul de mirata.
El: “No, I don’t”, continua el in timp ce eu ma chinuiam sa ma abtin sa nu rad.
Ea: “Then I will ask you to move from here”, zice ea cu seriozitate.
El: “No, I mean of course I don’t mind to help”, aproba irlando-germanul.
Ea: “Good. Will you please read the instructions on this paper?”
El: “When I will have some time. Now I’m busy”, si arunca revista pe scaunul din dreapta.

Tipa pleaca, eu ma uit la el gandindu-ma ce ar putea avea in cap omul ala. In cazul in care ar fi avut ceva.

Eram curios cum vor decurge cele 2 ore de zbor in compania lui Ben, dar nu a apucat avionul sa decoleze ca a si adormit. Probabil il epuizasera gandurile din discutiile anterioare.

Spectacolul a continuat chiar inainte sa ajungem la destinatie, de data aceasta doar cu el in rol principal.

Cand pilotul a anuntat aterizarea, Ben a inceput sa isi rupa revista in bucatele mici. Mi-l si imaginam cum le arunca prin avion, rupt de fericire ca a aterizat. Nu a fost chiar asa. A inceput sa le arunce pe jos, si sa le impinga cu piciorul pe sub scaune. Eram in jurul lui vreo 7 oameni, dar el se facea ca da peste ele din greseala, fara a ne baga in seama pe niciunul dintre noi. L-a vazut si stewardesa, dar l-a lasat in pace.

Rar vezi cate un om asa de detasat si retardat in acelasi timp. Unii chiar sunt pe treaba lor!

KLM ofera 2 bilete pe ruta Bucuresti – New York celor care joaca un simplu joc. E atat de simplu incat il puteti termina in mai putin de o secunda (vezi clasament).

Nu trebuie sa va chinuiti sa faceti cel mai bun scor, deoarece premiul se da prin tragere la sorti dupa data de 28 februarie, atunci cand se termina concursul.

Cred ca le-a luat mai mult sa faca site-ul decat sa planuiasca acest concurs, dar na, 2 bilete pana la New York nu strica nimanui.

Aici e jocul. Daca sunteti castigatori, astept al 2-lea bilet

Cand am plecat vineri spre Romania am luat cu mine un tablou, cadou de ziua mamei mele. Cum nu avea dimensiunile potrivite pentru un bagaj de mana (90×50 cm), am inceput de joi seara sa ma interesez cum l-as putea transporta in siguranta.

Am sunat la Uizer, la un numar ce taxa cu 1 euro minutul, ca doar isi respecta clientii. Mi-a raspuns una cu un sictir pe ea de parca mestecase toata ziua peste lesinat. I-am explicat in detaliu despre ce este vorba, dupa care, apeland la cunostintele ei in materie de tablouri pe avion, mi-a zis:

“E simplu. Trebuie sa mai cumparati un loc.”
“Acum? In ultima zi?”
“Da. Alta modalitate nu exista.”

M-am oprit un pic sa ma gandesc. Doar o faceam pe banii mei. Daca eu am locul rezervat in zona de urgenta, pe care am platit mai mult, trebuie sa ii iau si tabloului la fel? Sau ii cumpar un loc normal si il las singur, undeva in spate?

“Doamna, dar daca il pun la cala si platesc inca un bagaj?”
“Nu va garantam ca ajunge intreg.”
“Mai dau un ban in plus si puneti pe el eticheta de obiect fragil. Nu merge asa?”
“Nu merge. Nu va garantam.”

I-am zis salut si i-am inchis la soricioaica. Vroiam doar sa imi ofere niste optiuni valabile, nu sa imi vorbeasca de parca eram platit de ei sa zbor cu Uizul. Am injurat-o de test vreo 2 minute dupa care m-am culcat. Ma hotarasem sa ma descurc eu cu tabloul direct pe aeroport. Eram pregatit chiar sa il dau jos de pe rama si sa il fac sul, dupa cum ma sfatuisera niste prieteni.

Cand am ajuns de dimineata, eram pregatit de orice. I-as fi cumparat chiar si un alt loc. Langa mine. Sa nu stea singur. L-am aratat tipei de la check-in.

“Pare ok. Stati sa dau un telefon”, zice ea. Deja ma gandeam ca o suna pe soricioaica de azi noapte sa ii ceara sfaturi.
“Bine. Stau”, zic eu si iau o gura de jeleu.
“Este in regula. Il puteti lua cu dvs”, adauga ea.
“Serios?”, intreb eu socat.
“Da.”

Cu zambetul pe buze am inaintat spre controlul de securitate. Nu imi venea sa cred ca totul a mers asa usor. Ajuns acolo, ma opreste un politai:

“Nu aveti voie cu el pe avion”, imi explica el.
“Pai, tipa de la Uiz a zis ca e ok”, ii zic eu.
“Nu e. Trebuie sa il inregistrati ca baja de cala”, a adaugat el.

Cu jumatate de zambet, m-am intors la ea. O vazusem de treaba, deci ma gandeam ca imi garanteaza ca eticheta “FRAGILE” va fi citita de toata lumea. I-am explicat care e treaba.

“Haideti cu mine”, zise ea indreptandu-se spre politai.
“E coada cam mare acum”, ii zic eu uitandu-ma la zecile de oameni ce aparusera brusc in fata mea.
“Nu e problema, haideti in fata”.

I-a explicat tipa care este situatia, ca e avionul lor si ca ei imi dau voie cu el. Politaiul a zis ok si m-a bagat in fata. Zambetul si-a redobandit zambetimea.

In avion totul a mers ok. Tabloul a stat sus langa rucsac. Nici nu a fost nevoie sa il pun pe scaun. Nu platisem pentru el, deci nu putea calatori ca ceilalti pasageri. Ar trebui sa o sun pe soricioaica sa ii fac un update la clasicile raspunsuri pe care le da oricarui client. Ca si bulangii de la Cosmote, ca tot mi-am adus aminte de ei. Salut!