Din ciclul “ma mut”, tin sa va anunt ca ne-am schimbat biroul. Am plecat din estul Parisului si am ajuns undeva prin centru.

E mai bine pentru ca

• am mai multe optiuni de a lua pranzul
• e o zona mai turistica, mai animata
• am un parc fix in fata cladirii
• fac mai putin cu metroul pana aici
• avem aer conditionat
• sunt in centru

E mai putin bine pentru ca

• nu o sa mai mananc la prietenul meu vietnamez (asa des)
• nu avem geamuri spre exterior
• nu mai am piata de joia si vinerea, de unde cumparam carnati de pui

Tot ceea ce e mai putin bine se va transforma in bine in curand. Oricum e un birou temporar, deci revin cu titlul in 3 luni.

… e nasol. Mai ales cand esti la birou. Iti vine sa iti montezi hamacul deasupra calculatorului si sa te uiti cu mandrie la cei din jur, in timp ce papagalul tau colorat iti canta o tiganeasca pe umarul drept. Pentru a evita astfel de fantezii, exista cateva solutii testate de mine:

1. Mergi la baie. Nu conteaza daca ai nevoie sau nu. Daca ai, cu atat mai bine. Incearca sa fii dinamic, nu sta ca fraierul in pozitie de drepti. Imagineaza-ti ca esti un avion si ca tragi la foc automat. Evita obstacolele, sari peste ele, nimereste tinta. Dupa tot razboiul asta ai grija insa sa cureti campul de lupta pentru urmatorii lenesi. Daca nu ai nevoie, joaca-te cu apa. Fii creativ!

2. Plimba-te semet prin birou. Semet, adica nu adormit. Uita-te in monitoarele celorlalti si aproba din cap. Orice intrebare venita din partea lor iti va arunca somnul. Zambeste si da un raspuns pe langa subiect, ca sa intretii discutia initiala.

3. Citeste bloguri care stii ca te-ar face sa razi. Daca primul paragraf nu ti-a smuls macar un ranjet parsiv, inchide-l si cauta altul, altfel risti sa adormi instant.

4. Da o tura prin cladire. Admira vopseaua peretilor, vezi ce mai arunca lumea pe jos, saluta-i pe toti foarte prieteneste de parca i-ai cunoaste de cand faceau caligrafie. Este foarte important sa urci cu liftul inapoi. Daca alegi scarile risti sa te intorci la starea initiala.

5. Scrie pe blog.

Ah, ce lene mi-a fost!

Acum ceva ani lucram impreuna cu un prieten in cadrul unei edituri. Aveam birourile apropiate, dar despartite de un geam. La un moment dat m-am uitat la el. Statea. Ca orice om. L-am lasat sa stea si mi-am continuat treaba.

In minutul urmator sefa intra in birou:

“Paul (nume fictiv), de ce nu lucrezi?”, zice ea pe un ton ridicat.
“Pai, nu prea am nimic de facut”, raspunde el pe un ton lejer.
“Cum nu? Ai terminat A, B, C, … Z?”
“Da, am terminat.”
“Atunci fa-ti curat pe birou. Nu mai sta degeaba”, zice ea si iese pe usa.

Concluzia
Sloganul sefilor: Daca nu ai nimic de facut, fa ceva!

Articol scris acum vreo 200 de minute, in mediul offline.

Stau asa aiurea. Internetul nu merge de ieri, si nici nu am laptopul cu mine acum. Daca il aveam, imi gaseam ceva de facut. Mai am vreo 5 episoade de LOST de vazut sa termin si eu seria 2.

Am dat o tura prin cladire sa vad care e treaba. Nu e niciuna. Toti muncesc. Eu stau pe un calculator fara net si fara personalitate. Adica personalitatea mea nu e aici.

Tonomatul de jos e bulangiu. Am vrut sa imi ocup timpul cu o ciocolata calda sau un ceai, dar el nu are apa. In plina zi el nu are apa. Cine a mai pomenit asa ceva?

Colegele fac ceva pe aici prin birou, dar nu stiu ce. Nu am timp sa verific, am treaba sa scriu in notepad despre nimic. Una din ele vad ca rasfoieste niste foi. Asa aiurea cred. Ori se plictiseste ori vrea sa isi faca vant cu ele, alt motiv nu vad.

Un tip de la Internet Orange a venit acum vreo 20 de minute si a plecat. A zis ca trebuie sa verifice cablajul din cladire. Eu cred ca a plecat la baie, chiar daca nu e asa.

Un post-it sta in fata mea lipit vertical. Parca nici nu sta. Parca se chinuie sa supravietuiasca in aceasta lume a bitilor. Saracul de el! Stie doar 2 cuvinte. Nu ca fratele lui de pe birou. Ala stie vreo 50 – 60. E bogat. E dat dreacu, cum ar zice un alt post-it, verde de data asta.

Gata, m-am apucat de treaba. Citesc niste carti de la Lonley Planet. Nimic nu se intampla, dar nu fara niciun rost.

Pe etajul unde am biroul suntem vreo 4 barbati. Restul femei. Logic. Asa e viata. Inca nu muncim alaturi de animale. Desi, poate, uneori. Avem de impartit o singura baie cu un singur WC, ceea ce e ok. Ca-n camin, doar ca am mereu la indemana hartie igienica, sapun si apa calda.

De vreo luna de zile, companie vecina organizeaza niste traininguri la care vin numai barbati. Pe ce or fi nu stiu; pe agatat, pe frecat menta in grup, pe sporturi, pe gayala. Habar nu am. Ceea ce conteaza e ca bulangii imi tot ocupa veceul, si de multe ori se intampla sa imi mute nasul din loc atunci cand incerc sa patrund in spatiul destinat o patrime mie.

Ce e si mai rau e ca in fiecare zi sunt altii, dar parca toti au acelasi lucru in cap: sa-mi dea mereu de gandit atunci cand ma indrept agale spre closet. La inceput de training sunt sigur ca au instructie clara: “Din sfert in sfert de ora, fiecare trebuie sa dea cate o tura la baie. Sa fim siguri ca are Radu ce scrie pe blog.” Ia mai terminati cu trainingurile voastre ca imi umpleti wc-ul de cultura. Salut!

M-a spart cu gluma o colega acum 2 minute.

Eu in fiecare dimineata ajung primul la birou. Nu ca sunt eu angajatul model, dar pot ajunge ori la 9 fix, ori la 9 si 20, din pricina autobuzului. In fiecare dimineata eu deschid biroul, eu aerisesc, eu cant de nebun pe aici. Asta cand e sefa in calatorie de afaceri, caci altfel ea e mereu prima.

In seara asta, sau acum 3 minute, am ramas eu si cu o colega ultimii. Dintr-o confuzie de chei, o usa va trebui sa stea deschisa pana maine, ramanand o singura cheie pentru alta usa. I-am spus ca poate sa o ia, ca nu ma supar. Stiam ca vine sefa maine si oricum pot intra in birou. Ce-mi spune ea: “Nu nu, tu o iei ca esti ultimul. Asta inseamna ca trebuie sa vii primul maine. Ha ha ha ha ha ha”.

Bah da-o dreacu de treaba. Ce glume bune le ies la unii la sfarsit de program!